Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

O altfel de cruce
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Orice om are de dus o cruce, la unii este mai grea, la alţii mai uşoară, dar important de ştiut este faptul că Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare crucea potrivită. Se spune că oamenii puternici au cele mai grele cruci de purtat, dar şi de îndurat o moarte năprasnică. În suferinţă este important să înţelegem rostul acesteia în viaţa noastră, pe de o parte, şi faptul că în nenorocire noi nu suntem singuri, pe de altă parte. De fapt, nici nu am putea suporta noi singuri nici o suferinţă, fie ea mai mică sau mai mare. O parte din suferinţă se transferă iubitei, mamei, persoanelor apropiate, altă parte o preia divinitatea şi ce a mai rămas o suportăm noi. De pildă, crucea căsniciei se împarte la doi: „eu şi iubita una suntem”.  

Atât timp cât zicem "eu" şi "el", noi împărtăşim suferinţa şi n‑o putem accepta. La piciorul Crucii, Maica Domnului nu sta în lacrimi, cum e adesea zugrăvită în pictura occidentală, ea a ajuns la o astfel de plinătate a unirii (în dragoste) cu Fiul ei, că nu mai avea la ce să se împotrivească. Trecea prin răstignire împreună cu Hristos. Ea îşi trăia propria‑i moarte. Mama încheia tot ceea ce începuse în ziua aducerii lui Hristos la templu, când L‑a dat pe Fiul său. Unul dintre toţi fiii lui Israel, El a fost ca o jertfă de sânge. Atuncea ea primea consecinţele ritualului săvârşit care devenise o realitate. După cum atunci El fusese singur cu ea, aşa cum ea era pe deplin singură cu El, nemaiavând la ce să se împotrivească.  

În primul rând, prin dragoste noi devenim una cu acela pe care îl iubim şi dragoste ne îngăduie să împărtăşim fără reticenţe nu numai suferinţa, dar şi atitudinea faţă de suferinţă şi faţă de cei care o cauzează. Este imposibil să ne închipuim pe Maica Domnului sau pe ucenicul Ioan protestând împotriva unui lucru, care fusese voia vădită a Fiului lui Dumnezeu, care se răstignea. "Nimeni nu‑mi ia viaţa Mea, de la Mine, ci Eu însumi o dau pe ea" (In. 10, 18). El murea de bună voie, cu învoirea Sa pentru mântuirea lumii, moartea Lui era această mântuire, de aceea cei care credeau în El şi vroiau să fie una cu El puteau împărtăşi suferinţa morţii Lui, puteau să treacă prin patimi împreună cu El, însă nu le puteau respinge, nu puteau să se întoarcă împotriva gloatei care a răstignit pe Hristos, pentru că această răstignire a fost voia lui Hristos însuşi.  

În al doilea rând, prin unirea cu Hristos, noi devenim părtaşi nu numai la comuniunea cu Iisus, ci cu întreaga creaţie, prin „sângele mielului” care este iubirea divină. Numai trăim noi, ci Hristos trăieşte în noi, adică divinitatea, de aceea spunem că avem părtăşie cu îngeri şi toţi sfinţii. Mare lucru cine încearcă să se apropie de acest fel de cunoaştere a lui Dumnezeu. Prin unirea cu Hristos, acesta devine modelul nostru în toate acţiunile noastre pe care le întreprindem şi aşa El ne însoţeşte tot timpul pe cale mântuirii personale. Unirea cu Hristos reprezintă pecetea puterii depline, nimic nu te mai poate înfricoşa, iar durerea devine „dulce” precum mierea. Aşa se explică suportarea celor mai grele „munci” asupra trupului omenesc de către martirii creştini ai primelor trei veacuri. Nici focul, nici apa, nici ghilotina, cei mai de temuţi „duşmani” ai omului, nu mai au nici o izbândă în faţa puterii hristice.  

Apoi, noi ne putem împotrivi suferinţei cuiva, ne putem revolta împotriva morţii cuiva ‑ fie atunci când omul însuşi se împotriveşte lor, pe drept sau pe nedrept, fie când noi nu împărtăşim intenţiile lui şi atitudinea lui faţă de suferinţă ‑ însă în acest caz dragostea noastră faţă de acest om e o dragoste insuficientă şi produce dezbinare. O astfel de dragoste a arătat Petru, când Hristos pe drumul spre Ierusalim a spus ucenicilor Săi că merge la moarte; Petru "chemându‑L la o parte a început a I se împotrivi", însă Hristos a răspuns: "depărtează‑te de la Mine satană, pentru că tu gândeşti nu despre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci despre cele omeneşti" (Marc. 8,32). Noi ne putem închipui că femeia tâlharului răstignit de‑a stânga lui Hristos era plină de acelaşi protest împotriva morţii soţului ‑ ca şi el însuşi ‑ şi în acest sens, ei erau una pe deplin, însă amândoi nu aveau dreptate.  

Aşadar, a împărtăşi cu Hristos suferinţa Lui, răstignirea, moartea, înseamnă a primi necondiţionat toate aceste evenimente în aceeaşi aşezare sufletească ca şi El, adică a le primi de bună voie, a suferi împreună cu Bărbatul durerilor, a petrece aici în linişte, liniştea lui Hristos însuşi, întreruptă doar de câteva cuvinte hotărâtoare, în tăcerea unei adevărate comuniuni, nu într‑o tăcere miloasă, ci într‑o linişte compătimitoare, o altfel de cruce.  

Doamne, ajută!  

Ştefan Popa  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
O altfel de cruce / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1356, Anul IV, 17 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!