Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Recenzie ( note de lector). Volumul de poezie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
să răsucim clepsidra cu silabe / până ce timpul fi-va un poem...  
 
Poetul Georgi Cristu , făcându-şi drum printre „aisberguri” apărute în calea gândurilor expansive, după ce a „naufragiat” o vreme pe un ţărm al muzelor ce nu mai doreau să audă de poezie, reuşeşte să aducă în faţa cititorilor, smulgându-se din vălul acestor oscilări, - proaspătul volum de versuri , având un titlu metaforic ... „Clepsidra cu silabe”, volum apărut la editura Betta din Bucureşti, în 2015.  
 
Abandonându-se pe plajele cu nisip aurifer şi sunet de „silabe” ce-şi căutau un poem, sufletul îi este trezit, parcă, dintr-un somn adânc, fiind cuprins de mirare şi iubire: „ fluture de vis, minune?! / Inimă vie a lumii eşti aşa plăcută! La prima vede,/ înadins / făcută ca viaţa să curgă precum o poemă naivă pe corzi de lăută, / şi blândă, să ne învârtă, fără durere la o masă rotundă / cu o rustică halbă cu bere şi spumă, împreună./  
 
străbatem fără să ne abatem visele toate; / oprim în fiecare haltă, gară măruntă ori mai înaltă.”  
 
( iubita mea îl iubeşte pe efebul care a scris asta)  
 
Însuşindu-şi limbajul subtil al sentimentelor, asaltat de nostalgie şi timpul ce se rostogoleşte fără oprire „din sala de aşteptare a toamnei-aeroport” poetul are o tresărire cât o „lume” ... un gol sufletesc se deschide într-o clipă temătoare şi ascultă cu încordare un sunet ... „ am pândit cum destinul nu putea / deschide zăvorul uşii ce scârţăia între noi./  
 
spre seară s-a furişat în jurul meu / precum un câine fără stăpân,/ tremurând neajutorat, / dar drumurile s-au troienit de tăcere şi singurătate /preschimbată în noapte ce spulberă vise.” ( în glumă)  
 
Spectacolul vieţii se deschide în faţa poetului ca o mare blândă ( uneori), alteori cuprinsă de furtună şi nelinişti… amintirile aducându-i în prim plan “plaja pustie” care “mirosea a alge şi a noapte” . Într-un astfel de moment, cuprins de un sentiment acut de tristeţe şi de resemnare, totodată, constată că “anii ar fi trecut oricum traşi la indigo ca vagoanele/ marfarului printr-o haltă părăsită ( poate câte vise noi mi-ar fi ţinut de urât). ( M-am lăsat)  
 
Cu toate acestea , tensiunea existenţială este potolită, tonul destul de echilibrat, cald ( adesea), acesta reuşind să-şi cumpănească propriile emoţii, arderile interioare, astfel ca impresia de detaşare, de „absenţă” din spaţiul conflictual al trăirilor să lase imaginile, ideile să curgă asemenea unei ape line ce-şi mângâie fiecare piatră apărută în cale. Uneori, „pluteşte de cealaltă parte a urii” şi, dincolo de toate uşile închise, aşteaptă „resemnat să ningă cu flori dalbe de hortensie”, imaginându-şi că peste „ruinele din sufletul meu”, această „fosilă” fără viaţă ... un dibaci „arhitect ar putea proiecta / o mică planetă.” ( Aştept)  
 
Poezia erotică, asemenea unei muzici wagneriene, revine să lumineze şi să revigoreze decorul inimii prin care clipele înflăcărate încă mai bântuie . Glasurile şi chemările languroase de altădată sunt amplificate de cel cu „suflet pasional” care aşteaptă să renască în fiecare şoaptă, acesta străduindu-se ,parcă, în zadar... să evite neprevăzutul: „eram acolo şi eram nevăzut / te căutam în toate unghiurile şi zlele/ încercând să ocolesc eşecurile”. ( recidivă)  
 
Poemul „Minune” surprinde prin rafinamentul şi expresivitatea rostirii, poetul Georgi Cristu fiind un fin receptor al ritmurilor cosmice, al muzicii universale, astfel că sufletul sensibil se metamorfozează în faţa iubirii, acest sentiment divin, înălţător, plin de taine şi înflăcărări nepotolite...reuşind să aştearnă pe hârtie versuri pline de emoţie şi prospeţime, asemenea unei câmpii înverzite.  
 
„Femeie iubită, a vieţii minune,/ se leagănă noaptea pe valuri întruna,/ veghez lângă ape când bântuie luna,/ am gândul la tine şi-un dor mă răpune./  
 
„ Mă’mbracă-n suspine o briză sfioasă, / în piept mi se sparge o rană de gheaţă,/ mi –e frică afară, mi-e noapte în viaţă, / cumplit fără tine, mereu preafrumoasă./  
 
Nu-mi prinde-n cătuşe iubirea vreidată, / revino la calde, trecute amieze,/ dă-mi mâna şi haide mai sus pe faleze,/  
 
De unde nu pot să mai plec niciodată. ( Minune).  
 
Iată mărturisirea poetului care ar dori să rămână subjugat de acest nepreţuit sentiment,dar nu „constrâns”--- iubirea reuşind ( mereu) să înalţe sufletul pe culmile înalte ale împlinirii şi dăinuirii, într-un spaţiu paradisiac.  
 
Aşa cum nu te poţi încrede în liniştea mării, oricând putându-se isca o furtună, o tulburare adâncă...tot aşa nu poţi fi stăpânul unui sentiment - şi-n astfel de momente nu-ţi rămâne decât să „culegi fărâme de suflet” rămase de la rechinii invidioşi pe clipa de fericire.  
 
într-un amurd am găsit ceva smuls din pieptul tău / voiam să-i cer timpului să se oprească / uitam cuvintele / abia învăţasem tăcerea / m-am aşezat învingător în faţa lui / i-am făcut semn cu braţul meu drept / a zâmbit – mi se pare – trecând printre noi / înconjurat de iluziile mele pierdute/ de iluziile tale nepăsătoare” . ( ce am fost)  
 
Dar cât de frumos, de tandru îşi roagă iubita să-şi aducă „aminte începutul”, fluxul de sensibilitate făcând sufletul să vibreze, să răscolescă întreaga fiinţă.  
 
„Vezi, umbra imi este jumătate,/ revino să visam aceleaşi ploi,/ să ardem tot ce e singurătate/ şi să topim gheţarul dintre noi./  
 
vino să scriem pe nisipuri albe/ iubirile poemului boem, / să răsucim clepsidra cu silabe / până ce timpul fi-va un poem.” ( vino)  
 
Şi ne mai spune poetul: „ aş vrea să smulg îndoiala din mine/ existenţa se scurge impară şi gri / e frig pe faleză/ mirosul de alge anunţă furtună/ aştept la capăt de lume să vină noapte ori zi. „ ( vino)  
 
Dincolo de tristeţile şi melancoliile induse de trecerea timpului, poetul nu renunţă la vise, sperând că „ alături de gâze şi fluturi / printre zâmbetele ghioceilor”, totul va deveni plin de culoare şi senin, într-o „nouă primăvară”, când măştile cenuşii ale gândurilor se pot schimba odată cu revigorarea naturii.” frumoaselor măşti ce bine că sunteţi / ce serafic mă simt / şi ce crud / ca verdele din care aţi înflorit/ la acest carnaval / pe strunele viorii lui vivaldi”... ( primăvara)  
 
Imaginarul, fantezia sunt pline de vigoare, de miez , astfel că lucrurile înconjurătoare pot fi însufleţite, căpătând semnificaţii cât mai diverse, şi, aceasta, datorită sensibilităţi poetului care mânuieşte cu dexteritate metaforele, aşternând pe hârtie versuri esenţializate, rafinamentul punându-şi amprenta pe întreaga structură poetică.  
 
Expresii ca: “ e timpul ca dragostea asta înaltă/ care creşte aripi / să fie rostită”; durea ca o iubire rătăcită într-o viaţă prea grăbită”; am îngenunchiat şi ţi-am sărutat ochii/ ca eu să fiu visul ce se adună sub pleoape”; “să ne grăbim, încă mai plouă cu dragoste/ între lună şi soare”;  
 
“toţi fluturii din mine şi-au răzbunat menirea: / vrăjită, soarta cu dorul vinovat m-adapă”; „să lumineze bradul încărcat de colinde/ unde tu îmi păstrezi visele”; amurgul seamănă flori de gheaţă -n fereastre/ înaltul miroase a ace de brad / stele cu ochii albaştri se-anină-ntre ramuri / precum privirile îndrăgostiţilor scuturate de griji”;” ai mânile împregnate cu miros de singurătate / de care nu poţi scăpa oricât ai alunga dimineţile”; mi-e întomnare şi iar îmi e romanţă / drumuri spirale de frunze prin ramuri/ se agaţă”... etc, ne înfăţişează un poet cu mari disponibilitaţi creatoare, surprinzând prin paleta semantică , prin modalitaţile de exprimare, abandonându-se fiecărui cuvânt, smulgându-i acestuia vălul ascunselor taine şi profunzimi.  
 
„Iubire sezonieră” este un poem sugesiv, cu o structură lirică sensibilă, armonioasă , iubirea fiind o „vâlvătaie flămândă” în toate anotimpurile şi mai ales, atunci când „zilele creşteau între noi iubirea ca o perlă” . Cuprinşi de vraja acestui sentiment, dansând fără teamă în flăcările clipelor exaltate...  
 
„inimile păstrau ritmul trohaic / în palme adormeam silabe şoptite/ aveai surâsul primăverii pe buze/ învăţam alfabetul / trupul tău luminos- / lumânare înmiresmată a trupului meu de ceară./  
 
cam asta era toată averea noastră / zi după zi / primăvară după primăvară.”  
 
Dar „promisa iubire” are un drum al ei, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu iluzii şi dezamăgiri, „dar ai plecat grăbită, să nu poţi fi ajunsă. / Eu am rămas în urmă, atunci şi totdeauna.”...făcând de multe ori , ca somnul să dispară „ca o perdea de fum” şi nopţile parcă „durau o veşnicie”.  
 
În astfel de momente, şi-n singuratatea odăii, „când lumina joacă feste întunericului” şi îndoiala îşi face loc în fiecare colţ de suflet, poetul, cuprins de un sentiment de înfrigurare, când „umbra înaltă îşi topea ultima picătură în lumina lumânării”... începe o călătorie prin labirintul întunecos al conştiinţei , dorind să se regăsească pe sine, să-şi afle identitatea primordială, într-o lume a efemerului, a aparenţelor...lăsând liniştea să-şi întindă imperiul , când „peste noapte cuvintele se retrag în mine”...  
 
Poemele cuprinse în volumul „Clepsidra cu silabe” pun accentul pe nobilul sentiment numit „iubire”, această trăire cameleonică şi învăluitoare: când tandră şi înflăcărată, când taciturnă şi rece... dar totdeauna acompaniate ( poemele) de lirismul estetizat al poetului Georgi Cristu.  
 
Nu lipsesc din peisaj: marea, ţărmul, plajele cu nisip aurifer, munţii, „pietrele insomniace”, „luna într-o fază ciudată”, „parcul ispitelor”, anotimpurile cu încărcătura lor de mister, toate acestea inducând o varietate de stări care duc spre o lume a sensibilului, sprea acea dorinţă arzătoare de a descifra miezul fiecărui lucru, fenomen ... cenzurate ( în mare parte) de Marele Creator. În „jocul de cuvinte” există un amestec de luciditate, real şi vis, fiorul metafizic făcându-şi prezenţa în momentele de revelaţie divină când „lumina gălbuie îneacă tot ţărmul” cuvintelor nerostite...  
 
În noaptea dintre calendare” şi atunci când „cerul grăbit îşi ascunde albastru” , gândul poetului se îndreaptă către cea care i-a dat viaţă, care i-a fost sprijin şi povaţă. Poezia dedicată mamei - acest izvor al vieţii adevărate, fără de care poetul ar rămâne dezrădăcinat şi mereu în derivă – are o mare încărcătură emoţională, de o remarcabilă profunzime a trăirilor.  
 
„n-am mai venit acasă de-astă toamnă /  
dar am ajuns de ziua ta/  
 
precum iubirea se întoarce/ la cel ce ştie a o da /  
 
mă rog la Domnulsă te ţină / şi eu să fiu copil mereu /  
 
să merg ţinându-te de mână /  
 
nădăjduiesc că nu-i prea greu /  
 
făcutu-m-ai înalt ca bradul / iar dacă voi înghenunchia / tu să îmi ştergi un pic obrazul /  
căci de luptat de treaba mea / împuţinată şi bolnavă /  
 
ai să mă strângi la pieptul tău / şi am să plâng de fericire /  
 
că tu-mi eşti mamă şi copil ţi-s eu.”( Mama)  
 
Cititorule!  
„CLEPSIDRA CU SILABE”, purtând semnătura poetului Georgi Cristu, te aşteaptă să-i asculţi tumultul interior, curgerea silenţioasă şi solitară,  
în care sunt cuprinse toate manifestările vieţii, într-o ritualică poetizare...  
 
Valentina BECART ( 7 octombrie 2015)  
 
Referinţă Bibliografică:
Recenzie ( note de lector). Volumul de poezie Clepsidra cu silabe , autor Georgi Cristu / Valentina Becart : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1741, Anul V, 07 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valentina Becart
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!