Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Tania Nicolescu         Publicat în: Ediţia nr. 2058 din 19 august 2016        Toate Articolele Autorului

CEAȚA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fragment din volumul - DILEMA 
  
Ajunsese la autogară. Lângă bagaje, călătorii aşteptau microbuzele ce se succedau unul după altul la peroane şi fără a zăbovi prea mult, plecau în toate direcţiile. Traficul se înteţise mai ales de când se suspendase şi ultima legătură directă pe calea ferată cu Bucureştiul. Acum pentru a ajunge în capitală, era nevoie de o coborâre în gara de la Medgidia, de unde se putea lua apoi legătura ce venea dinspre Constanţa. Platon îşi aminti de vremea studenţiei sale, când încă putea alege să călătorească fie cu acceleratul, fie cu personalul ori trenul de noapte, dotat cu vagoane de dormit. Cu anii, linia de cale ferată se şubrezise tot mai mult şi trenurile îşi încetineau mersul în multe locuri, lunecând pe şine cu precauţia unui acrobat pe sârmă. Şi fireşte, ajungeau din ce în ce mai târziu la destinaţie, cu toate că preţurile biletelor urcau într-un veritabil zbor. „Dacă o ţinem tot aşa, vom ajunge să călătorim cu diligenţă” – îşi spuse Platon privind în jur. De pe un panou din apropiere, chipurile candidaţilor, fie îşi mijeau ochii şi-şi etalau toată dantura într-un surâs de încântare, fie aţinteau hipnotic privitorul cu mâinile încremenite-n gesturi de prestidigitaţie. Din plasa unei bătrâne, un dovleac tăiat în jumătate, părea că râde spre cer cu gura sa ştirbită de seminţe. Alături, un copil se juca cu o mască hidoasă, vopsită în alb şi negru. „ Peste două zile va fi Halloween-ul, îşi aminti Platon. Alt halloween. Cum trece vremea... şi mascaţii vor fi alţii, doar că vor face acelaşi lucru, vor colinda pe la unii şi alţii ca să-şi umple traistele cu dulciuri”. Aruncă încă o privire chipurilor de pe afişe, de parcă ar fi căutat să recunoască printre ele vreo figură cunoscută, apoi se îndreptă către casa de bilete. Se hotărâse să aleagă ruta care traversa Dunărea pe la Galaţi, doar pentru că bacurile de acolo îi păreau mai sigure decât cojile de nucă ce asigurau legătura cu Brăila şi pe care şoferii îşi parcau microbuzele atât de neglijent, încât era de mirare că încă nu se întâmplase niciun accident. Dar timpul, încă nu era pierdut. 
  
Ajuns pe celălalt mal, se îndreptă spre primul taximetrist care-i ieşi în cale. În maşină mai aştepta un călător, care voia să ajungă şi el la primul microbuz către Ploieşti. „Hm, toată lumea caută să rentabilizeze la maxim” – îşi spuse Platon, înţelegând socoteala taximetristului. În autogară, trebui să constate că microbuzul nu mai avea locuri. Nu-şi rezervase locul, neaşteptându-se să fie atât de mulţi călători în acea perioadă a anului, iar următoarea cursă era abia peste două ore, aşa că se hotărî să se îndrepte spre următoarea firmă de transport; ştia de pe net că aceasta avea cursă cam peste o jumătate de oră. Pe străzi, pretutindeni afişe, unele mari şi mici, bannere, predominant roşii. „A, da, au cotizat, nu glumă, ăştia cu bacul – răspunsese râzând şoferul la remarca lui Platon - când la unii, când la alţii... D-apoi cum să nu cotizeze; mai aveau ei altfel unde şi ce munci? Păi de ce nu ne-au făcut toate guvernele astea încă de-acu’ zece ani pod peste Dunăre? Că nu se putea?!?” Şoferul continua să vorbească, bucuros că are un ascultător, dar Platon îşi căută telefonul şi formă numărul de telefon al dispeceratului firmei de transport, care abia la a treia încercare îi răspunse şi-i indică vag drept staţie de aşteptare, proximitatea hotelului Magnum. „Nu vă faceţi griji, ştiu eu, este chiar în faţa hotelului – veni explicaţia taximetristului care auzise convorbirea – mai opresc şi alte microbuze acolo”. Odată ajuns, plăti preţul pe care i-l ceru taximetristul; de trei ori mai mare decât se aşteptase. Abia la sosire observase că era o cursă neînregistrată. Înţelese că i-ar fi fost inutil protestul. Îşi strânse trenciul pe corp şi-i legă cu o mişcare înfrigurată cordonul, privind atent în jur. Nimic nu indica o staţie în faţa hotelului, însă observă un microbuz care staţiona în apropiere. Privi spre ceas. Mai era o jumătate de oră până la plecare. Traversă şi începu să se plimbe prin faţa hotelului. Nicăieri, nicio bancă. Curând începură să apară şi călătorii. Aşteptau cu toţii în picioare. Bura. În colţul străzii, un afiş cât silueta unui om aţinea calea trecătorilor. Cu un zâmbet salvator întins pe tot obrazul, eligibilul îi încuraja îndemnându-i cu un sloganul lăbărţat, să fie mândri. Iritat, Platon îl contemplă un timp, apoi se întoarse cu spatele. Minutele se scurgeau fără grabă. Începea să se însereze şi norii deveneau tot mai întunecaţi. În sfârşit un microbuz opri în faţa hotelului şi şoferul îi anunţă că-i va duce la Brăila de unde vor putea lua microbuzul aşteptat. Nimeni nu comentă nimic. Toţi păreau a fi dispuşi să accepte orice li s-ar fi cerut, doar ca să ajungă odată la destinaţie. Pe drum, auzi un crâmpei de conversaţie între şofer şi o domnişoară care tocmai îi răspundea acestuia că ea este din Brăila dar că, localnicii spun că cea mai mare frumuseţe a oraşului, este drumul către Galaţi. Râseră amândoi, fără veselie. 
  
Microbuzul care preluă călătorii dinspre Galaţi îi aştepta în faţa gării. Răsuflă uşurat; avea timp să găsească şi o toaletă. Reveni grăbit la microbuz tocmai când şoferul îi întreba pe fiecare dacă a urcat din Brăila sau venea din Galaţi şi încasa un adaos la preţul biletului. „Nu, tichete de pensionari noi nu acceptăm” îi spuse el lui Platon care, fără a mai comenta ceva, îi achită preţul integral al biletului şi se grăbi să se aşeze pe scaun. O ameţeală ca o ceaţă densă îl cuprinsese moleşindu-l şi dându-i pentru câteva secunde senzaţia de a fi fost cufundat într-un lichid uleios prin care mai percepea doar o lumină crepusculară. Iar pe tâmple, un mic ciocănel fierbinte, forja în ritm accelerat cuvinte parcă fără rost; „patru picioare bine, două picioare rău”. Zâmbise când le citise pentru prima dată şi încet, încet, le uitase. Acum şi le reamintise. Închise ochii încercând să se relaxeze şi să-şi potolească bătăile inimii. De fapt, la ce se aşteptase? – se mustră el în gând. Totul era oricând şi oriunde, posibil. Pentru un timp căută să respire rar, fără grabă. Unde să se mai grăbească? Se simţi ca un vrej aruncat într-o vâltoare. Se lăsă în scaunul tapisat aşteptând scurgerea orelor până la destinaţie. Microbuzul se puse în mişcare şi orele dromaderi prinseră să străbată pustiul timpului, rotunjindu-şi din când în când cocoaşele luminate, pe cadranul întunecat al ceasului. Tăcerea ce bâzâia ca un bondar prin gândurile pasagerilor, era tot mai des alungată, aproape cu furie, de apelările şi discuţiile interminabile pe telefoanele mobile. Nimeni nu părea dornic de a rămâne singur, faţă în faţă cu propriile sale gândurile. 
  
Referinţă Bibliografică:
CEAȚA / Tania Nicolescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tania Nicolescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!