Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Tania Nicolescu         Publicat în: Ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

Fragment din ”Specii” – volumul Dilema
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fragment din ”Specii” – volumul Dilema 
  
Nu mai era mult de aşteptat. În băltoaca lăsată peste noapte de ploaia abundentă, se scăldau fără teamă câţiva porumbei. De la orizont, alţi nori se adunau, prevestind revenirea ploii. 
  
În microbuz, doar câţiva călători. Cu puţin înainte de plecare, îmbrăcată într-o pijama peste care era încheiat cu grijă un capot curat, fără mâneci, se urcă în el o bătrână. Înaintă suflând cu greu pe culoar şi ajutată de cineva îşi alese un loc. Rezemându-şi bastonul de scaun, zâmbi a scuză către cei din jur: „ce să fac, dacă aşa m-a luat salvarea de acasă?”. Însă nimeni nu se grăbi să intre în vorbă. Doar şoferul, pornind maşina, o întrebă până unde merge. 
  
„ La Luncaviţa maică şi dacă poţi mata să mă laşi la biserică, că poate o să mă ajute părintele să îmi duc bagajele cu bicicleta şi o să dau şi un telefon să vină al meu să îmi aducă o jachetă”. „Păi, ai telefon?” – se interesă şoferul. „N-am, da’ poate că mă ajută părintele”. „Nu-i nimeni acum la biserică. Părintele este la o înmormântare; ştiu asta, pentru că am trecut pe acolo mai de dimineaţă, aşa că, unde te duci mata?” Bătrâna nu înţelese şi continuă: „Este de treabă părintele, ajută pe toată lumea”. „N-auzi ce spun eu, că nu este acolo la biserică pentru că s-a dus la înmormântare?”. „Aşa?” „ Este cum îţi spun... de, viii cu viii, morţii... da’ mata ce faci acum, te pregăteşti, te pregăteşti? – începu să râdă tare şoferul ce părea să aibă spre şaizeci de ani. „Ei, ce să-i facem, nu-i nicio supărare – că doar asta este viaţa” răspunse bătrâna. „Păi ce supărare, doar asta-i realitatea, nu?”. „ Ei, ce să-i faci, aşa-i, noi ne ducem, ne vine vremea, las’ să trăiască tinerii, să fie bine, să fie pace, să fie şi ploaie să se facă grâul...”. În maşină se lăsă tăcerea. „Se pare că bătrâna este la curent cu ultimele ştiri despre situaţia de la graniţă” îşi spuse Sorana. Şoferul răsuci un buton şi din difuzoarele maşinii începu să se reverse muzica. Romanţe despre o tinereţe pierdută. 
  
Apoi, apăsă cu nădejde pedala acceleraţiei şi microbuzul prinse viteză. Şoseaua îşi încolăcea şi-şi descolăcea spinarea udă şi gri peste dealuri şi văi. De pe scaunele din faţa Soranei, un bunic cu nepotul său de doi, trei ani, continuau încă de când porniseră la drum, să-şi tot povestească ceva unul altuia. Bătrâna zâmbi şi intră în vorbă cu ei. Uneori se mai auzea sunetul vreunui mobil, dar - surprinzător – conversaţiile se încheiau în timpi rezonabili. Staţie după staţie, pasageri care urcau, care coborau, unii se cunoşteau, încropeau conversaţii. Fără a fi prea atentă, Sorana mai auzea câte ceva despre pensii, cât are x care a lucrat ca marinar, cat are y, cum au făcut contestaţii, cum s-au judecat pentru că nu le fusese calculată corect pensia... La una dintre staţii, fără a-şi întrerupe conversaţia telefonică, urcă un bărbat. Îi întinse cu cealaltă mână banii şoferului, îşi luă biletul şi în timp ce se îndrepta către locul său, îi răspunse cu năduf interlocutorului: ”Băi frate, nici n-am ştiut până acum ce fel de specie de om mai este şi Marinescu ăsta! Da’ vremurile sunt schimbătoare. Şi n-o să-i vină şi lui rândul? Ehei! Mai vedem noi” – încheie el oarecum mai liniştit. Microbuzul gonea, părând - pe unele porţiuni de drum – a se fi transformat într-un bolid. Apoi din nou, mobilul. De data aceasta, al şoferului care după ce ascultase ce i se spusese - se părea că era vorba despre cineva plecat din ţară - ridicase vocea: „Ce ţară mă, care ţară, unde vezi tu ţară?! Mai avem noi ţară? Mă’, măcar pe vremea lu’ tăticu era altfel, că el era cu muncitorii, le dădea locuri de muncă şi câştigau ceva... Acum, cu ăştia... păi ăştia te dau afară şi tot ei te mulg, te raşchetează pe toate părţile; nici n-apuci să treci strada şi te execută!” Şi exasperat, îşi ridicase pentru o clipă mâinile de pe volan, de parcă ar fi urmat să-şi smulgă părul din cap. „ ... da, dar - continuă el să dea replici - măcar afară, chiar dacă nu este ca acasă, când după un timp trag linie şi înţeleg ceva, ştiu pentru ce au muncit, pe când aici, cu ce dracu te alegi?”. Dar la fel de repede cum izbucnise, furia i se domoli şi curând închise telefonul. 
  
Sorana îşi lăsă privirile să plutească peste splendoarea oceanului de verdeaţă ce cotropise anotimpul, văile, colinele. Nici nu mai băgase de seamă cum treptat, aproape toţi călătorii coborâseră. Ajunseseră la bac şi cei rămaşi se grăbeau să îşi ia bagajul aşezat în spatele maşinii. Doar bătrâna încă nu se clintea de pe scaun, privind tot înainte. „Da’ ce-i cu mata aici, unde trebuia să cobori? – se făcu auzit glasul şoferului. Asta-i ultima staţie, de ce n-ai coborât, de ce n-ai spus nimic? ... Ei lasă, lasă, am să te duc eu înapoi, că doar n-o să te las singură aici”, îl mai auzi Sorana, pe când se îndepărta grăbită să prindă bacul, ce se pregătea să pornească. 
  
Referinţă Bibliografică:
Fragment din ”Specii” – volumul Dilema / Tania Nicolescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tania Nicolescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!