Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Teodor Dume         Publicat în: Ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Angela Nache Mamier, prefaţă la cartea

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Teodor Dume:  
Azil într-o cicatrice - o explorare continuă  
a abisului temporal  
Autorul cugetă la moarte fără teamă căci Viaţa celui care se teme de moarte este tot un fel de moarte :  
”eu sunt unul şi acelaşi cu tata  
între noi sunt doar câteva iluzii şi  
un somn care înspăimântă  
restul nu mai contează...  
şi dacă nu ar fi fost tata  
şi dacă nu aş fi fost eu  
şi dacă nu am fi murit  
în fiecare primăvară  
fiecare plecare ar fi fost  
o zbatere de fluture devorat  
de dangătul straniu al unui clopot  
şi dacă...”  
Moartea este o rană deschisă, autorul pare să o accepte, este acel tunel care are Lumina la celălalt capăt :  
”ca jertfă  
nici chiar moartea nu doare  
mai tare decât dorinţa  
de a iubi sau  
a fi iubit  
dar să nu uităm că şi iubirea  
e o moarte lentă pe care Dumnezeu  
o acceptă ca jertfă pentru oameni”  
(teodor dume)  
Nu îl îngrozește, dimpotrivă, pare să accepte ideea mistică a unei schimbări veşnice. O atitudine demnă căci aceste cuvinte sunt un fel de baraj, o luptă lirică, un om care nu vrea să capituleze. Poeta Emily Dickinson spunea că ”moartea este o noapte furtunoasă şi un drum nou, o trecere spre eternitate.”  
Ce înseamnă moartea? Ce înseamnă viaţa? Este ora întrebărilor capitale ale unui poet care iubeşte viaţa cu pasiune chiar dacă nu reprezintă decât o clipă efemeră:  
”prin lumina lumânărilor  
mişc privirile dintr-un colţ într-altul  
şi nu spun nimic  
am o teamă stranie şi  
teama asta  
mă face să-l rog pe Dumnezeu  
să se aşeze pe patul în care  
cândva  
o visam pe mama”  
(teodor dume)  
”Moartea n-are sens decât la oamenii care au iubit pasionat viaţa. Să mori, însă, fără să ai de ce să te separi?! Detaşarea este atât negaţia vieţii, cât şi a morţii. Cine a învins frica de moarte a învins şi viaţa. Căci ea nu este decât un alt cuvânt pentru această frică”. Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi  
Teodor Dume a ales un stil simplu, direct fară zorzoane, o influenţă benefică a poeziei universale. Nichita Stănescu avea acest gen de reflecţii formulate clar ca adevarate maxime filozofice substanţiale :  
”Gând  
Inimă  
fii simplă ca moartea  
Lucrurile simple nu se pot dovedi  
şi sunt atâţia morţi în jur...” Nichita Stănescu  
Teodor Dume abordează o tonalitate clasică, armonioasă, pozitivă, blândă ca și cum autorul a ales ca parte dominantă a vieţii, dragostea eternă, deşi nu îi va supravieţui decât prin aceste poeme, adevarate epitafuri lirice.  
Autorul uneşte diverse polarităţi, între un temperament ardent, luminos, căldura maternă, dulce şi misterioasă care absoarbe suferinţe, dar îi procură şi certitudini luminoase, parcurgând etapele propriei biografii .  
Tenebrele sunt partea întunecată a sufletului, o apă neagră în care plutesc fiinţele dragi dispărute. Imagini fugitive străbat secretele  
minţii, memoria devine o grotă secretă în care autorul colecţionează esenţele existenţei :  
”singurătatea, ca o molie  
durerea este singura parte a vieţii  
care te învaţă cum  
să-ţi învingi moartea  
şi dacă există cineva care  
să-ţi acopere umbra  
e doar  
singurătatea căruia îi place  
să roadă din tine  
ca o molie”  
(teodor dume)  
Sentimente care dau o seninătate în aşteptarea deznodământului propriului destin. Acest ocean interior îi dau consistență, este substanţial, hrăneşte un imaginar poetic, o reverie diurnă ori nocturnă făcută din ore limpezi și ore negre învelite în haina timpului care trece.  
Un autor ghidat de o filozofie morală, sentimentul religios este forţa sa de caracter, este calea care adânceşte, la Teodor Dume, misterul lumii .  
“Viaţa este o îndelungată lecţie de umilinţă”. (James M. Barrie) şi la acest poet suntem într-o asemenea ipostază angelică :  
“şi totuşi...  
a plouat destul şi încă  
orizontul e departe  
cu amintirile-ngropate printre riduri privesc  
din primăvară înspre toamnă deşi ştiu  
că scenariul pe care-mi construiesc sentimentele  
e un plagiat mă agăţ de fiecare clipă şi  
nu vreau decât să te aud vorbindu-mi  
ca şi când ai fi lângă mine  
pe aleea de piatră udă  
să urcăm cât mai sus... ”  
(teodor dume)  
Un misticism afişat în sensul în care acest autor afirmă despre Dumnezeu: ”El îndrăzneşte orice, e oriunde nu-l poţi aştepta: el însuşi este un exces.” (Georges Bataille)… Reflecţia se împlineşte, în acest volum, prin excesul adevărurilor intime, dar miza sa este însăşi Divinitatea în splendoarea atribuţiilor sale.  
Literatura este redescoperirea sinelui, a naşterilor şi renaşterilor succesive, din cursul unei vieţi tulburător de scurtă :  
”inscripţia de pe nume  
când m-am uitat în oglindă  
l-am văzut pe Dumnezeu plângând  
împrejur nimeni  
nici chiar eu  
cel care mă priveam  
în partea cealaltă timpul  
croşeta şosete pentru un drum lung  
unde visele îşi au timpul lor  
poate nu o să mă înţelegeţi  
dar în fiecare bătaie de inimă  
există un timp şi o durere  
fără de care  
nu ai fi existat  
nici tu nici eu şi nici chiar  
Dumnezeul tuturor lucrurilor  
în rest aceeaşi imagine funebră  
o cruce de lemn o lumânare stinsă  
şi o urmă de lacrimă...”  
(teodor dume)  
Poetul simte o elevaţie reflectând la conceptul şi percepţia Timpului. Ţine piept, este pregătit în faţa atâtor abise, consimţite, atât morale cât şi fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzaţia abisului, nu numai abisul somnului, dar şi abisul acţiunii, al visului, al amintirii, al regretului şi al remuşcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul ameţit” (Charles Baudelaire)  
Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritaţii  
absolute, a unei sfinţenii asumate, condiţie sine qua non de a ajunge la esenţele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului .  
Viata spiritului este tainică şi fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morţii, cel mai semnificativ şi mai profund eveniment al vieţii. Poezia este accesitul transcendental, poetul refuză omul tragic, optează pentru tot ce este graţios ori sublim în acest paradis regăsit, întindere de ape liniştite :  
” şi câteodată cu resturi de durere  
în tot acest timp  
mă eliberez de puţinul din mine  
şi alerg pe călcâiele goale înspre  
biserica văruită în alb...  
mi-e frică de-atâta linişte  
în speranţa că o voi revedea pe mama  
şi pentru că nu mai am timp  
mă voi muta în dangătul din clopot  
să nu vă îngrijoraţi  
din mine va porni o altă zi ”  
(teodor dume)  
  
Angela Nache Mamier, Franţa 
Referinţă Bibliografică:
Angela Nache Mamier, prefaţă la cartea Azil într-o cicatrice , de Teodor Dume / Teodor Dume : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1769, Anul V, 04 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Teodor Dume
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!