Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Sfintii Parinti ai Bisericii - Atanasie cel Mare si Chiril - Patriarhii Alexandriei...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sfintii Parinti ai Bisericii - Atanasie cel Mare si Chiril - Patriarhii Alexandriei... 
  
Sfantul Atanasie cel Mare (295-373) a fost unul dintre cei mai de seama episcopi care au condus Biserica crestina din Alexandria. S-a nascut la Alexandria in anul 295 sau 296, unde este instruit in cultura clasica si in teologie, probabil chiar la scoala catehetica din localitate. A fost hirotonit diacon in 319 de catre Alexandru, episcopul locului, si devine secretarul sau. in aceasta calitate, il insoteste pe Alexandru la primul sinod ecumenic de la Niceea(325), unde se impune in disputa impotriva arienilor. La moartea lui Alexandru (328), ii succede la tronul episcopal, intrucat refuza sa faca orice compromisuri cu partida arienilor, isi atrage ura acestora. Sunt raspandite impotriva lui o serie de calomnii, imparatul Constantin ii porunceste sa-l reprimeasca pe Arie, revenit din exil, in comuniunea Bisericii. Atanasie refuza. 
  
Dusmanii sai se aduna la un sinod in Tyr (335) si il depun din treapta, pentru ca nu dupa mult timp imparatul insusi sa-l exileze la Treveri, in Galia. Revine in scaunul episcopal din Alexandria in 337, dupa moartea imparatului Constantin. Oponentii sai, strang insa randurile si il depun din nou din treapta la Sinodul de la Antiohia (339). Atanasie se retrage la Roma. Papa luliu I convoaca un sinod la Roma (341), care il achita de toate acuzele, iar sinodul de la Sardica (343) il repune in treapta. Nu se poate intoarce la Alexandria decat in 345, dupa moartea episcopului Grigorie din Capadocia, instalat de adversarii sai. Ajunge la Alexandria in 346. Intre timp ocrotitorul sau, imparatul Constans, decedeaza (350). Noul imparat, Constantius, care stapanea peste intreg imperiul roman, sustinator al arianismului, convoaca un sinod la Arles (353) si un altul Ia Milano (355), unde il condamna pe Atanasie si il inlocuieste cu un oarecare George din Capadocia. Atanasie paraseste scaunul episcopal pentru a treia oara. De aceasta data se retrage printre calugarii din desertul egiptean. 
  
Ramane printre calugari timp de sase ani, cand revine din nou la Alexandria, in timpul imparatului Iulian, care recheama pe toti episcopii aflati in exil. Se dedica pacificarii taberelor semiariana si ortodoxa, tinand, in acest scop, un sinod la Alexandria (362). Iulian nu dorea ca pacea sa domneasca printre crestini, in consecinta el il expulzeaza pe Atanasie prin decret imperial, numindu-l "distrugator al pacii si dusman al zeilor". Iulian moare in 363, iar Atanasie revine pe tronul episcopal, insa nu pentru multa vreme. Va fi din nou exilat de imparatul Valens in 365. El se retrage intr-o casa in afara cetatii, unde ramane patrii luni de zile. Locuitorii Alexandriei il ameninta pe imparat cu rascoala. Temandu-se de consecinte, imparatul Valens il recheama pe Atanasie. De aceasta data, el ramane in scaun pana la moarte, in ziua de 2 mai 373, dedicandu-si intreaga putere de munca pentru intarirea si promovarea crezului niceean. Biserica Ortodoxa il praznuieste la 18 ianuarie, impreuna cu Sf. Chiril al Alexandriei. Aducereamoastelor Sf. Atanasie Ia 2 mai. 
  
In pofida unei vieti nespus de zbuciumata, Atanasie a lasat mostenire o opera deosebit de bogata. Majoritatea lucrarilor sale au ca obiect lupta pentru apararea credintei niceene. El supune argumentele exegetice si dialectice ale oponentilor sai unei analize critice, scrupuloase, dovedindu-le netemeinicia. Ajutat de vastele sale cunostinte scripturistice, teologice si filosofice, el a izbutit sa puna pe temelii solide credinta crestina ortodoxa. 
  
Sfantul Chiril al Alexandriei (+ 444), Patriarh al Alexandriei, succesor al lui Teofil (+15 oct. 412). S-a nascut in jurul anului 370 la Alexandria. Este educat la scolile din localitate. Sederea in una din comunitatile monahale egiptene, pare a nu fi un eveniment sigur, desi Isidor Pelusiotul vorbeste despre o astfel de petrecere. De altfel, el insusi nu pomeneste in corespondenta sa purtata cu diversi monahi, cum ca ar fi petrecut vreo perioada oarecare in manastire. Unul din primele evenimente certe din viata sa este calatoria, in compania patriarhului Teofil, al carui nepot era, la Constantinopol spre a participa la sinodul de la Stejar (403), unde a fost depus pe Sf. Ioan Hrisostom. Se pare ca de la unchiul sau, Chiril a mostenit un duh neostoit in ale razbunarii si ranchiunei. Sentimentul de ura fata de Sf. Ioan Hrisostom, a carui singura vina fata de scaunul Alexandriei a fost aceea de a fi dat gazduire, din caritate, celor patru 'frati lungi', fara a intra in comuniune cu ei (Coman), a dainuit cu cerbicie pana in anul 417, cand, dupa multe ezitari, concede, trecand numele acestuia in dipticele Bisericii din Alexandria. 
  
Dar nu numai in acest caz Chiril a aratat un spirit de intansigenta exagerata. Aceleasi manifestari aspre le dezvaluie fata de necrestini, iudei, sau novatieni. Fata de iudei a mers pana la a le distruge sinagogile si a-i alunga din cetate, confiscandu-le averile. Uciderea Hypatiei, fiica filosoful Theon, vestita conducatoare si profesoara a scolii de filosofic pagana (Mouseion) din Alexandria, a fost o actiune de care cercurile intime ale lui Chiril, daca nu cumva si el personal, data fiind cerbicia lui, nu au fost straine. Chiril ramane in istoria gandirii crestine nu atat prin aceste gesturi mai putin explicabile daca avem in vedere ca 'uciderile, luptele si cele asemenea acestora sunt cu totul straine de cei ce cugeta la lucrurile lui Hristos' (Socrate, Ist. bis.,VII, 15), ci pentru atitudinea sa, tot atat de ferma, in apararea ortodoxiei invataturii hristologice impotriva ereticului Nestorie. Ajuns patriarh la Constantinopol in 428, Nestorie incepe sa invete ca in Hristos exista doua persoane, o persoana divina, care se salasluieste in Iisus omul, si in consecinta Fecioara Maria nu este Theotokos, Nascatoare de Dumnezeu, ci cel mult Hrisiotokos sau Nascatoare de Hristos. In scrisoarea sa pascala din 429 Chiril ataca invatatura lui Nestorie, atac preluat intr-o scrisoare mai lunga adresata monahilor egipteni. 
  
Urmeaza un schimb de scrisori cu Nestorie care nu are nici un rezultat si de aceea, cei doi vor apela la Episcopul Romei, Celestin. Acesta condamna invatatura lui Nestorie la Sinodul de la Roma din 430 si aproba hristologia lui Chiril. Chiril ii trimite lui Nestorie hotararea sinodului de la Roma, insotita de 12 anateme prin care ii condamna invatatura, cu avertismentul ca, daca in 10 zile nu va retracta si nu-si va indrepta erorile doctrinare, va fi caterisit si excomunicat. Pentru a se evita o schisma in sanul Bisericii, singura posibilitate care a mai ramas era convocarea unui sinod ecumenic, imparatul Teodosie II, la indemnul lui Nestorie, ii convoaca pe toti mitropolitii si episcopii la Efes in anul 431, pentru ziua de Rusalii. Acesta va fi cel de al treilea sinod ecumenic al Bisericii crestine. Nestorie este depus si condamnat, iar cele 12 anateme confirmate. Sinodul recunoaste titlul de Theotokos in mod oficial. Dupa numai 4 zile, loan de Antiohia, sosit cu intarziere, tine un alt sinod impreuna cu sustinatorii lui Nestorie. Acestia il excomunica pe Chiril. 
  
Afland vestea, Teodosie II ii declara pe ambii prelati depusi din treapta si ii pune in inchisoare. Dupa o reanalizare a situatiei, Chiril primeste permisiunea de a se intoarce la Alexandria, unde a fost primit cu mari onoruri, fiind considerat al doilea Atanasie, iar Nestorie se retrage la o manastire in Antiohia. In 433 se realizeaza o reconciliere intre Ioan de Antiohia si Chiril al Alexandriei, primul acceptand condamnarea lui Nestorie, iscalind impreuna o marturisire de credinta, un Simbol de unire (Coman), intocmit probabil de Teodoret din Cyr, in care se recunoaste caFecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu. Chirii se stinge din viata la 27 iunie 444, nu fara a evita inainte de moartea sa o noua izbucnire a controversei hristologice. Chiril a lasat o opera deosebit de vasta. Desi o parte din ea s-a pierdut, ceea ce a supravietuit cuprinde nu mai putin de 10 volume din Migne (68-77). Opera sa a fost tradusa in latina de Marius Mercator, in siriaca de Rabbulas din Edessa, in armeana, etiopiana si araba. Datorita acestor traduceri, o serie din lucrarile pierdute au fost recuperate. Putem sesiza in periodizarea operelor chiriliene doua etape. Pana in anul 428 ele se ocupa de polemica antiariana, iar dupa aceasta data si pana la sfarsitul vietii sale, sunt dedicate hristologiei, in speta polemicii anti-nestoriene. 
  
Stelian Gombos 
  
Referinţă Bibliografică:
Sfintii Parinti ai Bisericii - Atanasie cel Mare si Chiril - Patriarhii Alexandriei... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1481, Anul V, 20 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!