Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comunicate > Mobil |   



Discurs, prezentat şi susţinut, la Academia Duhovnicească „Constantin Brâncoveanu” de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
"Moralitatea şi conştiinţa autentică reprezintă soluția dezvoltării societății românești. Câteva referinţe şi indicii despre legislaţie, etică şi religie: o abordare în contextul libertăţii gândirii, de conştiinţă şi credinţă religioasă precum şi în cel al globalizării”… 
  
Discurs, prezentat şi susţinut, la Academia Duhovnicească „Constantin Brâncoveanu” de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov 
  
Preacucernice Părinte Capelan, 
  
Stimaţi invitaţi, 
  
Distins auditoriu, 
  
Mulţumindu-vă în mod special pentru invitaţia adresată la care, din motive întemeiate nu-i putem da curs, în mod concret, totuşi ţinem să vă mărturisim, sincer, că ne bucurăm, în mod deosebit, pentru realizarea, succesul şi reuşita acestui frumos şi important eveniment din instituţia şi comunitatea dumneavoastră. 
  
Când am primit invitația de a participa la această întâlnire, am considerat că este (și) de datoria mea, ca Secretar de Stat pentru Culte, să exprim câteva gânduri pe tema „Legislație, conştiinţă, religie, moralitate și libertate” toate destinate fiind persoanelor ce aspiră atât de mult la libertate, sub toate formele, toate acestea acum, în contextul anului 2016, când la nivel internațional religia, conştiinţa şi moralitatea îmbracă diverse şi variate forme sociale și politice, extrem de acute, inclusiv în instituţiile privatoare de libertate. 
  
Mă gândesc, bunăoară, spre edificare şi exemplificare, la conflictul quasi-religios din Siria sau la ofensiva așa-numitului Stat Islamic, două forme de raportare ideologică la religie care pun lumea europeană într-o situație dificilă cel puțin la nivel ideatic. 
  
De cel puțin două secole, Europa este și se recunoaște ca fiind fundamental seculară. Acest lucru nu înseamnă că religia nu este prezentă în multe dintre comunitățile care formează societățile europene cu efecte sociale dintre cele mai benefice. 
  
Aș putea spune că, în ciuda faptului că Europa este seculară, religia este o parte însemnată a cetățeniei europene și o parte extrem de densă constituind identitatea națională a popoarelor europene. 
  
În acest peisaj, al unei Europe unite și aflate în continuă redefinire identitară, dinamica religioasă ce caracterizează foarte multe comunități, n-ar fi posibilă fără celelalte două concepte-cheie ale temei noastre, anume legislația și libertatea. Din triada „legislație, religie și libertate”, Europa seculară vede libertatea ca fiind un scop în sine, iar Europa religioasă vede religia ca scop în sine. În realitate cele două nu sunt antinomice, mai degrabă se completează reciproc în ceea ce trebuie să numim Europa democrației. 
  
În fapt, libertatea religioasă, conştiinţa, moralitatea precum și derivatele acestora, cum ar fi exprimarea liberă a credinței religioase, dreptul de a crede sau nu, dreptul de a-ți alege singur religia nu pot fi posibile fără o legislație care să recunoască impactul pozitiv al religiei asupra binelui comun. Ceea ce vreau să spun este că în modernitate libertatea nu poate fi accesată în lipsa religiei și a legislației sub forma statului de drept. 
  
După 1989 România a făcut pași importanți către așezarea religiosului într-o matrice europeană și democratică. Amintesc aici câteva evenimente sau acțiuni cum ar fi, de pildă, legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. 
  
Toate aceste evenimente sunt semne ale consensului social și politic specific democrației și care ar fi fost imposibil de obținut în absența rigorilor statului de drept. 
  
Când ne referim la legislație putem discuta calitatea unei legi, intenția acesteia sau viziunea politică din spatele legii, însă la fel de important este ca legea respectivă să fie aplicată și respectată în cele mai mici detalii. Aceasta este rigoarea statului de drept care în România s-a construit greu și anevoios, dar care trebuie să ne fie în permanență o preocupare principală pe drumul lung al democrației. 
  
În altă ordine de idei, foarte multă lume discută polemic despre globalizare. Fenomenul este atât de atent analizat încât inevitabil orice idee exprimată pe tema globalizării încadrează autorul fie în tabăra pro, fie în cea contra. Putem însă să ne referim la globalizare ca la un dat, ca la un fenomen sau proces care pur și simplu există. Globalizarea există și pentru acest lucru trebuie ca mai înainte să se exprimăm asupra ei, să facem efortul să o înțelegem. 
  
Din acest punct de vedere cred că în ceea ce privește legislația în domeniul vieții religioase globalizarea a avut un impact considerabil. Astăzi modelul statului discret în comportamentul său față de religie, atent la a nu afecta negativ drepturile și libertățile religioase, implicat într-o măsură mai mică sau mai mare în ajutorarea cultelor religioase, este răspândit peste tot în lumea nord-atlantică acolo unde a fost purtat chiar de globalizare. 
  
Fără îndoială că putem observa nuanțe în felul în care fiecare stat se raportează la fenomenul religios în funcție de propria-i tradiție politică și religioasă, însă cert este că un model de stat democratic, consensualist și apărător al libertății religioase se întrevede dincolo de nuanțe și culori. Tot pe fondul globalizării accentuate mai ales după anii 1980 Europa devine tacit o zonă de confruntare între secularismul de tip creștin și lumea islamică reprezentată de imigranții arabi. Este o confruntare menită să producă o nouă reflecție asupra felului în care libertatea religioasă coboară de la nivelul de principiu filosofico-politic și se întrupează sau nu în texte de lege (amintesc aici cazul minaretelor din Elveția din anul 2009). 
  
Tocmai pentru a ieși în întâmpinarea publicului larg, dar mai ales a decidenților din România, Secretariatul de Stat pentru Culte a publicat recent, în acest sens, un volum intitulat „Statul și cultele religioase”. 
  
Miza volumului este să pună publicul în temă, atât prin informare, dar mai ales prin argumentare, asupra rolului și locului religiei în societatea românească. 
  
Volumul cuprinde prezentarea modului în care instituția se raportează la marile teme de dezbatere publică din societatea noastră, un scurt istoric statistic al structurii confesionale a românilor, o prezentare succintă a cultelor religioase și a legislației în domeniu, precum și o încercare de a plasa regimul politic din România pe dimensiunea politicilor religioase într-un peisaj comparativ la nivel european. 
  
În acest sens, este oportun de menționat că religia în România joacă un rol activ în plan spiritual, moral, social, cultural, educațional etc., și este măsură a libertății de conștiință a cetățenilor români. 
  
Drept urmare, religia este un bun public care trebuie valorificat și potențat în sens democratic pentru a avea o societate mai bună. 
  
Cu alte cuvinte, acum, când ne confruntăm cu noi provocări la adresa valorilor şi solidarităţilor europene, este mai important ca niciodată să ne reamintim valorile care ne unesc, inclusiv pe acele persoane care, momentan, se află într-un regim juridic şi social, privativ de libertate. Pe aceste valori se întemeiază identitatea noastră ca popor şi ca parte a comunităţii europene. Am ajuns într-un nou punct de cotitură al istoriei noastre. Pe de o parte, ofensiva fundamentalismelor chiar pe teritoriul european ne ridică o nouă problemă de securitate, pe care suntem datori să o rezolvăm împreună. 
  
Pe de altă parte, noul val de migraţiune din Orientul apropiat, dar şi din Africa aduce în Europa o populaţie refugiată din calea ororilor războiului, terorismului fundamentalist şi a sărăciei care, împreună, privează persoana umană de drepturile şi libertăţile sale cele mai elementare. Este o dublă traumă cu care Europa se confruntă şi căreia trebuie să îi facem faţă rămânând solidari, reafirmându-ne public şi angajându-ne o dată în plus să respectăm acele valori fundamentale care au făcut din Europa un spaţiu al speranţei într-o viaţă paşnică, liberă şi demnă. 
  
Totodată, în calitatea mea de Secretar de Stat pentru Culte, voi vorbi aici în primul rând despre experienţa românească, despre ce face ca în România să fie articulat pe valorile libertăţii de conştiinţă şi religioase un model pozitiv de convieţuire interconfesională şi interreligioasă şi de implicare a cultelor în societate. 
  
Libertatea gândirii, de conştiinţă şi credinţă religioasă sunt în primul rând libertăţi individuale, personale, indiferent de statutul social, material sau juridic al persoanei respective, iar Statul român îşi asumă garantarea lor prin constituţie, ca şi prin Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, tocmai pentru că acestea contribuie, alături de celelalte drepturi şi libertăţi, la edificarea conştiinţei de sine a unei comunităţi, a unei naţiuni. Statul nu are căderea de a reglementa doctrine religioase sau reguli de cult, însă este dator să protejeze libertatea conştiinţei ca libertate individuală. Soluţia găsită în România, cea a neutralităţii statului în materie de religie este, cred, una foarte potrivită, pentru că ne fereşte de excese, de extreme, de abuzuri şi, la o adică, de fanatisme. Nu cred că românii iubesc fanatismele, indiferent de natura lor, pentru că istoria i-a învăţat că toleranţa şi respectarea Celuilalt, acceptarea pluralismului şi a diferenţei sunt ancore ale păcii. 
  
După cum ştim, România are particularitatea de a fi o societate cu o mare deschidere către spiritualitate, iar aceasta nu numai din cauza parantezei totalitare. 
  
Românii, indiferent statutul lor juridic, material, intelectual ori social, de credinţele lor religioase ori de convingerile lor spirituale, exprimă nu doar în momentele de criză, cum a fost recenta tragedie de la clubul „Colectiv”, ci şi în viaţa de zi cu zi o mare nevoie de transcendent. Credinţa şi, implicit, moralitatea, sunt dătătoare de speranţă, de mângâiere, de putere şi de solidaritate. De aceea, ea, credinţa, face parte din sufletul nostru, din identitatea noastră ca societate. Este important că nu uităm aceste lucruri şi să înţelegem că în faţa oricărei crize trebuie să rămânem atașați aceloraşi valori care au făcut ca societatea românească să fie una democratică şi europeană. 
  
În România, fenomenul religios este viu, este plural, este dinamic şi construieşte în societatea românească solidarităţi, comunităţi legate prin identităţi comune, prin proiecte comune, prin aspiraţii şi interogaţii comune. Comunităţile religioase din ţara noastră sunt unul dintre pivoţii acestor căutări, acestor proiecte, acestor aspiraţii şi interogaţii la care caută să răspundă cu mijloacele lor. Cultele religioase din România sunt foarte active nu doar în planul pur spiritual şi de cult, ci şi în acele domenii în care este mai mare nevoie de speranţă: în spaţiul educaţiei, în întâmpinarea unor nevoi sociale, în economia socială şi nu în ultimul rând în spaţiul cultural. 
  
Prin urmare, imediat după ce am primit invitația la evenimentul şi manifestarea de astăzi, în mintea mea s-au născut, între altele, mai multe întrebări decât răspunsuri, în legătura cu tema generală de dezbatere. Poate fi privită atât moralitatea cât şi libertatea ca două soluții a dezvoltării societății românești? Evident, este greu de răspuns într-un mod categoric, dar cel mai simplu ar fi să desfacem întrebarea lansată în mai multe întrebări. 
  
Mă întreb pentru început, ce înțelegem prin dezvoltarea societății? Inevitabil, oricine ascultă sintagma, se gândește instantaneu la dezvoltare economică, creșterea bunăstării cetățenilor și alte lucruri cu iz financiar. În acest caz nu cred că moralitatea e direct proporțională cu dezvoltarea economică sau, cel puțin, este dificil de stabilit o conexiune între cele două. Aparent, dacă ar fi să-l invocăm pe Adam Smith, părintele capitalismului și cel care descria piața liberă, ca un spațiu al moralității riscăm să cădem în derizoriu deoarece capitalismul de astăzi numai un spațiu al moralității nu este. Afirmația mea e, de altfel, susținută și de mulți oameni publici și teologi care remarcau la momentul apogeului crizei economice și financiare că , de fapt, avem de-a face cu o criza morală. 
  
Dacă ne-am referi la dezvoltarea politică a societății, nu cred că moralitatea, libertatea gândirii, a conştiinţei și politica sunt congruente. Cu cinci secole în urmă, Machiavelli își sfătuia principele să uite de normele morale atunci când se ocupă de treburile statului, iar tradiția inaugurată de gânditorul florentin se păstrează până în zilele noastre. Morala, libertatea, conştiinţa și politica sunt, deci, domenii separate și diferite. 
  
În vreme ce statul guvernează cetățeni, cultele religioase guvernează conștiințele morale. Când morala și politica s-au amestecat sau, mai bine spus, când politica a fost moralizată cu forța în anumite doctrine politice, s-a degenerat în autoritarisme și totalitarisme. Cel puțin Europa oferă nenumărate astfel de exemple nefericite, mai ales în anii interbelici. 
  
Onorată asistenţă, 
  
Ce vreau, în definitiv, să spun este că nu cred că putem identifica moralitatea drept izvor al dezvoltării societății românești și mai ales că nu statul, partidele politice sau politicienii în general ar fi cei care ar trebui să se ocupe de moralitate. Statul nu gestionează coduri morale, dar cultele religioase o fac. Putem să alegem oricare dintre marile religii ale lumii sau oricare dintre cultele religioase prezente în România și vom descoperi, cu siguranță, un imens tezaur de moralitate. Totodată cultele religioase nu posedă doar rețete de comportament moral, ca să mă exprim nu tocmai elegant, ci au și forța de a transforma cetățeni imorali în oameni mai buni. 
  
Care sunt spațiile în care moralitatea sau conştiinţa se pot dezvolta? Familia – cu siguranță atunci când nu se află în suferințe cauzate de violența domestică, privare de libertate și altele, pe care prefer să nu le amintesc aici. Școala – poate fi la rându-i un spațiu al moralității atunci când deopotrivă profesorii și elevii își înțeleg misiunea. 
  
Dar, mai mult decât familia și școala, cred că moralitatea este cel mai ușor de găsit în activitatea cultelor religioase. Morala este lucrul pe care cultele religioase îl fac cel mai bine, și mult mai bine decât oricare alte instituții. 
  
De aceea cred că dacă vrem să avem o societate mai bună sau mai dezvoltată, statul trebuie să conlucreze cu cultele religioase foarte strâns, nu doar susținând proiectele cu specific pur religios cum ar fi restaurarea de lăcașe de cult, ci contribuind și la activitățile sociale ale cultelor şi instituţiilor abilitate. Cred că vom avea o societate mai dezvoltată și mai morală dacă mai mulți copii ar fi educați în grădinițe și școli confesionale. 
  
Cu alte cuvinte, moralitatea şi conştiinţa în societate se află, în momentul de faţă, la intersecția conlucrării mai multor factori. 
  
De aceea, pledez pentru un parteneriat solid și predictibil între statul român, cultele religioase şi toate instituţiile publice conexe, unde, un loc de frunte îl ocupă Administraţia Naţională a Penitenciarelor din România (ANP). 
  
În concluzia acestui discurs vreau să mulțumesc iniţiatorilor şi organizatorilor, în special, pentru că s-au gândit la o asemenea temă a cursului de formare a preoţilor capelani din (toate) unităţile penitenciare. 
  
Altfel spus, cred, cu toată convingerea, că societatea noastră este destul de obosită de criza economică și alte diferite tensiuni politice și, deci, are nevoie (şi) de astfel de întâlniri, care au darul de a ne reaminti că suntem pe deplin oameni și nu doar spectatori. 
  
Aşadar, în încheiere, dorim să vă adresăm urări de mult spor şi alese împliniri ori succese, în continuare, toate însoţite de un sincer şi călduros „La Mulţi, Binecuvântaţi şi Fericiţi Ani!” 
  
Bucureşti – 22.09.2016 
  
Secretar de Stat pentru Culte, 
  
Victor Opaschi 
  
Consilier – Relaţii Culte, 
  
Dr. Stelian Gomboş 
  
www.culte.ro 
  
Referinţă Bibliografică:
Discurs, prezentat şi susţinut, la Academia Duhovnicească „Constantin Brâncoveanu” de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!