Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Interviu cu Parintele Singhel Daniel Prode
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Părintele Singhel Daniel Prode este preot slujitor la Mănăstirea “Sfânta Cuvioasa Parascheva” Vilaller, din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Spaniei şi Portugaliei. 
  
Trăim într-o lume incertă, nesigură, seculară, consumistă, globalizată, o lume aflată într-o continuă schimbare. Oamenii trebuie să se adapteze din mers la noile condiţii oferite de acest tip de societate, mulţi reuşesc să ţină pasul, dar sunt şi nereuşite, în sensul că sunt persoane care rămân fără servici, fără casă, fără posibilităţi materiale, făra ajutor social, cu pensii mici, cu probleme familiale, în special cei care lucrează în străinătate şi multe altele. Grijile vieţii de zi cu zi, problemele în domeniul material au fost transferate şi în plan duhovnicesc, multe persoane intrând în depresii, pierzându-şi speranţa şi nădejdea, ajungând în pragul disperării şi mai rău, al sinuciderii. 
  
P.Ş.: Preacuvioase Părinte Singhel Daniel, care este atitudinea credinţei creştine ortodoxe faţă de sinucidere? 
  
P.D.: Morala creştină ortodoxă nu aprobă sinuciderea în nicio împrejurare şi pentru niciun motiv, deoarece sinuciderea este un păcat greu. Dacă celelalte păcate lasă totuşi posibilitatea căinţei şi pocăinţei, sinuciderea desfiinţează pentru totdeauna o astfel de posibilitate. Oricum, cu sinuciderea nici să se glumească în forma de șantaj, pentru că pe urma gândurile încep sa se întărească sub lucrarea celui rău. 
  
Popa Ştefan: Preacuvioase Părinte Singhel Daniel, s-a pierdut oare din esenţa chipului divin al omului? 
  
Părintele Daniel: Nu, nicidecum. Conform învăţăturii creştine a Sfântului Apostol Pavel, nimic nu ne poate desparte de chipul lui Dumnezeu, pe noi, creştinii ortodocşi. Nimic nu poate altera chipul lui Dumnezeu în om. Regretatul Părinte Profesor Galeriu ne dă următoarea povaţă. “Nimeni şi nimic nu poate distruge chipul lui Dumnezeu din om. Ultimul deznădăjduit, ultimul criminal, încă mai are în el chipul divin intact.” În vremuri grele, Sfinţii Părinţi ne învaţă că trebuie să înmulţim rugăciunea, postul, cererile şi mulţumirile către Sfânta treime. 
  
P.Ş.: Părinte, înainte de a fi monah, dar şi după, aţi avut vreodată gândurile deznădejdii? 
  
P.D.: Mai degrabă aş numi-o descurajare și împuţinare de suflet. Consider că orice om are momentele lui de descurajare, rătăcire, de scăpare, de alunecare pe panta îndoielii şi chiar a deznădejdii, din diferite motive. Împăraţi, regi şi chiar sfinţi ai lumii şi ai ortodoxiei au fost în pragul deznădejdii, unii chiar au căzut în plasa sinuciderii şi aş aminti aici pe împăratul Saul din Vechiul Testament. În Noul Testament, întâlnim un singur caz, Iuda. Sfântul Nectarie, înainte de a se face preot spunea: “mă culcam deznădăjduit”. Important e “să nu dai apă la moară”, cum spunem noi românii, adică să lupţi, să nu te dai bătut, să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu, pentru a nu-l întrista pe Hristos, deoarece “Cine deznădăjduieşte de mila lui Dumnezeu, îL necinsteşte la fel cu cel ce se îndoieşte de existenta Lui.” spune Fericitul Augustin. Învăţătura creştină ortodoxă ne spune că antidotul cel mai bun pentru deznădejde este rugăciunea stăruitoare. 
  
P.Ş.: Care consideraţi a fi cauzele deznădejdii? 
  
P.D.: Ce poate fi deznădejdea? Destrămare, distrugere, separare. Ea nu este nimic altceva decât cancerul duhovnicesc. Asta este. În primul rând, putem spune că prima şi cea mai mare cauză a deznădejdii este mândria, care este şi “izvorul” tuturor păcatelor. În al doilea rând, lipsa unui duhovnic şi absenţa unei vieţi creştine duhovniceşti aşezate, fără o rânduială anume. Apoi, lipsa rugăciunii, necredinţa, împrăştierea minţii, delăsarea, suprasolicitarea peste potenţialul maxim al propriei persoane, pretenţii exagerate etc. 
  
P:Ş.: Părinte, ce recomandări faceţi pentru a scăpa de duhul rău al deznădejdii? 
  
P.D.: Smerenia. Ea este cea mai mare bogăţie a călugărilor. Sfinţii Părinţi ne spun că omul trebuie să se considere sub toată zidirea lui Dumnezeu. Nu numai faţă de semeni, ci faţă de toate vietăţile pământului, chiar şi unei furnici să dea întâietate. Apoi, spovedania urgentă, rugăciunea stăruitoare cu tot trupul, milostenia şi, nu în ultimul rând, munca în sensul bun, adică să ai o preocupare tot timpul, dar o preocupare responsabilă. 
  
P.Ş.: De multe ori am auzit de la nevoitori şi râvnitori în rânduiala duhovnicească, faptul că citirea operelor Sfântului Simeon Noul Teolog îi duce pe creştini ortodocşi la deznădejde. Care este părerea Sfinţiei Voastre faţă de această constatare? 
  
P.D.: Sfântul Simeon Noul Teolog face parte din galeria de vârf a asceticsmului ortodox, datorită faptului că a dus o viaţă creştină ortodoxă autentică şi foarte riguroasă. El ajunsese la un înalt nivel al desăvârşirii, încât spunea: “Mâinile mele au ajuns mâinile Domnului Iisus Hristos”. Scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog îţi pătrund întreaga fiinţă şi te îndeamnă la stăruirea în nevoinţă şi dacă vezi că nu poţi să atingi vârful, intri în deznădejde şi trebuie să chemi “doctorul”. De aceea, orice duhovnic iscusit e cu mare băgare de seamă atunci când recomandă pe Sfântul Simeon Noul Teolog. 
  
P.Ş.: Părinte, ce să înţelegem noi, creştinii ortodocşi, prin puterea duhovnicească a deznădejdii? 
  
Deznădejdea este asemenea unui cuţit cu două tăiuşuri. Ea poate produce mult rău sufletesc, dar poate aduce şi foloase duhovniceşti dacă e stăpânită şi dirijată cum trebuie. Deznădejdea emană o forţă, o energie, o putere cu care putem atinge cele mai sensibile simţăminte sufleteşti, putem coborî în cele mai adânci cotloane ale iadului, dar şi să ne ridicăm victorioşi cu o credinţă puternică, vie, lucrătoare. În acest sens, ea poate fi folosită şi ca un duş rece care ne trezeşte la realitatea spirituală, ne arată cine suntem, unde ne aflăm şi ce e de făcut pentru a merge pe calea vieţii. Deznădejdea este una dintre cele mai mari curse ale satanei, un labirint al vieţii duhovniceşti, din care nu mai poţi ieşi numai cu ajutorul lui Dumnezeu. 
  
P.Ş.: Mai mult ca sigur, cred că Sfinţia Voastră a citit scrierile Sfântului Siluan Athonitul. Se spune că atunci când îl citeşti pe Sfântul Siluan, nădejdea creşte în sufletul cititorului. Ce sentimente aţi trăit Sfinţia Voastră după ce aţi citit cărţile Sfântului Siluan, în special, „Ţineţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”? 
  
P.D.: Un sentiment de evlavie, de optimism, de încredere, de speranţă, plin de viaţă şi de sporire duhovnicească. Ţineţi mintea în iad şi nu deznădăjdui, nu poate avea alt înţeles decât acesta: omule, coboară sub toată creaţia lui Dumnezeu, smereşte-te, coboară chiar şi până la iad dacă e nevoie, pentru că de acolo nu mai ai unde să cazi şi atunci te ridică Dumnezeu în slava Lui. Smerenia, acesta este marele secret al cărţii Sfântului Siluan, iar mesajul este: iubeşte toată zidirea lui Dumnezeu, nu numai pe semenii tăi, ci toate vietăţile pământului, chiar şi unei furnici să dai întâietate. 
  
P.Ş.: Pe cine aţi recomanda Sfinţia Voastră, cu toată inima, cititorilor dintre Sfinţii Părinţi, spre folos duhovnicesc în problema deznădejdii? 
  
P.D.: Recomand cu toată dragostea, în special tinerilor, cartea “Te cunoşti pe tine însuţi?”, avându-l ca autor pe un călugăr grec, Arhimandritul Simeon Kraiopoulos. 
  
P.Ş.: Părinte, dacă vine un tânăr şi vă întreabă ce să facă pentru a se mântui, ce aţi răspunde? 
  
P.D.: Să se cunoască pe sine, să se smerească cu toţi şi sub toţi, dacă voieşte a slăvi pe Dumnezeu şi a ajunge la desăvârşire. Pentru tineri, consider că trebuie să înțeleagă ce înseamnă și termenul de "răbdare" chiar dacă este ceva impropriu, vârstei şi societății, ca pe o stare care trebuie să o accepte, ca o necesitate și ca o speranță în ceea ce vor sa facă și mai ales în Dumnezeu. 
  
P.Ş.: Mulţumim şi sărut-dreapta, Preacuvioase Părinte Singhel Daniel Prode. 
  
Referinţă Bibliografică:
Interviu cu Parintele Singhel Daniel Prode / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1980, Anul VI, 02 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!