Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Titiana Dumitrana         Publicat în: Ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015        Toate Articolele Autorului

RĂBDAREA NOASTRĂ ÎL GRĂBEŞTE PE DUMNEZEU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
RĂBDAREA NOASTRĂ ÎL GRĂBEŞTE PE DUMNEZEU 
  
Prima oară când am întâlnit-o pe Ana, am avut acel sentiment rar că mă aflu în preajma unuia dintre acei oameni, puţini, pe care Dumnezeu ni-i aduce în viaţă ca pe un dar. 
  
Era o femeie trecută de prima tinereţe, încă frumoasă, dar foarte tristă. Ochii plecaţi, blânzi, străfulgeraţi de o lumină nefirească, vorbeau despre ea şi despre durerea ei mai mult decât ar fi făcut-o cuvintele. 
  
M-am aşezat în apropiere. Intuiam că voi avea multe de învăţat din tăcerea ei, o tăcere cuvântătoare, adâncă, plină de înţelesuri, o tăcere în care sufletul i se înălţa spre cer, în întâmpinarea singurei persoane cu care îşi putea împărtăşi durerea. 
  
Lângă ea se aflau Elcana, soţul ei care o iubea, deşi nu-i înregistra la fel de dramatic durerea, şi Penina, cealaltă soţie a lui Elcana, pentru care naşterea fiecărui copil nu era un prilej de cântare, ci unul de înţepare a rivalei. 
  
În fiecare an, când se suia la Templu, Ana îşi purta povara blestemului de a nu avea copii, cu o intensitate crescândă. 
  
Ea se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea (1 Samuel 1:10). Discreţia cu care se apropia de altar şi vocea stinsă cu care se adresa Dumnezeului oştirilor nu ar fi atras atenţia dacă nu ar fi transmis ceva dincolo de puţinele cuvinte strecurate printre suspine…; acea mireasmă atât de plăcută a unei inimi smerite, care ştie să se roage astfel: Doamne, dacă vei binevoi…, dacă-Ţi vei aduce aminte…, dacă nu vei uita pe roaba Ta…, numai dacă Tu vrei, Doamne, numai dacă Tu îţi vei aduce aminte, numai dacă Tu nu mă vei uita…, atunci, Doamne, cuprinsă de bucurie, Îţi voi da înapoi ceea ce Îţi cer azi… 
  
La prima vedere, nu prea înţelegem logica Anei, care se pare că nu cerea un copil pentru ea însăşi. Cu siguranţă, nu-şi propusese să concureze cu Penina… Ea avea o chemare înaltă: se ruga, fără să ştie, voia Domnului. Într-o vreme în care Cuvântul Domnului era rar (…) şi vedeniile nu erau dese (1 Samuel 3:1), Domnul plănuieşte să trimită pe pământ un prooroc al Său, un judecător înţelept pentru poporul Israel. El Îşi aruncă privirea peste întinderea ţării şi găseşte, pentru împlinirea scopului Său, o femeie care nu putea avea copii. O femeie nu tocmai tânără, slăbită fizic şi psihic, obosită de răutatea Peninei, departe de inima soţului ei…, dar o femeie care uită de sine înaintea Domnului, care pierde noţiunea timpului şi nu-i preocupată decât să-I audă vocea şi să-I cunoască voia. Inima ei aleasă, smerită, a atras harul bogat al lui Dumnezeu şi Ana a devenit un instrument pentru împlinirea scopurilor Lui înalte. 
  
Erau desigur femei tinere, sănătoase, capabile să aibă copii. Se aflau pe aproape Penine, care n-ar fi avut nicio problemă în acest sens. Numai că un Samuel nu putea avea ca mamă decât o Ana. 
  
Dumnezeu ştia că, în toţi aceşti ani, Ana învăţase să-şi verse inima înaintea Lui, să depindă şi să aibă încredere în El, să-şi dezlege inima de tot ce-ar fi primit, să se roage pentru fiul ei ca voia Domnului să se facă în viaţa lui… Ana era femeia în care Dumnezeu avea încredere! Şi El Şi-a aminte de ea (1 Samuel 1: 19). 
  
Lacrimile s-au dus, locul fiindu-le luat de strigăte de bucurie. Ana ştia acum că Domnul este adevăratul Dumnezeu şi că nimic şi nimeni nu-i mai poate clătina bucuria în El (1 Samuel 2). 
  
Ce putere a transformat, oare, blestemul în binecuvântare, tristeţea în bucurie, plânsul în cântări de laudă? Domnul s-a uitat la inima Anei, a văzut starea ei smerită şi a pus-o deoparte. 
  
Adesea ignorăm că vremea cântării este precedată de o vreme a lacrimilor, a abandonării în rugăciune la picioarele Domnului, a zdrobirii, a aşteptării în smerenie… 
  
Simţim că durerea ne copleşeşte şi nu mai avem răbdare să aşteptăm răspunsul cerului. Ori încercăm să ne descurcăm singuri, ori renunţăm. Rareori avem puterea să privim cum trec pe lângă noi zilele, săptămânile, lunile, anii, până când Domnul îşi aduce aminte. El are întotdeauna un motiv pentru care întârzie, însă niciodată nu va ajunge prea târziu. Între timp, caracterul nostru se şlefuieşte şi creşte în asemănare cu El, căci numai aşa Îl vom vedea… 
  
Tăcerea înţeleaptă a Anei pare să spună: Nu-ţi irosi durerea, oricare ar fi ea. Adu-o înaintea lui Dumnezeu, cu smerenie, cu răbdare, cu încredere. Şi…aşteaptă! La vremea potrivită, El o transforma în cântare! 
  
Referinţă Bibliografică:
RĂBDAREA NOASTRĂ ÎL GRĂBEŞTE PE DUMNEZEU / Titiana Dumitrana : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1521, Anul V, 01 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Titiana Dumitrana : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Titiana Dumitrana
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!