Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1323 din 15 august 2014        Toate Articolele Autorului

MIC LA STATURĂ, MARE LA ÎNVĂŢĂTURĂ!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

"Pentru Dumnezeu, fiecare clipă poate înseamna un timp şi orice suspinare poate fi o rugăciune!"  

Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc, pe numele său de mirean Anghel Ilie, supranumit Patriarhul Dobrogei şi considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai bisericii crestin-ortodoxe, s-a născut la 15 augus 1914 în comuna Perieţi, satul Misleanul, judeţul Ialomiţa, într-o familie de macedoneni evlavioşi, părinţi fiind Vasile şi Stanca, iar bunicul său a fost preot. Copil fiind i-a calea triadei cunoaşterii “în duh şi adevăr”: casă, biserică, şcoală. De mic copil, îmbrăţişează şi se nevoieşte întru cele necesare sufletului: mers la biserică, rugăciune, post, citire de cărţi religioase etc. De altfel, aceste lucruri avea să se regăsească în cuvintele monahului de mai târziu: ''Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte!''.  

Asemenea ucenicului său, scriitorul, poetul şi teologul Bartolomeu Anania, fostul mitropolitul al Clujului, tânărul Ilie descoperă magia artei şi vraja cuvintelor, devenind membru al unei reviste literare şi deprinzând meşteşugul sculpturii. În acest sens, absolvă cu rezultate foarte bune Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti. Mic la statură, dar mare la sfat, tânărul Ilie nu se lasă mai prejos de alţii nici în ceea ce priveşte tainele mişcării sportive de masă, participând la diferite concursuri sportive şi unde obţine medalii la viteză, sărituri şi fotbal.  

Tinereţea şi calităţile sale artistice, sportive, organizatorice, spirituale, de lider, dar şi spiritul civic şi patriotic îl recomanda de a face parte dintr-o organizaţie patriotică şi revoluţionară. Acest lucru nu a întârziat să se întâmple pentru că a fost remarcat de liderul mişcării legionare, Codreanu, care l-a şi numit instructor legionar. Atunci când Părintele era întrebat de mişcarea legionară răspundea: ''N-ai să pricepi, dar un lucru trebuie să înţelegi şi să te temi: patronul mişcării legionare este Arhanghelul Mihail şi spunea troparul: Unde umbrează darul tău, Mihaile Arhanghele, de acolo se goneşte toată lucrarea diavolului, că nu suferă să rămână lângă lumina ta Lucifer, care a căzut din cer. De aceea ne rugăm ţie: săgeţile lui cele de foc îndreptate cu vicleşug împotriva noastră, stinge-le prin mijlocirea ta, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele''.  

Mişcarea legionară avea să-i aducă şi cea mai mare tragedie a vieţii tânărului Ilie Anghel, fiind condamnat şi întemniţat circa opt ani, în două rânduri, sub Carol al II-lea şi sub regimul Antonescu. Avându-l sfetnic în suferinţă şi prieten devotat pe Părintele Marcu de la Sihăstria (Costică Dumitrescu), tânărul Anghel avea să treacă prin închisoare ca printr-o grădină a Raiului, considerând monahismul ca cel mare lucru în creaţia lui Dumnezeu. De aceea, când a ieşit din închisoare, tânărul cu prenume de proroc ardea de râvna de a intra în mănăstire. Zis şi făcut. Tânărul Ilie ajunge la metocul mănăstirii Frăsinei, dar fără izbândă. ''Bătrânul Simeon, stareţul Mănăstirii Frăsinei, mi-a zis: Nu te primesc, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Şi atunci ce-o să zică fraţii: pe acesta îl ţii la cancelarie, iar pe noi ne pui la greu! Stareţul a greşit în aprecierea lui, însă nici eu nu puteam să-i dovedesc nebunia mea pentru Hristos''.  

Apoi, tânărul Ilie ajunge la mănăstirea Cozia, unde datorită calităţilor sale pedagogice este numit profesor de educaţie civică la mănăstirea Turnu. Pentru că nu-I plăcea ce preda şi pentru că nu dorea, în niciun chip, pactizarea cu regimul comunist, Anghel este trimis să muncească în agricultură, la Comanca, unde mănăstirea deţinea circa 300 de hectare de teren agricol. Dar, cu îngăduinţa stareţului mănăstirii Tismana, Părintele Gherasim, ajunge la schitul Cioclovina, la 4 km de Tismana, în munte. Aici, tânărul aspirant la călugărie se ocupa cu albinăritul, dar ascultarea era destul de anevoioasă, deoarece stupii erau greu de păzit de urşi şi de lupi. ''Luam tava noaptea, băteam şi fugeau urşii. Nu mă lăsam deloc: am făcut o grădiniţă acolo şi udam grădina''. În cele din urmă, Ilie ajunge la mănăstirea Sihăstria, unde primeşte ca ascultare, bucătăria, nefiind un bun bucătar, cum avea să mărturisească mai târziu: ''Îi întrebam pe fraţi dacă le place mâncarea, la care ei răspundeau: Nu ne place, frate Anghele, dar ne e drag de frăţia ta''. Cu timpul, între fratele Anghel şi Părintele Cleopa se leagă o strânsă prietenie duhovnicească. Părintele Cleopa îl avea la mare evlavie şi îl punea adesea să predice sau chiar să îi ţină locul în mănăstire, atunci când Părintele era plecat sau dus cu oile.  

Spre finele anului 1949, este chemat la Bucureşti, la Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, unde este pus să deseneze şi să facă sculptură în miniatură, stabilindu-se la mănăstirea Antim. Aici cunoaşte marile personalităţi ale timpului: Părinţii Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Petroniu Tănase, Daniil Sandu, Ioan Străinul, poetul mistic Vasile Voiculescu etc. Smerit, dar ager la minte, tânărul Ilie avea intervenţii sclipitoare în cadrul Mişcării Spirituale Ortodoxe“Rugul Aprins”: ''Prea multă vorbă despre rugăciunea inimii. Rosteşte-o tainic şi taci. Asta e tot! Pentru ce trebuie să aştepţi indicaţii? N-ai simţit nici până acum că tu eşti omul lui Hristos''?  

La Bucureşti, Ilie stătea ca pe ace pentru că era îndrăgostit, de-a dreptul, de meleagurile moldoveneşti, aşa că nu a mai rezistat şi se întoarce la locul lui de suflet, mănăstirea Sihăstria. Imediat, după călugărie, la recomandarea Părintelui Cleopa, Ilie este hirotonit diacon, iar la un an de zile, diaconul Arsenie este hirotonit preot, peste voia lui, la mănăstirea Agafton. În cele din urmă, monahul Arsenie prinde curaj sub ocrotirea marelui Apostol al iubirii, Evanghelistul Ioan, şi se dedică trup şi suflet acestei vocaţii - preoţia şi duhovnicia.  

Când credea că şi-a găsit locul şi mulţumirea conform proverbului “Omul potrivit la locul potrivit”, în 1950, la cererea Patriarhului Justinian, Părintele Arsenie împreună cu Părintele Cleopa sunt chemaţi să întemeieze o obşte monahală la mănăstirea Slatina de Suceava. Astfel Părintele Arsenie este numit egumen la mănăstirea Slatina, iar părintele Cleopa - stareţ peste 120 de călugări. ''Nu era mănăstire – mărturisea Părintele Arsenie peste mult timp – era o Academie! Cu teologi mari precum: Părintele Dosoftei, Mitropolitul Antonie, Părintele Gherontie, Părintele Emilian. Nu oameni cu titluri din acestea academice, nu, ăştia sunt oamenii lui Dumnezeu''! În scurt timp mănăstirea Slatina ajunge mănăstirea cu cea mai renumită viaţă de obşte din ţară, un model de vieţuire duhovnicească, dragoste şi armonie, din care se inspirau toate celelalte mănăstiri.  

Arzând de dragostea pentru Hristos şi de nevoinţe mai înalte, Părintele Arsenie e cuprins de acel dor al dumnezeirii, dorul după Dumnezeu, dorul de linişte – pustia. Pustia îl învaţa pe Părintele să înţeleagă glasul naturii şi mişcările ei, dar şi să fie exigent cu sine însuşi spre a face faţă luptei cu diavolul, care uneori se dă corp la corp în pustie. ''În pustie, ne mărturisea Părintele, problemele erau acestea: să-l poţi ţine la distanţă pe diavol. Se atinge de tine dacă te are la mână cu ceva. Nu se poate rezista decât dacă te stăpâneşte o autentică smerenie. O smerită smerenie. Niciodată nu te vezi smerit. Smerenia este arta de a sta la locul tău. Şi aş putea să spun cu îndrăzneală că: N-am fost în pustie! Atât numai că suportam rigoarea iernii care era grozavă, nu vedeai lumea, erai în pustie dar nu asta însemna pustia. Pustia înseamnă cu orice chip o stare de dincolo de fiinţa omenească, dincolo de socoteli omeneşti înalte, pentru că viaţa duhovnicească nu este o viaţă calculată, este o viaţă trăită fără cuvinte”.  

După liniştea pustiei urmează liniştea dinaintea furtunii, pentru că nu după mult timp Părintele Arsenie este arestat şi anchetat în beciurile securităţii din Suceava. Glumeţ, din fire, Părintele n-a ezitat să-I mustre pe miliţieni: “Puteaţi să-mi daţi un telefon şi veneam singur. Ce vă trebuia teatrul ăsta?'' De data aceasta, arestarea era pusă în sarcina mişcării “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim din Bucureşti. De la Suceava sunt transportaţi a doua zi, tot legaţi la ochi, tocmai la Bucureşti, unde se judecă procesul. A fost condamnat la 40 de ani muncă silnică, pentru a fi siguri că nu va mai fi eliberat şi de astă dată. Dar planurile lui Dumnezeu erau altele.  

După ce îşi ispăşeşte, în total, 14 ani de închisoare şi trece şi prin închisorile de la Braşov şi Jilava, Părintele Arsenie est eliberat în 1964. Calvarul vieţii sale nu se încheie aici, ci continuă pentru că nu e primit la nicio mănăstire. După ce trece prin mai multe mănăstiri şi parohii de mireni, în cele din urmă, în anul 1976 este numit preot şi duhovnic la Schitul “Sfânta Maria” din Techirghiol, judeţul Constanţa, unde rămâne până în data de 19 iulie 2011, la 97 de ani, când trece la cele veşnice. Cei 35 de ani de ani petrecuti ca duhovnic la mănăstirea Techirghiol, mănăstire de maici, îi aduc Părintelui faima de Duhovnicul neamului de la Malul Mării. Un duhovnic harismatic în mijlocul unui neam este lumina acelui neam. Câtă vreme cuvintele lui sunt primite de ucenici ca într-o şcoală, duhovnicul este lumina acelei şcoli. Câtă vreme este într-un loc, într-o mănăstire, este flacăra acelei mănăstiri. Câtă vreme face parte dintr-un neam, flacăra lui arde tot timpu pentru acel neam. Şi astăzi, flacăra credinţei, a iubirii, a milosteniei, a smereniei, a demnităţii, a evlavie creştine a marelui duhovnic, Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc, arde în permanenţă pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin!  

Astăzi, 15 august 2014, se împlinesc 100 de ani de la naşterea celui care a fost şi rămâne unul dintre cei mai mari duhovnici ai Bisericii Ortodoxe Române. Să aprindem o lumânare în amintirea sa şi să spunem: Părinte Arsenie, de acolo de unde eşti, roagă-te pentru noi! Amin!  

Te port în suflet, Părinte Arsenie!  

Ştefan Popa  

Referinţă Bibliografică:
MIC LA STATURĂ, MARE LA ÎNVĂŢĂTURĂ! / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!