Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Tania Nicolescu         Publicat în: Ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Dilema
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DILEMA 
  
Clipele, aerul căpătaseră consistenţa melasei şi vara îşi târa alene trupul de iguană pe străzile oraşului, etalându-şi splendidele culori, sub privirile indiferente ale trecătorilor toropiţi de căldură. Sclipirea de şiş a luminii dezghioca totul, până la ultima fibră, până la albul osului, nelăsând pe nicăieri vreo umbră de îndoială. Pe terasele înşirate ca mărgelele pe aţă de-a lungul fiecărei străzi, locurile de la mesele aşezate sub umbrarele dinspre care răsuna muzică, erau înţesate de figuri ce păreau a fi aduse din muzeul figurilor de ceară. Răsturnaţi pe spate sau sprijiniţi pe coate, ca şi cum coloana lor vertebrală ar fi riscat în orice clipă să se frângă fără de sprijin, cu privirile aţintite pe paharele din faţă sau fixate pe smartpfone-uri, îşi mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniţi în aşteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă şuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulţi paşi şovăielnici şi călcături legănate, greoaie. 
  
Cu toate acestea, nimeni nu părea să fi observat ce se întâmpla în jur. Şi cum ar fi putut observa ceva, când plămânii tuturor se opinteau în încercarea de a absorbi puţinul oxigen din atmosfera rarefiată, iar trupurile moleşite păreau a-şi fi dorit să se prelingă, pentru a se putea strecura sub fărâma unei umbre. 
  
La început, au fost doar câteva informaţii răzleţe, care s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul ştirilor fierbinţi; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine şi o boare de răcoare, Letiţia moţăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reuşise în sfârşit, să ajungă. 
  
Sonorul televizorului era dat la minim şi totuşi informaţia, prin ineditul său, îi atrăsese atenţia.” Ia te uită... mormăi ea pentru sine, surprinsă: “aş fi înţeles dacă ar fi fost vorba de farmacii sau bănci, că prea s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie, şi-apoi câţi şi cine să se mai împrumute, sau câte hapuri de tot felul să mai înghiţi, doar pentru a putea să supravieţui în ziua de azi? Dar chiar cabinetele stomatologice... Oare de ce se închid?” – se întrebă ea şi în timp ce încerca să găsească o explicaţie fenomenului, urma unui zâmbet îi încolţi în colţul gurii. “Te pomeneşti că stomatologii ăştia care îţi dau impresia că sunt prinşi într-o buclă atemporală şi nu înţeleg deloc cât de mari şi cât de greu de plătit sunt pentru cei mai mulţi preţurile pe care le practică ei, au fost până la urmă constrânşi de criză să vină şi cu picioarele pe pământ şi în timpul prezent, însă nemulţumiţi fiind de constatarea că nu mai curge şi neacceptând în ruptul capului să lucreze doar pentru ceea ce pică, s-or fi decis şi ei să plece. Precum căpşunarii”. Rămase un timp pe gânduri, încercând să-şi imagineze cam ce va putea vedea în scurt timp în jurul său, după ce vor pleca stomatologii, când şi aşa, în ultimii ani putuse observa din ce în ce mai des, gurile tot mai ştirbe. 
  
“Hmm, ciclică mai este şi istoria asta... Probabil că la fel ca-n vremurile străvechi, oamenii se vor descurca şi fără stomatolog, mulţumindu-se cumva, doar să-şi extragă ceea ce-i deranjează prea tare... sau poate că se vor adapta vremurilor şi ajungând la concluzia că este mai ieftin să previi decât să tratezi, vor începe să folosească mai des pasta şi periuţa de dinţi şi astfel nu vom mai fi - aşa cum anunţă mereu la ştiri - în topul ţărilor cu consum minim de produse de igienă orală. Mai ştii?” – se întrebă ea în timp ce somnul începuse să-i dea târcoale. Dar... dacă? Ipoteza apărută pe neaşteptate asemeni unui far străpungând bezna nopţii, o luase prin surprindere. Da’ tocmai pentru că omul este o fiinţă adaptabilă, aşa cum în funcţie de nevoile sale şi-a dezvoltat la mână un deget opozabil pentru a putea apuca mai bine, ar putea - pentru a muşca mai cu nădejde, aşa cum vremurile par să o ceară cu insistenţă – să-şi dezvolte canini ca de lup... 
  
Şi cât de benefic ar putea fi până la urmă, impactul acestei adaptări, asupra vieţii sociale. Să vezi atunci cum s-ar mai strecura unii pe lângă alţii cu gesturi delicate, ca şi cum ar executa un menuet, pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-ar putea asemăna cu încălcarea brutală a teritoriului personal şi ar declanşa automat, dezvelirea caninilor. Mari, tăioşi, sclipitori! Nici nu s-ar mai ajunge la tonurile acute ale certurilor aprige, ce zgârie timpanele vecinilor; un mârâit în surdină ar fi semnalul mai mult decât suficient, pentru a opri la timp orice acţiune neinspirată, care aidoma unei buturugi mici este totdeauna numai bună spre a răsturna, nu doar carul cel mare... Privind în jur, nu e deloc greu de observat cum scânteia zâzaniei se aprinde cu uşurinţă din nimic şi apoi arde totul în vâlvătăi. Atâtea şi atâtea vorbe aprinse ca iasca care zboară pretutindeni, în pieţe, tramvaie, ziare, emisiuni şi luând locul argumentelor, ard, pârjolesc, mutilează, produc atâtea conflicte care escaladează până la războaie... 
  
Se pare că graiul articulat, vorbele, în loc să-l ajute pe om, au devenit călcâiul vulnerabil, slăbiciunea lui. Şi ce spectacol babuinic mai este slăbiciunea omului! Pe când lupul... ehei, lupul, da, are demnitate Dar de unde-i vine oare omului această slăbiciune? Gândurile Letiţiei derulau cu repeziciune imaginile zilelor trecute, până când stop-cadrul se fixă pe imaginea spinărilor de ceară, observate până atunci de atâtea ori, dar căreia nu-i acordase vreodată semnificaţie. Cum de nu realizase oare că omul se transformă, se metamorfozează treptat, când văzuse cum în jur tot mai mulţi păreau să fie cei ce nu mai puteau conta prea mult pe suportul propriei coloane vertebrale sau pe picioare şi se deplasau din ce în ce mai dificil? Ba, chiar undeva, văzuse o ştire că o familie întreagă, nu se mai putea deplasa deloc în poziţie verticală. Să fi fost oare, primele semne ale unei regresii treptate? 
  
Îi trecură prin minte cu repeziciune câteva din cauzele posibile ale transformării ireversibile, ştiind că funcţia creează organul şi că ceea ce este nefolosit se atrofiază, sau că folosit inadecvat sau în exces se transformă, dar gândul la urmările imediate ale metamorfozei o făcu să renunţe la a mai explora cauzele. Ideea că probabil pentru a compensa cumva slăbiciunea apărută – spinarea ceroasă – ar putea avea ca urmare dezvoltarea altui organ, o acapară. Şi ce anume i-ar putea oferi oare sprijin celui cu spinare ceroasă, dacă nu cumva tot... tot... 
  
Aproape adormită, făcu un efort şi imaginea unei morse înfigându-şi colţii în sol pentru a se putea sprijini mai bine în încercarea sa de a se căţăra, târându-şi undeva mai sus, trupul greoi, i se agăţă de retină. Aşadar tot ei, dinţii, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice şi fenomenul chiar se petrecea, aşa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe gânduri, neştiind dacă să se bucure sau să se întristeze. Oare fenomenul era o evoluţie, sau doar o involuţie? Se concentră asupra dilemei încercând să găsească răspunsul pe care-l simţea pe aproape, asemeni unui fluture aşezat pe o floare... Încă, încă puţin... Din fereastră, luna, ca ochiul unui sfinx o ţintuia în tăcere şi sub privirea sa hipnotică, respiraţia îi deveni din ce în ce mai uşoară, până când, desprinzându-se lin ca într-un zbor, se cufundă într-un somn adânc, lăsând dilema fără răspuns. 
  
Tania Nicolescu 
  
Referinţă Bibliografică:
Dilema / Tania Nicolescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tania Nicolescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!