Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016        Toate Articolele Autorului

“Cunoaşte-te pe tine însuţi!”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vorbind despre cunoaşterea de sine, este imposibil să nu ne amintim că socraticul „Cunoaşte-te pe tine însuţi” jalonează încă în mod esenţial drumul înţelepciunii. Fiindcă „cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, aşa cum ne descoperă Sf. Isaac Sirul. De fapt, însăşi tensiunea lăuntrică pe drumul ieşirii din dependenţă nu se poate menţine în afara acestei cunoaşteri. Ieşirea din dependenţa patimilor presupune: „Să ieşim din lume [...], ne îndeamnă Cuviosul Isaia Pustnicul, ca să cunoaştem cele în care suntem”. 
  
În primul rând, trebuie să precizăm faptul că principiile şi legile după care funcţionează lumea duhovnicească, spirituală sunt complet diferite şi uneori contrare celor după care este guvernată lumea laică. De pildă, astăzi, oamenii vor să obţină fericirea cât mai uşor posibil, prin comoditate şi în afara moralităţii, în timp ce, oamenii duhovniceşti nu concep fericirea în afara moralităţii şi fără un aport personal, fără osteneală. 
  
În aceeaşi ordine de idei, lumea modernă îl îndeamnă pe om să acumuleze cât mai multă informaţie, cât mai multe cunoştinţe, în cât mai multe domenii de activitate. Peste tot se cere facultate, masterat, doctorat, încă mai multe facultăţi şi mai multe doctorate, dacă se poate. În timp ce, în sfera duhovnicească, se acţionează, paradoxal, în sens contrar, adică acela al golirii minţii de informaţiile acumulate nefolositoare, cu scopul de a face loc lui Dumnezeu. În momentul de faţă, din punct de vedere duhovnicesc, putem afirma faptul că există un duh al modernităţii care îşi naşte fiii, aşa cum există un Dumnezeu ai căror fii suntem noi creştinii. Nu că nu ar fi bună modernitatea, ci faptul că prin aceasta se urmăreşte distrugerea a ceea ce, de fapt, Dumnezeu a făcut şi a spus că este Bine. O lume fără Dumnezeu. În această lume haotică dezlănţuită, o lume a schimbărilor, a incertitudinilor, a insecurităţii, a secularizării şi globalizării, practic, vor exista creştinii şi ceilalţi, poporul modernităţii, în aşteptarea Apocalipsei. 
  
În al doilea rând, trăirea credinţei creştine ortodoxe autentice ne învaţă faptul că nimic nu poate modela mai bine sufletul unui creştin în afară de smerenie. Viaţa creştină ortodoxă autentică este o continuă smerenie, învăţându-l pe om faptul că e mai bine să se smerească el, ca să nu-l smerească Dumnezeu. Nu poţi să fii mândru şi să aduci laude lui Dumnezeu! De voieşti să aduci laude lui Dumnezeu este necesară smerenia şi să te laşi defăimat de alţii. Să te cobori sub toţi de voieşti a-L slăvi pe Dumnezeu. Cu cât te vei smeri mai mult în ochii Lui, şi vei voi a fi socotit netrebnic de alţii şi a se întoarce toţi de la tine ca de la un lucru urât, cu atât mai mult te va primi şi se va uni strâns cu tine şi cu mai multă iubire. Chiar dacă suferi în silă defăimările străduieşte-te, cât de mult poţi, a nu arăta niciun semn de nemulţumire. Mai mult, încearcă să mulţumeşti celor ce te-au defăimat totdeauna. 
  
Mai mult decât aceasta, Sfinţii Părinti ne povăţuiesc că atunci când suntem tot timpul lăudaţi, ceva este în neregulă şi că trebuie să ne mâhnim. Un părinte bătrân este întrebat: "De ce eşti supărat, Avva?” „Pentru faptul că nu am mai primit nicio vorbire de rău, nicio suferinţă, nicio ispită, semn că Dumnezeu nu mă mai cercetează. Din acest motiv sunt posomorât.” 
  
În al treilea rând, tradiţia creştină susţine faptul că omul este bine să se cunoască pe sine, aceasta fiind o dovadă a înţelepciunii. În povestirea Micul Prinț a lui Antoine de Saint-Exupery, un rege singuratic spune uimitoarele cuvinte: „Atunci te vei judeca pe tine însuți. Asta e cel mai dificil. Este mult mai dificil să te judeci pe tine însuți decât să judeci pe altul. Dacă reușești să te judeci bine, înseamnă că ești cu adevărat înțelept.” Ce înseamnă, de fapt, să te cunoşti pe tine? Adică să ne cunoaştem nimicnicia, slăbiciunile, neputinţele şi neiscusinţele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de slujba pe care o avem, de prietenii pe care îi avem. Un om care aleargă toată viaţa după funcţii, grade, titluri, ranguri nu se cunoaşte pe sine şi, mai mult, nu le va avea niciodată. Cel ce se cunoaşte pe sine nu ia aminte la greşelile şi păcatele altora, ci se uită la ale sale, căindu-se necontenit pentru ele; el cugetă la sine şi se mustră pe sine. În cunoaşterea de sine, se ascunde, de fapt, esenţa credinţei creştine autentice: coborârea omului sub toată zidirea lui Dumnezeu. Aceasta este cheia de descifrare a sensului vieţii creştine, de înţelegere a principiilor existenţiale ale omului, a universului, a întregii lumi. Creştinul să se coboare sub toată zidirea lui Dumnezeu, adică nu numai semenilor, ci oricărei vietăţi pământeşti şi chiar unei furnici să dea întâietate. 
  
Cunoaşterea de sine înseamnă aflarea neputinţei proprii şi aşteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune şi smerenie; de asemenea, înseamnă cunoaşterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conştientizat starea în care se află, stare căzută şi depărtată de voia Dumnezeului iubirii, el poate pune început pe calea crucii şi a învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acelaşi timp, va cere cu insistenţă ajutor, pentru că îşi dă seama de slăbiciunea forţelor proprii. Omul nu vrea să înţeleagă că natura este modelul permanent pentru fiinţa umană. Omul doreşte să dezvolte o minte specială şi uneori chiar o minte diabolică. El uită cel mai simplu lucru - să privească şi să înţeleagă natura şi universul. Omul nu mai este pe Cale. Calea înseamnă să te înţelegi, să te cunoşti. Calea perfecţiunii este cunoaşterea, iar cheia succesului este măsura în toate lucrurile. 
  
Omul care îşi plânge păcatele în fiecare zi, care moare şi înviază zilnic, care ştie să se bucure de lucrurile cele mici şi fără importanţă, care se consideră sub toată zidirea lui Dumnezeu, care are o măsură în toate lucrurile, unul ca acesta se cunoaşte pe sine şi a ajuns la maturitatea duhovnicească deplină. Practic, în sens duhovnicesc, aceasta înseamnă să te cunoşti pe tine însuţi. 
  
Ştefan Popa 
  
Referinţă Bibliografică:
“Cunoaşte-te pe tine însuţi!” / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!