Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Ignatul – de la mit la sincretism religios
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În fiecare an, la 20 decembrie, în preajma solstiţiului de iarnă, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul. În credinţa populară a românilor, sărbătoarea este cunoscută şi sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inatoarea, fiind cunoscută ca ziua sacrificiului ritualic al porcului, dar şi a purificării. De această dată sunt legate o serie de mituri, credinţe, obiceiuri şi tradiţii populare româneşti. 
  
Originile sărbătorii 
  
Folcloristul Petru Caraman consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine, zeu al semănăturilor. Porcul era socotit ca întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consuma la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou. 
  
Cu toate că există mai multe versiuni privind rădăcinile şi tradiţiile culturale ale sărbătorii Ignatul porcilor, cea mai credibilă este aceea a amestecului dintre mitologia Greciei antice şi credinţa populară românească, având legătură şi cu formele precreştine de cult al soarelui, numele derivând din latinescul ignis care înseamnă foc. 
  
Credinţa că sângele scurs la sacrificial porcului putea spăla crimele sau nelegiuirile oamenilor, oricât de mari ar fi fost acestea o întâlnim atât la români, cât şi în mitologia greacă. Astfel, Medeea, magiciană vestită, fiica lui Acetes, regele din Colchis, este izbăvită de păcatul fratricidului prin ritualul sacrificial al unui purcel de lapte făcut de către mătuşa ei, Circe. De asemenea, Oreste, fiul lui Agamemnon şi al Clytaemnestrei, este purificat de păcatul matricidului prin sacrificiul expiator al unui porc săvârşit de una dintre cele mai mari divinităţi ale mitologiei greceşti, Apollo. 
  
Cu timpul, prin amestecul culturilor, credinţelor, obiceiurilor şi tradiţiilor românilor cu cele ale mitologiei greceşti, dar şi cu cele romane a rezultat o versiune românească autentică a sărbătorii cu denumirea de Ignatul porcilor. 
  
În sensul credinţei creştine ortodoxe, data de 20 decembrie înseamnă şi Înaintea-prăznuirii Domnului. 
  
Simbolurile Ignatului 
  
Printre simbolurile sărbătorii Ignatul porcilor se pot enumera: colectarea sângelui negru, pârlitul porcului, tămâierea acestuia, tranşarea şi pomana porcului. Simbolul suprem al sărbătorii este legat de ritualul sacrificial al porcului, acesta având la bază şi o legendă interesantă. Se spune că în noaptea Ignatului, porcii visează că vor fi tăiaţi. 
  
Legenda Ignatului 
  
Ignat, gospodar de frunte în satul lui, se spune că şi-a omorât tatăl, însă nu pentru că a fost îndemnat de diavol, ci aparent din greşeală: „Ignat împreună cu tatăl său, s-au apucat să taie şi ei porcul. Când a vrut Ignat să dea cu securea în capul porcului, nimereşte pe tatăl său şi-l omoară! El, ce să facă? L-a omorât, l-a omorât!… Începe a se văieta că a greşit de şi-a omorât tatăl?!” 
  
Această greşeală este de fapt cea care a dat voie manifestării unui nou şi puternic ritual de sacrificare, practicat în pragul de înnoire a timpului, înainte de Crăciun. Moartea părintelui este cea care regenerează lumea, care forţează trecerea spre regimul înnoit de existentă. Cu toate că el este cel care executa sacrificiul, Ignat-omul nu are îndreptăţirea de a fi autorul acestei renaşteri prin jertfă, ci este numai unealta unei instanţe supra-umane. De atunci, ziua aceasta a rămas statornicită obiceiului sacrificiului ritualic al porcului. 
  
Obiceiuri şi superstiţii 
  
În viziune concepţiei folclorului românesc, singura activitate permisă în această zi este tăierea porcului. Femeile însărcinate, de teama de a nu naşte copii cu infirmităţi, respectau cu stricteţe interdicţia de a lucra. Persoanele care lucrau în această zi, erau pedepsite de cea care patrona ziua: Inatoarea - o femeie bătrână, lacomă şi urâtă. Potrivit credinţei populare, ea le ispiteşte pe femei să lucreze, după care le opăreşte. 
  
La tăierea porcului nu trebuie să stea nimeni prin apropiere, dintre cei care sunt miloşi din fire, deoarece se crede că porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi bună. Cel ce taie porcul, nu trebuie să strângă din dinţi, ca să nu iasă carnea porcului tare şi să fiarbă cu greutate. 
  
În credinţa populară, se crede că diferite organe ale porcului sau părţi din carnea acestuia pot fi folosite ca remedii în tratarea diferitelor boli ale oamenilor sau animalelor. Astfel, untura de porc negru este bună pentru dureri musculare şi articulaţii, sângele porcului amestecat cu mei se dădea la copiii care se speriau sau aveau guturai, cu părul de porc se afumau copiii care erau deocheaţi. Despre ficatul porcului se spune că este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mâncare, în timp ce, coada porcului este indicată pentru copiii care se scapă pe ei noaptea. 
  
Potrivit viziunii folclorice, gospodarii cred că pot cunoaşte dacă în viitor nevestele lor vor naşte fete ori băieţi, după cum se arată o bucată de carne aşezată în osânză. Dacă în inima porcului se va găsi mult sânge închegat, acesta era semn că stăpânul va avea noroc de mulţi bani. Splina porcului este cea care descoperă durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subţire, iarna va fi săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelşugat. 
  
De asemenea, sângele scurs după sacrificiu nu trebuie risipit. Mai mult, dacă porcul era negru, tot sângele i se strângea într-un vas, amestecat cu mei, pentru a fi folosit în restul anului la descântat. 
  
Prin unele sate din jud. Dolj, porcii se taie de cu noapte, aşa că până la ziuă, totul să fie gata. Când înjunghie porcul, cel care-l taie, ca şi cei dimprejur, îşi fac cruce cu sânge, ca să fie sănătoşi şi roşii în obraz peste an, zicând: “La anul şi la mulţi ani cu sănătate!”. 
  
În zona de sud-est a ţării, după ce-i taie picioarele, şi i le aşează pe pântece, i se face porcului la ceafă, în dreptul şirei spinării, o tăietură în formă de cruce pe care altul o presară cu sare urând celor de faţă: “Să-l mâncaţi sănătoşi!”, iar după ce se termină de tranşat carnea, gospodina casei invită pe toată lumea la pomana porcului. 
  
Vă invit pe toţi la pomana porcului şi să aveţi sănătate! 
  
Ştefan Popa 
  
Referinţă Bibliografică:
Ignatul – de la mit la sincretism religios / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1810, Anul V, 15 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!