Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Îndemn la iertare!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A vorbi despre iertare înseamnă, de fapt, a vorbi despre Dumnezeu şi este, desigur, un demers iniţiatic ce presupune, pe de o parte, o maturitate spirituală pe care, din păcate, doar puţini o au, pe de altă parte, o cunoaştere aprofundată a lui Dumnezeu şi, în cele din urmă, o atenţie sporită în urmărirea textelor biblice cu trimitere la iertare, însoţită, bineînţeles, de o meditaţie profundă a conţinutului acestora. 
  
"Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă urăsc" (Mat. 5, 44) poruncă a cărei împlinire poate fi pentru noi mai mult sau mai puţin uşoară, însă a ierta pe oamenii care cauzează suferinţele aceluia pe care îl iubim e cu totul altceva. Aici ar putea să apară ca şi cum tu ai săvârşi o trădare. Şi totuşi cu cât dragostea noastră faţă de cel ce suferă este mai mare, cu atât mai mult suntem şi noi în stare să împărţim şi să iertăm şi în acest sens dragostea cea mai mare este realizată atunci, când noi putem spune: "Te-am iertat, frate!". 
  
Pe de o parte, iertarea este atributul dumnezeirii, pentru că Dumnezeu cunoaşte toate slăbiciunile şi neputinţele fiinţei umane, iertând fiecare persoană în parte, indiferent de greşeala sau păcatul înfăptuit. Dumnezeu este dispus să ne ierte păcate grave, dacă noi mărturisim păcatul, ne căim şi ne pocăim. Dumnezeu ştie că fiinţa umană este imperfectă şi că există posibilitatea ca să se vorbească de rău unul pe altul sau chiar să se ajungă la jigniri, de aceea este îndelung răbdător şi îndelung iertător. Problema nu e la Dumnezeu, ci la noi oamenii. Cum putem păstra pacea cu semenii noştri imperfecţi? 
  
Experimentarea iertării şi dragostei lui Dumnezeu, aşa cum au înţeles-o Sfinţii Părinţii din monumentala traducere, din limba rusă, a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae – Filocalia, ne arată că omul poate ierta şi poate fi iertat, mai mult, poate răspunde la chemarea lui Dumnezeu şi poate primi harul divinităţii. Nu avem în vedere, în mod deosebit, o “scară a iubirii”, cum este, de exemplu, Scara raiului a Sfântului Ioan Scărarul, prezentată în modul cel mai practic posibil, ci, mai degrabă, o încercare mai redusă şi mai teoretică de a arăta că omul se poate despărţi de păcate prin jertfa de sine şi prin asceză cu o singură condiţie: să creadă în puterea Celui ce s-a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască – Iisus Hristos, exemplul suprem al iertării. 
  
Pe de altă parte, se încearcă scoaterea în evidenţă o realităţii lumii în care trăim, şi anume că omul este dependent de lucrurile lumii, legat prin propriile lui afecte, cum spunea Părintele Stăniloae în Ascetică şi mistică, dar pervertind afectele naturale prin păcat. În aceste condiţii, nu poate exista iertare, nu poate avea loc pocăinţa, iar dragostea se va pierde, în afara celei idolatre sau egolatre. Numai omul responsabil de lucrarea spirituală, numai omul jertfelnic, cel ce-şi asumă crucea lui Hristos, poate învinge dependenţa de patimi. Şi abia apoi va putea experimenta dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. 
  
Experienţa iertării, aşadar, este experienţa cea mai deplină pe care o poate avea un om. Dar ea se află la capătul căii presărate cu suferinţe şi cu necazuri. Este omul capabil ca trecând peste necazurile şi suferinţele pricinuite de semenul său, să-l ierte. Da, numai sub inspiraţie divină, asemenea Apostolului Pavel care îndeamnă: „continuaţi să fiţi înţelegători şi iertători unii cu alţii!” Cu toate că acest îndemn al lui Pavel a fost dat cu peste 2000 de ani în urmă, el este oportun şi pentru zilele noastre. Chiar şi marii specialişti ai psihologiei recunosc că circa 90 % din situaţiile de criză, de conflict, de neînţelegeri dintre două persoane se datorează neputinţei de a pricepe că „eu şi numai eu sunt de vină, pentru că nu reuşesc să accept iertarea sau renunţarea la orgoliul meu”. Încercăm să inventăm tot felul de vinovaţi pentru ceea ce ni se întâmplă, numai să nu luăm vina asupra noastră. Nu întâmplător, Pavel a fost martor la omorârea lui Ştefan de către cei care s-au făcut judecători şi care au aruncat cu pietrele răutăţii, duşmăniei şi urii asupra „îngerului” Ştefan, fiind primul martir creştin, aceasta petrecându-se în valea lui Ioasafat. Sfântul Arhidiacon Ştefan este o dovadă de iertare, credinţă şi dragoste, care chiar şi atunci când pietrele semenilor îi provocau durerile morţii, el îi ierta şi se ruga pentru ucigaşi: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”. 
  
În consecinţă, de la omul păcătos, prin omul jertfelnic, prin iertarea dumnezeiască către dragoste, aceasta este calea. Fiindcă fără iertare sau renunţarea la sine, fără asceza împotriva patimilor, orice dragoste este doar iubire egoistă de sine care nu are nimic de-a face cu adevărata dragoste cerută de Dumnezeu oamenilor prin porunca pe care a dat-o prin Domnul Iisus Hristos. Este lesne de înţeles faptul că nimeni nu poate ierta sau renunţa la sine şi nu-şi poate înfrânge voia proprie fără ajutorul Duhului Sfânt care lucrează împreună cu voinţa omului, susţinând-o în lupta ei. Aceasta este taina victoriei asupra păcatului – o împreună – lucrare a voinţei umane şi a puterii dumnezeieşti, numai aşa vom putea ierta pe semenii noştrii, numai aşa putem ajunge la iubirea şi credinţa martiriului. 
  
Fiţi îngăduitori şi iertători! 
  
Doamne, ajută! 
  
Ştefan Popa 
  
Referinţă Bibliografică:
Îndemn la iertare! / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1822, Anul V, 27 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!