Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Steluța Crăciun         Publicat în: Ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Chagrin d
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Chagrin d'amour  
  
Toamna curgea frumos în colțul acela liniștit de oraș, pe strada ce purta numele unui poet local, mai puțin cunoscut, pomenit însă de Eminescu în celebrul poem „Epigonii”. Măriuca se obișnuise treptat cu viața la internat, deși programul era întrucâtva cazon: trezirea la 6,30, înviorarea la care fetele ieșeau cu greu, moțăind încă, spălarea la spălătorul unde curgea numai apă rece, îmbrăcarea, masa de dimineață, veșnicul ceai cu pâine cu unt și marmeladă, plecarea la școală. În clasa ei, Măriuca se remarcase imediat ca o elevă bună, apreciată de profesori și invidiată de unii colegi. În toți anii de liceu, avea să fie prima din clasa ei. Învăța ușor, cu plăcere, cu ambiție, dar și din dorința de a ști. După ore, întoarcerea la internat. Până la masa de prânz intrau în holul mare, își schimbau cărțile și caietele pentru a doua ziși apoi ieșeau afară, pentru că dormitoarele erau închise. În zilele când terminau orele mai devreme, Măriuca pătrundea în livada „interzisă” de legende și se pierdea în gânduri sub coroana nucului bătrân,pe care-l simțea frate cu nucul ei de acasă. Uneori o mai însoțea și Leana cu care se împrietenise de-a binelea (aveau paturi vecine în dormitor). Veșnic flămândă, Leana căuta prin frunzișul de sub nuc vreo nucă ascunsă sau pierduta de vreo cioară, cu care să-și mai potolească foamea. Urma clopoțelul cu care eleva „de serviciu” vestea ora mesei. Făcuse și Măriuca „de serviciu” și tăiase cu un cuțit bont atâta pâine, cât nu tăiase niciodată în viața ei. Bineînțeles că făcuse bășici la mână. După masă, urma programul „de meditație”. Pentru că internatul nu avea sală „de meditație” pentru cele aproximativ o sută de fete, domnișoara Geta, pedagoga, le încolona două câte două și, cu gențile în mână, se reîntorceau la școală, unde în trei săli de clasă, începea programul de meditație. Măriuca avu de la început o inapetență pentru acest program de învățat obligatoriu, pentru încolonarea aceea umilitoare de după masă, pentru faptul că se încălțau dimineața și se descălțau tocmai seara, când, după „meditație” și masa de seară, aveau în sfârșit voie în dormitoare și hotărî să-și ajusteze cumva programul, atât cât putea: prima parte a programului de învățat o afectă somnului. era un somn greu, cu capul pe bancă, cu paltonul pe cap, până la pauza de la jumătatea programului, când fata se trezea și, odihnită se apuca de învățat si de teme. La început, pedagoga o cam certă, dar aflând de rezultatele ei bune, o lăsă în pace. 
  
Seara, fetele se adunau în dormitorul lor și, până la stingere, era vremea de sporovăit. În scurt timp, Măriuca se împrieteni cu toate fetele din cameră: Cu Viorica cea cu glas frumos, cu Aurelia cea ambițioasă, cu Stela, colega ei de bancă, cu Leana, cu Lili, cu Virginica. Vorbeau vrute și nevrute, iar Leana era bufonul lor, rol acceptat de bunăvoie, simțind ea că era șansa ei la simpatia celorlalte: 
  
-Leana, cum face Bulbuca? (asta era porecla unei profesoare de geografie cam doctă și înțepată, altfel foarte deșteaptă). Și se plimba Leana, cu ochelari de împrumut așezați confortabil în șaua nasului ei impunător, țeapănă de parcă înghițise un băț, cu mâinile la spate, întinzând un deget inchizitorial spre vreuna din ele. Fetele se prăpădeau de râs și când dansa Leana cântându-și singură „Obbladi, obblada”, dând din brațele lungi de parcă voia să-și ia zborul. Avea ceva din Olive a lui Popeye , caraghios și înduioșător totodată. 
  
-Fetelor, le anunță domnișoara Geta, intrând într-o zi, pe la sfârșitul lui octombrie, în sala de mese, vom organiza o seară literară aici, la noi, urmată de dans, sâmbăta viitoare. Puteți să vă invitați colegii le spuse ea privind spre fetele de a unsprezecea și a douăsprezecea și zâmbind cu subânțeles. Măriuca se bucură: o seară literară ,dans, în sfârșit ceva ce rupea monotonia programului cotidian. 
  
Domnișoara Geta o chemă, alături de fetele din clasele mari și îi dădu să învețe o poezie de Minulescu (lui îi era dedicată seara literară) Măriuca recitase mult și în școala generală, jucase și teatru, așa că învăță rapid poezia. 
  
Veni și sâmbăta mult așteptată. Fetele erau toate într-o frenezie de bigudiuri, moațe de hârtie (după posibilități), puțin fard de pleoape, un pic de colonie, se împrumutau una pe alta, schimbau fuste, bluze, într-o emoție generală. Cele mai mari aveau așteptări sigure, cele mai mici doar incertitudini plăcute. Măriuca avea un costumaș „deux pièces” din stofă bleu deschis și niște pantofi bleumarin din lac (primii ei pantofi de lac, cumpărați din bursă). Se „ondulase” și ea „dans l'air du temps” și își pusese pentru prima dată puțin fard bleu pe pleoape. 
  
-Ești tare frumușică, îi spuse Ilinca, o fată dintr-a unsprezecea, pe seama căreia circulau multe povestiri romance și care stătea alături de ea, în cercul recitatorilor.-Ai emoții? 
  
-Nu, răspunse categoric Măriuca, simțind în același timp, cum o inundă cald un val de emoție. 
  
Ca de obicei însă, își stăpâni emoția și când îi veni rândul recită cald și sensibil „Romanța celor trei romanțe” Când termină, se făcu liniște, apoi, o ploaie de aplauze o învălui și îi dădu, pe moment satisfacția unei victorii. Sala era acum plină. Dansul începuse. Erau mulți băieți externi, care deja angajaseră dansuri cu fetele cele mai mari. Măriuca privea cu plăcere, alături de fetele de-a noua. Pentru ea faptul ca recitase și că fusese atât de aplaudată îi ajungea ca s-o bucure măcar până la vacanța de iarnă.La un moment dat, într-o pauză, auzi șușoteli uimite în spatele ei: 
  
-Doru, a venit Doru! 
  
-Uite-i și pe Costel Grigoriu și Niki Nour... 
  
Într-adevăr, pe ușă intrase un grup de băieți. Erau, clar, elevi din clasele mari. Între ei se distingea un băiat înalt, suplu, cu părul blond, un pic mai lung decât prevedea regulamentul, cu un ten deschis, curat și cu niște ochi negri pătrunzători. Acesta își roti privirea plictisită, ușor dezabuzată în jur. Ochii tuturor fetelor erau ațintiți asupra lui. Ochii lui se opriră însă asupra Măriucăi. La următorul blues se îndreptă cu pași siguri spre ea, se prezentă și, politicos, o invită la dans. Măriuca dansa astfel pentru prima oară în viața ei cu un băiat și nu cu oricine ci, după cum avea să afle ulterior, cu unul din„frumoșii” liceului. Au dansat împreună toată seara, au vorbit și au râs. Doru era un băiat simpatic vesel, spunea glume bune, iar Măriuca râdea și-i răspundea prompt. Când oare dispăruse fetița din ea și apăruse în loc o domnișoară sigură pe ea și pe puterea ei de seducție? Nu-i păsa ei de privirile admirative sau invidioase din jur. Ea era în seara aceasta Cenușăreasa la balul prințului.La sfârșit, l-a condus pe Doru până la poartă. Acesta a îmbrățișat-o ușor și a sărutat-o pe obraz. Gestul nu a trecut neobservat, pentru că toate fetele își conduseseră colegii, prietenii. 
  
-Pe luni, i-a murmurat Doru la ureche și a plecat. 
  
A doua zi, duminică, toate fetele știau tot. Cota de popularitate a Măriucăi crescuse brusc. Ilinca o invită în dormitorul lor la prăjiturile primite de acasă, Petruța dintr-a douăsprezecea îi oferi trusa ei de desen în tuș ca să-și facă planșa la desen tehnic. 
  
În lunea care a urmat, Măriuca se încrucișă absolut întâmplător pe culoarul liceului cu Doru. Acesta trecu cu privirea prin ea ca printr-un geam bine șters. Măriuca, din mândrie s-a prefăcu și ea că nu-l cunoaște. La fel și în zilele care au urmat. Ulterior, Măriuca a aflat de la „binevoitoare” că Doru avea o prietenă oficială,din clasa lui, Doinița Grigoriu, ai cărei părinți erau medici, iar „ei erau împreună de la grădiniță”. Artilerie grea, ce mai, contra căreia Măriuca era total dezarmată. 
  
Acum pătrunse ea înțelesul cântecului pe care domnișoara (bătrână!) Gâță, profesoara de franceză, li-l pusese la oră, traducându-le cu nostalgie în glas, acolo unde nu înțelegeau: „Plaisir d'amour ne dure qu'un moment / Chagrin d'amour dure toute une vie...” 
  
Steluța CRĂCIUN 
  
Referinţă Bibliografică:
Chagrin d amour / Steluța Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Steluța Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!