Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Steluța Crăciun         Publicat în: Ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Drumul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Drumul 
  
(partea a doua) 
  
Un moment tăcură toți. Tractorul trecea printr-o bucată de drum înclinată într-o parte și, instinctiv, toți se prinseră cu mâinile de bancă. Tânărul se trezi și el și-și ridică șapca de pe ochi. Atunci îl văzură și ceilalți.Era un băiat nalt, bine clădit. Pe fața smeadă, doi negri, inteligenți, scrutau persoanele din jur. 
  
-Măi băiatule, tu nu ești Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la școli înalte? întrebă moș Grigore. 
  
-Ba da, moș Grigore, acum te-am recunoscut și eu, după mustața cea mândră... 
  
-Măi băiatule, ce te mai așteptă tatu-tău și mumă-ta, de mult n-ai mai fost pe acasă... 
  
-Așa e, moș Grigore, am tot fost la carte, ba la liceu, ba la facultate, dar uite, acum am venit, mi s-a făcut dor de casă... 
  
-Și la ce ți-a folosit măi băiatule, atâta carte, că uite tatu-tău e om gospodar, are avere și alt băiat nu are, nu mai bine vii tu aici să o îngrijești tu, că, de, nici ai tăi nu mai sunt chiar tineri... 
  
-Păi cum să-ți spun eu matale, mi-e drag și dor de casa părintească, dar acum am rostul meu, sunt doctor chirurg la spitalul mare din oraș. Mai e nevoie și acolo de oameni care să vă îngrijească și să vă vindece, că buruienile tușei Fira nu vindecă chiar tot, glumi Ionuț. 
  
-Doctor, ce mai, ești deștept, băiete, e bine că a ajuns doctor și unul de-al nostru, că cu boala nu te pui, adăugă Mitru al Ilenei, care tăcuse până atunci. Ochii tuturor bărbaților se îndreptaseră cu respect și parcă și cu mândrie asupra tânărului. 
  
Se făcu iar tăcere. 
  
Cealaltă femeie îți scoase și ea broboada cu care fusese înfofolită și își dădu jos haina neagră groasă Nu era un chip cunoscut.Toți o priveau, dar ochii lui Ionuț zăboveau asupra fiecărui detaliu din chipul fetei. Era ca o rază de soare care adusese lumină în spațiul acela închis și întunecat. Era o fată de nici douăzeci de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase ce-i coborau până la brâu. Fața era albă, doar vreo câțiva pistrui aurii îi stropeau obrazul, dar ochii mari, viorii erau grei de tristețe și parcă ușor înlăcrimați. 
  
Maria sparse momentul de vrajă: 
  
-Dar tu, fată, la cine mergi, că nu ești de pe la noi? 
  
-Of, așa e, nu sunt de pe aici, nici nu știu măcar unde o să ajung. Sunt o fată necăjită, de la oraș. Mi-a murit mama, tatăl meu nici n-a așteptat să treacă anul și a adus nevastă nouă, cu două fete mari ca și mine. De-abia m-a mai lăsat să termin liceul, că tata, sfătuit de mama vitregă mi-a găsit prin neamurile ei bărbat în satul ăsta din vârf de munte. Nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată dar mi-au împuiat capul, ia-l că-i bogat, ai să trăiești mai bine ca la oraș, că o profesorii au salariul mic, vai de mama lor (că eu profesoară voiam să mă fac). Aproape m-au izgonit de acasă. Omul ăsta care trebuie să-mi fie bărbat, am înțeles că e văduv, că are și trei copii, poate o să fie cumsecade cu mine, Balaban îi zice... 
  
Și iar se făcu liniște. Toți ascultaseră cu atenție spovedania fetei. Auzind numele Balaban, Maria avu o mișcare de uimire: 
  
-Balaban, auziți oameni buni la cine ajunge frumusețea asta de fată? La Balaban burdihănosul! Păi pe Balaban nici eu nu l-aș lua, măi fato, ce să-l iau, nu l-aș primi nici în tindă, darămite în pat! E un urât zbanghiu și umflat de gras, iar copiii sunt niște destrăbălați care or să-ți mănânce zilele. Fug fetele și nevestele de el și te-a găsit pe tine, un boboc de floare și cu școală! Cum spuneai că te cheamă? 
  
-Anișoara, spuse fata, care acum plângea de-a binelea. 
  
Ionuț o privea cu milă, gânditor.Credea că tot ce văzuse în spital îl întărise, dar uite că fata asta frumoasă îi înmuiase sufletul. Era milă, dar parcă era și altceva, așa ca o tremurare și o bucurie, pe care nu știa cum să le explice. Se ridică, făcu cei trei pași care-l despărțeau de fată. Ceilalți, cu gesturi firești, îi făcură loc lângă ea. Ionuț îi șterse lacrimile cu batista lui și sprijinind-o ușor la piept îi mângâie cosițele bălaie șoptindu-i vorbe blânde la ureche. Fata își ridică privirea înlăcrimată spre el și se potoli. 
  
Drumul continuă în tăcere. Parcă un val de tristețe coborâse în sufletul oamenilor. Când tractorul ajunse în sat, se întunecase de-a binelea. Oamenii coborâră cu atenție, ajutându-se unul pe altul, coborându-și și bagajele. Ionuț sări sprinten printre ultimii, coborându-și geamantanul. O luă pe Anișoara în brațe și o ajută să coboare. Apoi, își luă geamantanul în stânga, iar cu mâna dreaptă o cuprinse puternic pe Anișoara și, hotărât, luă pieptiș ulița ce ducea spre casa părinților care îl aștepta cu lumina aprinsă. Ploaia se oprise și, pe un petic de cer limpede, apăreau timid primele stele. 
  
Steluța CRĂCIUN 
  
  
Referinţă Bibliografică:
Drumul / Steluța Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Steluța Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!