Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1321 din 13 august 2014        Toate Articolele Autorului

Doamne, nu mai pot!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Fiecare om are de dus o cruce: unii mai grea, alţii mai uşoară. De reţinut faptul că aceia care au crucea mai grea sunt mai puternici, ceea ce înseamnă că fiecăruia i se dă spre purtare o cruce pe măsura posibilităţilor lui. Dar atunci când crucea devine insuportabilă, Dumnezeu nu întârzie să dea ajutorul Său, aşa cum Simon l‑a ajutat pe Hristos. Aşadar putem spune că fiecare om este ajutat de către ceilalţi în mod providenţial. De câte ori nu spune omul în viaţa sa „Doamne, nu mai pot!”, împovărat fiind de greutatea crucii sale. Atunci Dumnezeu intervine şi îi dă omului acel suflu de putere; omul se ridică, îşi ia crucea şi merge mai departe.  

Omul se întâlneşte cu suferinţa, în adevăratul sens al cuvântului, în vreme de război, la calamităţi naturale, la dezastre sau când ajunge la spital. Zilele trecute, am fost internat pentru efectuarea unor investigaţii medicale la Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Constantin Papilian” din Cluj-Napoca. Am văzut suferinţa la ea acasă, în spital. Mi-a atras atenţia un bolnav, un bătrânel cuminte, un om special cu care m-am împrietenit şi care mi s-a destăinuit. La cei 84 de ani se menţinea destul de bine având în vedere că provenea dintr-o familie ortodoxă de ardeleni cu nouă copii şi apucase, copil fiind, ororile războiului: foamete, boli, mizerie, sărăcie, abuzuri de tot felul. În plus, a mai făcut parte şi din seriile cele mai lungi de stagiu militar, trei ani pe muchie, la arma transmisiuni.  

Ionel Boian, căci aşa îl cheamă pe „prietenul„ meu de suferinţă a cunoscut şi sărăcia şi bunăstarea, dar şi cinstea şi minciuna, în special, înşelătoria, trecând prin viaţă ca un vas de lut, modelându-se după vremuri şi oameni. Un om de toată isprava cu care puteai pleca cu frunte sus şi la război, dar şi la horă: cuminte, aşezat, înţelept, sfătos, credincios, generos, dar vigilent la vorbele şi acţiunile celorlalţi. Bătrânelul meu fusese internat cu mai multe probleme de sănătate, dar acum îl chinuia cel mai mult piciorul stâng la care îi fusese amputat degetul mic şi nu era bine deloc. Nenorocirea mare era că se preconiza amputarea piciorului stâng până la genunchi pentru a scăpa de infecţie şi de durere.  

Există o vorbă populară că adevăratele prietenii între oameni se fac în condiţii mai grele, de pildă, în război, în armată, în spital etc. Cum în orice rău există şi un lucru bun, bătrânelul meu, cu toată boala lui, avea un moral personal ridicat, o credinţă puternică şi o motivare crescută de a nu se da bătut, de a merge mai departe cu viaţa, cu bune şi cu rele, de a fi alături de soţie, de cei trei copii (Maria, Ionel, Remus) şi de nepoţei. Dorinţa de a trăi era mai puternică decât la un tânăr de 25 de ani. „Faceţi ce ştiţi mai bine, faceţi orice, numai să rămân în viaţă, să merg la casa mea şi să nu mai am dureri”, le spunea medicilor.  

La plecare din spital, am trecut să-mi iau rămas bun de la „prietenul” meu. Era la chirurgie. Se pregătea pentru operaţie. Mi-au pătruns sufletul ultimele sale cuvinte: „Doamne, nu mai pot!” Am plecat din spital împovărat cu acest of al bătrânelului, dar cu speranţa că totul va fi bine, în cele din urmă. Fie ca Dumnezeu să îl ajute în păcătoasa încercare prin care trece, în aşa fel încât acesta să se întoarcă la familia lui, la casa sa, la animalele şi lucrurile sale şi să se bucure de viaţă până la 100 de ani. Amin!  

Am plecat şi cu o tristeţe în suflet pentru că, din păcate, omul mileniului al III-lea nu mai are bunăvoinţa, credinţa şi răbdarea de a purta crucea lui Hristos, ci poartă mai degrabă, uneori, cu atâta stăruinţă şi osteneală cruci făurite de către oameni sub asistenţa neobosită a diavolului. Şi aceste cruci sunt: orbirea morală, egoismul, invidia, indiferenţa, violenţa, minciuna, ura, disperarea dusă până la sinucidere.  

Aşadar, dacă povara crucii tale a devenit insuportabilă, dacă nu mai ai soluţii la problemele tale, dacă ai căzut ridică-te, iar dacă nu mai poţi să te ridici cere ajutor Mântuitorului: “Doamne, Iisuse Hristoase ajută-mă să mă ridic , nu mai pot!”.  

Ştefan Popa  

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Doamne, nu mai pot! / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1321, Anul IV, 13 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!