Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

De dragul, geniului Mircea Eliade
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Inspirat dintr-o poveste reală, „cel mai izbutit roman de dragoste exotic românesc”, cu personaje reprezentând deopotrivă raţiunea şi simţirea, Maitreyi al lui Mircea Eliade, este şi azi, la 30 de ani de la moartea lui şi la peste şaptezeci de ani de la publicarea romanului, un veritabil bestseller. 
  
Ca roman de dragoste, Maitreyi are în centru o pereche de îndrăgostiţi a căror nefericire îi aşază alături de Tristan şi Isolda, Romeo şi Julieta ori Paul şi Virginia. Mitul fericirii prin iubire este ipostaziat în panteism, amiciţie, atracţie platonică, apropiere şi respingere inconştientă, atracţie carnală, autocunoaştere şi chiar egoism, tot atâtea etape din ritualul săvârşit de Maitreyi, care „nu e sufletul indian, ci sufletul feminin făcut pentru dragoste.” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe) 
  
De o senzualitate care îl derutează pe raţionalul Allan, Maitreyi îi face cunoscut acestuia chiar de la început că sufletul cunoaşte mai multe feluri de dragoste: „Câte feluri de dragoste nu cunoaşte sufletul?” Ea este crescută şi educată într-o civilizaţie panteistă, deschisă pasiunilor şi misterelor şi foarte spiritualizată, al cărei sens este contopirea cu lumea. Îndrăgostită pentru întâia dată de un pom, apoi de un tânăr care îi aduce în dar o coroniţă de flori, pentru ca mai apoi să-şi promită inima lui Tagore, fata îi lasă lui Allan impresia că se joacă naiv şi totodată interesat cu sentimentele sale: „Bănuiam că-şi bate joc de mine şi se preface mai naivă decât este. [...] Urmăream jocul Maitreyiei cu multă luciditate. Pentru că, într-adevăr, de când îi pierise timiditatea de la început şi începuse să vorbească deschis cu mine, Maitreyi îmi făcea impresia că se joacă.” 
  
Treptat, deşi nu înţelege prea multe, Allan realizează că iubirea se conturează diferit în cele două lumi pe care ei doi le reprezintă. În timp ce el are o perspectivă oarecum limitată sau pragmatică şi cu siguranţă egoistă asupra iubirii („Eu voiam să mă iubesc veşnic numai pe mine”, „în general sunt intoxicat de dragoste, visez căsătorie şi fii. Mă face să-mi pierd mult timp”), ea spiritualizează totul în jurul ei („O simţeam în stare să iubească totul cu aceeaşi pasiune”, „o fiinţă care iubeşte întruna, pe oricine”). Convins că nu poate cădea într-o eventuală capcană pe care i-ar întinde-o, Allan o priveşte simplist la început, ca într-un studiu intelectual: „o fată de şaisprezece ani pentru care nu simţeam niciun fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale”; „mă ştiam imun, simţeam că voi putea rămâne deasupra jocului, implicat în eventuala ei pasiune, dar liber faţă de mine însumi.” 
  
Izvorât dintr-o înţelegere profundă a iubirii, jocul delicat al fetei îl subjugă pe cel care nu era deprins decât cu raţionalul. Jocul privirii stabileşte legătura sufletească şi lasă loc pasiunii. Urmează atingerea ritualică a mâinilor şi picioarelor, apoi întâlnirea simbolică în spaţiul bibliotecii. Intrând în „mitologia seducţiei” (Eugen Simion), primind floarea cu ofranda fetei, firul de păr, sau coroniţa de iasomie, semnul logodnicei, Allan e cuprins „de o fericire calmă şi în acelaşi timp violentă”, precum şi de „un fluid suprafiresc de dulce”, care îi orbesc raţiunea şi îl schimbă pentru totdeauna. Nu se declară îndrăgostit, ci vrăjit, începând să caute adevărata dragoste, pură, care nu e decât o cale spre cunoaştere şi autocunoaştere: „Nu pot fi fericit decât într-o dragoste perfectă şi nu găsesc asemenea dragoste decât aici, în casa, în cartierul ăsta”. Atunci când Maitreyi îi spune că ea crede în iubirea ca dar divin („iubirea noastră a fost poruncită de cer”), el se retrage cu teamă din faţa misterelor ce i se oferă, refugiindu-se în luciditate şi chiar egoism: „Nu mai puteam scăpa de luciditate. [...] Nu mai era sete trupească, ci sete de mine tot. [...] Nu supravieţuise decât un întărâtat orgoliu masculin.” 
  
Paradoxal, Maitreyi, având o înţelegere atât de profundă asupra misterelor cosmice, dintre care unul este, cu siguranţă, iubirea, este cea căreia i se refuză împlinirea minunii. Alegând cu bună ştiinţă pierderea în universul anonim şi imediat al vânzătorului de fructe, ea este o nouă Cătălină. Asemeni sihastrei din Upanişade, al cărei nume îl poartă, Maitreyi are cheile morţii şi nemuririi şi se deosebeşte de celelalte femei prin profunzimea gândirii şi a sentimentelor, dar este exclusă de la iniţiere. Deşi demonstrează inconsistenţa idealului de împlinire lumească, destinul ei atinge, tragic, şi mitul fericirii prin iubire. 
  
Deosebit de reflexiv, Allan îşi încheie confesiunea în ton interogativ. Abia terminat, „caietul” se deschide spre adevărul căutat – „Aş vrea să privesc ochii Maitreyiei” este dorinţa celui care este, abia acum, gata să reia jocul. 
  
Referinţă Bibliografică:
De dragul, geniului Mircea Eliade / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1939, Anul VI, 22 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!