Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Steluța Crăciun         Publicat în: Ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

Leana
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Leana 
  
Era o toamnă încă timidă, doar dimineața și seara se lăsa răcoare, la prânz soarele era încă sus și încălzea, de parcă voia să-și epuizeze toată rezerva de căldură, pe care vara cam ploioasă, nu-i permisese să o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor V-ul cu vârful îndreptat spre miazăzi, iar rândunelele care vara toată săgetaseră gălăgioase la joasă altitudine plecaseră discret spre destinații mai calde. 
  
Pentru Măriuca, acest blând început de toamnă, avea o semnificație și o importanță pe care le presimțea, fără a le putea concretiza, dincolo de datele obiective: admiterea la liceu, plecarea de acasă, de unde, de acum încolo, din lungul drum al învățării avea să revină doar în vacanțe. Fetița de altădată devenise acum „o domnișoară” de liceu iar față de acest moment se simțea cumva duplicitară: pe de o parte era puțin tristă că vacanța se terminase și, simțea ea, că și copilăria se terminase cumva, iar pe de altă parte, aștepta cu nerăbdare să intre într-un spațiu, într-o viață absolut nouăpe care le aștepta cu toată deschiderea de speranță a sufletului. 
  
Își pregătise cu grijă bagajul în valiza de carton nouă, de la rechizite, până pijamalele și „capotul” din diftină, nou nouțe. 
  
Cum școala începea într-o luni, în sâmbăta premergătoare, însoțită de mama și de Nela, sora ei mai mare, care, studentă fiind, începea cursurile pe întâi octombrie, luară rata ca să meargă la oraș. Măriuca avea să locuiască în cei patru ani de liceu în internatul în care locuise și sora ei pe pacursul liceului, deci, destinație cunoscută. 
  
După o oră de mers, ajunseră la internat. Acesta era pe o stradă liniștită, vis a vis de spitalul de boli contagioase. Ca să ajungi de la internat la liceu, trebuia să traversezi pe un drum îngust, de fapt un canal de scurgere acoperit cu dale de beton, care făcea legătura directă cu strada unde se afla liceul. Înternatul era de fapt o casă boierească naționalizată, așezată departe de stradă, într-o curte mare, unde în partea din față elevele interne, sub supravegherea pedagogei puneau primăvara în straturi ceapă, usturoi și varză. Chiar în fundul curții se afla un corp de clădiri mai joase (probabil foste locuințe ale servitorilor) unde acum era amenajată bucătăria și sala de mese. Tot acolo locuia și tanti Tincuța, bucătăreasa 
  
-Uite, aici îți iei dulapul, îi propuse Nela, întrând în holul clădirii, o sală mare cu din care se deschideau ușile dormitoarelor și ai cărei pereți erau „tapetați” cu dulapuri albe, ca un garderob uriaș Măriuca privi în jur cumva dezamăgită și speriată. Nimic nu-i era familiar, nici dulapurile, nici holul acela înalt, nici dormitorul în care domnișoara Geta, pedagoga, îl repartizase celor de-a noua, iar gândul că va trebui să rămână aici fără cei dragi o făcea să plângă și să-i fie deja dor. Era o camera recent adăugată, pe colț, cu pereții reci, din care unul dădea spre nord. Nela și mama o ajutară să-și pună lucrurile în dulap, Hainele pe umerașe iar în partea de jos pe un raft, caietele și cărțile ce urma să le primescă de la școală. Văzând-o speriată și cu lacrimile gata să-i curgă din ochii mari, albaștri, Nela merse să-i arate toate acareturile, grădina din spatele clădirii, cu nuci mari, umbroși. 
  
-Să nu intri niciodată singură în grădină că vine Bardan și te bate, îi transmise Nela una din legendele care circulau printre fete. 
  
Măriuca dădu din cap, fără să înțeleagă și a-și putea alunga nodul amar din gât. Se simțea cumva abandonată și atât de singură! 
  
Când mama și Nela plecară, Măriuca intră în camera rece, cu paturi metalice reci , ca la spital, unde totul îi era străin. Ieși în hol și-și făcu de lucru în dulap, rearanjând uniforma și „fâșul” bleumarin pe umerașe. Între timp curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu ochi expresivi se chinuia să improvizeze niște umerașe din bețe legate cu sfoară la mijloc. 
  
-Uite, vrei un umeraș, îți dau eu, i se adresă Măriuca, mai mult așa ca să aibă și ea cu cine să vorbească. -Cum te cheamă? o întrebă ea. 
  
Elena dar mi se spune Leana îi răspunse aceasta. Leana, deși în clasă paralelă, avea s-o însoțească pe Măriuca în toți anii de liceu, fiind o colegă de cameră nemaipomenită. Ei avea să-i dezvăluie mai târziu Măriuca un mare secret al ei, cu ea mai târziu, când trecuseră într-a douăsprezecea, avea să meargă într-o tabără la Mogoșoaia. Niște actori celebri veniseră în tabără cu un spectacol. Printre ei, Șerban Cantacuzino, un frumos al timpurilor. La autografe acesta o întrebase amabil pe Leana 
  
-Cum te cheamă; frumoaso? (Leana nu avea să fie niciodată frumoasă): 
  
-Elena, spusese ea, timid și nazal. 
  
-A, Elena din Troia exclamase amabil actorul 
  
-Nu, din Dumbrăveni, îl corectase prompt (și nazal) Leana. Mulți ani,după aceea, Măriuca își amintea zâmbind, episodul. 
  
Steluța CRĂCIUN 
  
Referinţă Bibliografică:
Leana / Steluța Crăciun : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1930, Anul VI, 13 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Steluța Crăciun
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!