Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stefan Kellner         Publicat în: Ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Ipohondrul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trebuie să ne ascultăm corpul. Altfel nu vom fi niciodată în armonie cu noi înșine. Da, dar dacă îl asculți prea mult ești un ipohondru, dacă nu-l asculți ca lumea ești un inconștient. E greu să găsești balansul între cele două. Corpul nostru e foarte ciudat alcătuit, de parcă ar fi făcut din două părți: capul și restul. Iar restul ăsta este ceea ce ne interesează cel mai mult. Să-l hrănim, să-l facem frumos, să nu se îngrașe, să nu-l doară, iar dacă restului ăsta îi merge bine, atunci nu el e cel mulțumit, ci mulțumit e capul, care rar face ceva pentru el însuși. Dar capul e directorul acestei fabrici imperfecte, el decide dacă ești inconștient ori ipohondru, el hotărește dacă semnalul de alarmă trebuie dat ori nu.  
Nimic nu e perfect și cu atât mai puțin corpul nostru. O grămadă de imperfecțiuni cu care te naști și o grămadă de defecte care vin pe parcurs. Totul în armonie cu ce e înăuntru și cu ce-i în jurul nostru. O armonie curioasă în care în pofida defectelor, corpul funcționează mai departe ca și când ar fi perfect. Multe din ele sunt ascunse, pentru multe suntem noi vinovați. Noi ? Nu, capul nostru, el decide dacă corpul nostru are sau nu nevoie de ceva, dacă junghiul e ceva serios sau nu, el decide momentul în care ieși din inconștiență și-ți spui: ceva nu e în ordine. Singur capul nostru e răspunzător pentru toate, sărmanul corp e ca o trăsură fără cai.  
Capul nostru e în felul lui un egoist, oricare sunt consecințele hotărârilor lui. El e acela care, în pofida junghiurilor, spune picioarelor că n-are rost să meargă la un doctor. Fiindcă ah, nu e nimic, sau ah, mâine, azi n-am timp, sau ah, mai bine nu mă duc, cine știe ce-o să-mi găsească. Sau el e acela care zice du-mă, precis sunt bolnav de moarte, ce contează ceilalți din jur, eu am nevoie de un doctor, eu am nevoie de un doctor, acum!  
Trebuie să ne ascultăm corpul. Dar ar trebui să începem cu capul. Ar trebui să se inventeze un vehicul care să pătrundă în creierele noastre și să navigheze pe acolo, să vadă ce se întâmplă, să taie din aberațiile pe care gândirea noastră le zămislește zi de zi și noapte de noapte, să facă un pic de curățenie în noi ca să ne vedem noi pe noi mai realist, mai împăcați cu noi înșine.  
Avem nevoie fiecare dintre noi de pace, nu pacea războaielor din lume ci pacea războiului din noi, pacea în care sufletul nostru să se plimbe liniștit prin toate cotloanele corpului nostru și să zică: aici totul e în ordine, aici nu mai e nimic de făcut. Atunci, de abia atunci corpul poate să-și pună seara capul pe pernă și să-l lase să viseze pajiști înverzite, cu flori de câmp și fluturi colorați. Atunci e starea în care bunătatea învinge răul și dragostea învinge ura. Atunci e starea în care corpul nostru primește în sfârșit destinderea după care tânjește, puterea de a muta munți, vigoarea pârâului rece din vale.  
Sunt un ipohondru. Oare cine își spune sie însuși adevărul asta? Dacă ti l-ai spune, probabil n-ai mai fi. Ai ști să-ți învingi frica de moarte, căci până la urmă, pentru mine ca ipohondru orice durere este o amenințare la viața mea. Îmi trebuie un spital, îmi trebuie un doctor, trebuie să fiu îngrijit, trebuie… Cât de importantă e viața mea ca să-mi trebuiască atâtea lucruri pentru mine? E mai importantă decât viața celor din jur? E dreptul meu să fie mai importantă? Nu-i vina mea. Capul meu a hotărât astfel. E un soi de egoism? Poate. E frică? Cu siguranță. Pot să fac ceva? Greu. Dar dacă infimul vehicul neinventat încă ar calatori prin creierul meu și ar tăia un fir, un singur fir al fricii mele, atunci poate că aș avea puterea să-mi iau toiagul și să sui, cu inima bătându-mi puternic în gât cel mai înalt munte pe care l-aș găsi. Și să-mi spun: nu mai vreau să trăiesc cu frica asta. Dacă e să mor, voi muri. Dar dacă ai ajuns viu pe culme, și privești în jur, o să-ți simți izbânda și o să râzi de frica ta și o să te uiți cu mândrie la tine. Pasul ăsta ți-a omorât frica, ți-a redat libertatea de a trăi, ți-a schimbat viața. Nu e ușor să te naști a doua oară, nu e ușor. Vorbește cu capul tău, poate-l convingi.  
Sau poate sunt un inconștient care crede că doar altora li se poate întâmpla. Da, altora, mie nu. Eu sunt de fier și dacă cumva bolnav, atunci o răceală benignă pe care o tratez cu indiferență. Sunt puternic, sunt tare. Sunt obosit? Încă o cafea, încă o oră suplimentară pe ziua de azi, încă un ban pentru nimic, pus deoparte. Sunt puternic, sunt tare și atunci când necazurile îmi dau semnale pe care nu vrea să le ascult. Când îmi simt capul umplut cu fân, când pieptul mi se strânge, când stomacul mă doare. O aspirină luată cu restul de cafea rece, un scurt somn de cinci minute în scaun în fața mesei de birou. Nimic nu mă doboară. Sunt într-adevăr din fier.  
Ce poate doctorul să-mi spună mai mult decât știu eu? Că lucrez prea mult, că dorm prea puțin? Asta o știu și eu dar ce să fac? Sunt de neînlocuit. Ba ești. Ești o gâză neînsemnată în istoria lumii, pleci tu, vine următorul. Ți-au scăpat multe în goana ta, ți-au scăpat momentele minunate ce nu se mai întorc. Te poți opri? E greu. Vorbește cu corpul tău și ascultă-i durerile. Ascultă-l cu atenție și când o să-i înțelegi semnalele atunci vei ști ce să faci. Pentru tine. Pentru ai tăi.  
Ipohondru sau inconștient. Sunt doar extreme. Noi suntem altfel, între ele. Un pic de-acolo, un pic de dincolo. Uneori vorbim cu corpul nostru, uneori ne certăm cu el că ne-a lăsat baltă atunci când aveam mai multă nevoie de el. Uneori îl lăudăm că a rezistat mai mult, mult mai mult decât ne-am așteptat de la el. Dar de cele mai multe ori nici nu-l băgăm în seama, de parcă nici n-ar fi al nostru.  
Ascultă-ți corpul și învață-i limbajul ascuns. Când vei reuși să-l înțelegi, vei fi mai puternic, vei fi mai fericit. Ascultă-l până nu e prea târziu !  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Ipohondrul / Stefan Kellner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2003, Anul VI, 25 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stefan Kellner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stefan Kellner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!