Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Valentina Becart         Publicat în: Ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Amurg solitar. Recenzie. Adrian Erbiceanu( Montreal)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NOTE DE LECTOR  
 
blânda rostuire a noilor limanuri…  
 
Lirismul, ca manifestare reală a unei susceptibilități extroverte, este, prin definiție, exaltarea de a simți sau de a exprima sentimentele. Scria Ibrăileanu: "Lirismul, după unii, dă măsura frumuseții în orice gen literar". Ne vine în minte, cu ușurință, acest lucru, aventurându-ne în ultimă apariție editorială a Valentinei Becart, Amurg solitar.  
 
Consecventă propriei sale concepții despre viață, cu presentimentul implacabilității scurgerii timpului,”eu am fulgerul meu, povestea,/ destrămarea mea”... autoarea transformă introspecțiile - inerente umilei noastre ființe - în neașteptate capete de acuzare. Revolta ei, sinuoasă de altfel, se ridică ca o necesitate a debarasării de tot ceea ce o frământă. Căutările, neliniștea (ca presentiment al furtunii care va să vie,) regretele, ca și necesitatea eliberării de tot acest bagaj aparent inutil, dar atât de necesar, se interpătrund, nelăsând loc echivocului. Și poeta își oferă sufletul pe ”tavă”, ca un sacrificiu suprem: ” Eu stau aici, la această răscruce de drumuri!/ Nu ezitați să-mi sfârtecați sufletul,/ aruncându-l/ în ”ochiul de-ntuneric”, ce stă mereu la pândă./ O,nu căutați umilință în palma întinsă către voi./ E doar sufletul meu, suferind,- abia, abia respirând, care știe că o mână ”vrăjmașă” îl va elibera - la ora obscurelor incantații, - / din această încleștare cu viața.” ( Pâinea și vinul primiți-le răsplată...).  
 
Erosul, eclipsat de toate aceste frământări, se regăsește cu greu: . "... Să nu mai vorbim / de iubire... (cu urmarea firească) ... şi sufletul s-a închis în pietre / aşteptând un alt răsărit /cu mult mai înalt / şi mult mai străin de cuvinte..." (Străini de cuvinte). De multe ori, în nopțile albe în care ”abisul înflorea sfidător”... își inventa câte un zeu protector, căutând cu înfrigurare acele cuvinte mirifice care așteptau ”să-și desfacă marile aripi”. ” Mi-am inventat un zeu/ pentru fiecare poem de iubire./ Diminețile se răsfăța în rouă,/ scuturându-se, - ca de friguri -,/ de toate lamentările unei inimi / devorată de sunetul alb / al ceasurilor goale...” ( Vânzătorii de taină).  
 
Austeritatea tonalității, voind parcă să denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc undeva, / dincolo de vorbe, / de uşa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit).  
 
Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei Becart, fac casă bună. Dacă frământările ei interioare sunt dezarmante: " Din toate câte-au fost, / n-au mai rămas decât / cuvintele, (Ca o amiază îndrăgostită), în schimb ceea ce simte, reînvigorând miracolul iubirii, se revarsă ca o apă atinsă de aripile blânde ale zefirului: "Mai scrie-mi / la ora când orice clipă / devine un semn de întrebare..." (Mai scrie-mi...). Sau: ” salvează-mă, iubite,/ c-o singură îmbrățișare; / salvează-mă / de nebunia încătușată / în culoare.” ( Ce toamnă e-n lume, iubite).  
 
Balansând între cele două caracteristici, autoarea, ca o nouă Ariadnă, traversează coridoarele întortocheate ale labirintului vieții, deșirând firul: "dragostea ne cheamă: / „veniţi!” / (...) de mâine, veţi fi doar umili / cerşetori, / într-o armură de frunze, / într-un viciu / al clepsidrelor sparte." (Ce toamnă e-n lume, iubite). Chemarea este profetică: dincolo de iubire tot ce ne așteaptă e neantul. Desigur, remușcările mai sunt încă treze, dar dragostea, fie ea cât de târzie, merită să fie invocată: "Aşteaptă-mă la capăt de-ntrebare / cum ramurile spre rodire / se grăbesc / să mă-nuntesc cu iarba din răzoare..." (Adună-mă dintre cuvinte). Și chiar dacă: "azi / cuvintele mi-au cumpărat / tăcerea…" (Toamne răstignite-n cer…), poeta trece dincolo de cuvinte, abandonând interdicțiile, spre a se îngemăna cu timpul: " Eu te citesc în povara / secundelor / ce zac îngemănate / în aceeaşi aşteptare târzie... "(Povara secundelor).  
 
Actul poetic solicită o concentrare deosebită, o ieșire din comun. Gradul de sensibilitate al poetului, capacitatea sa de a face să reverbereze trăirile, condiționează expresivitatea și fluiditatea poeziei. Itinerariul pe care îl parcurge poeta, și la care ne face părtași, este acel al deconspirării gândurilor sale intime, din adâncurile din care "amintirile ard", într-o viață făurită ”din foc și furtună”, în drumul ei către eliberare și renaștere.  
 
Despărțirile sunt grele, pline de suferință și lacrimi: ” E ora.../ Lăsați-mă să-mi plâng secundele / și vina, / născute/ într-o noapte de iubire, / credință și-nchinare...” Pe undeva există, totuși, posibilitatea reconcilierii: "Eu vin din umbra aşteptărilor / cu ochii plini de soare / şi nesomn; / tu vii din depărtări, străin / de toate... (E ora...).  
Posibilitățile poetei în exploatarea registrului simbolic sunt vaste. Filtrate prin conștiința creatoare, imaginația debordantă - cuvintele capătă profunzime cu rezonanțe estetice. Concentrate într-o ”beție de adânc și culoare”, versurile captivează prin intensitatea trăirilor, prin forța nestăvilită a rostirii. Și nu-ți rămâne decât să te întrebi: cine e cel care are curajul să stea în calea unui vulcan în plină efervescență?  
” Te-aş implora să rămâi /în această confruntare cu pustiul,/ cu firul de iarbă crescut pe buza / abstractă / a unui cuvânt osândit:/
să mă porţi ca pe-o ultimă visare/ printre vulturii ce-ţi tulbură somnul./ Te-aş implora.../ dar nimeni nu mai vine, poete,/ să-ţi mângâie veşmântul alb/ al întristării,/ în duminica când rugăciunile rămân /  
 
pentru prieteni şi vânt,/ iar dragostea închisă – ca o noapte de doliu - / în cel mai tolerant ospiciu...”( Un cuvânt osândit să renască).  
 
Poeta percepe, dincolo de limitele conștiinței, că există "acel ceva", acel miracol care, odată și odată, trebuie să se împlinească: "Renaşte-mă un nou poem, / o altă lacrimă, / străin de somnul vechilor tărâmuri, / să curg ca o cascadă / printre gânduri, / şi-n blânda rostuire a noilor limanuri / să fiu o şoaptă înflorită – în ochiul / de lumină."  
 
 
 
(Renaşte-mă)  
 
Și nu ne rămâne decât să îi dăm dreptate.  
 
Adrian Erbiceanu  
 
Montréal- 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Amurg solitar. Recenzie. Adrian Erbiceanu( Montreal) / Valentina Becart : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!