Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stefan Kellner         Publicat în: Ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Colecționarul de lumini
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Așa cum unii colecționează suveniruri de pe unde călătoresc, așa colecționez eu lumini. În capul meu există un scrin mare din lemn de nuc, încrustat, cu zeci de sertărașe și în fiecare sertăraș e pusă câte o lumină. Sunt puse aiurea, fără vreo logică, fără vreo rânduială în timp sau spațiu. Din când în când deschid câte un sertăraș și privesc lumina și în minte îmi vin locuri și oameni, întâmplări și mirosuri, bucurii sau tristeți. Fiecare lumină e altfel, e caldă, e rece, e veselă, e melancolică, e leneșă, e tristă.  
 
Înțeleg acum de ce au pictat atâția pictori lumina din Provence. O lumină nemaipomenită care te umple de bucurie. Lumina zorilor, soarele care cade oblic și lasă urme lungi și contraste puternice, verdele crud al ierbii înrourate prin care cresc macii roșii. Lumina vibrantă a amiezii asupra câmpurilor de levănțică, amestecată cu mirosuri îmbătătoare, lumina moale și gălbuie ce se strecoară printre coroanele platanilor către seară foșnind liniștitor în adierea vântului.  
Deschid un sertar la întâmplare și mă uit la lumina Caribicului, strălucitoare peste plajele albe, peste marea cu nuanțe de verde și albastru, de verde deschis și verde închis, de albastru adânc și tainic. Văd palmierii în care nucile de cocos dau să cadă din ciorchinii grei, văd lume mișcându-se leneș, tărăgănat, femei cu părul împletit în zeci de codițe complicate și bărbați îmbrăcați în haine colorate, văd oameni fericiți ce cântă și dansează pe plajă, pe stradă, peste tot.  
Din sertarul din coltul de sus iese lumina Atacamei, lumina de pe muntele de peste două mii de metri din mijlocul deșertului. Nimic nu vibrează, nu e cald, e doar uscat, extrem de uscat. E o lumină dură, de oțel, o lumină sterilă și clară, nefiltrată nici de praf nici de urme de apă. E o lumină crudă, neplăcută, obositoare. La zeci de kilometri depărtare se vede Pacificul acoperit de nori. Totul se condensează acolo, acolo plouă, pe muntele luminii mele nu mai ajunge nici o picătură. Nu există mirosuri, nu trăiește nimic aici în pustietatea asta. Lumina cuprinde doar coline și munți roșietici, nemișcați de milioane de ani sub cerul albastru deschis ca oțelul călit, fără pic de nor. Închid repede sertarul ăsta și-i fac un semn, să-l recunosc, să-l ocolesc.  
Rămân sus pe un munte, dar altundeva. Lumina din sertarul Alpilor e alta, complet alta, e alt munte, e muntele acoperit de zăpadă, cât vezi cu ochii e alb, strălucitor de alb. E lumina din care Crăiasa Zăpezii și-a țesut trena lungă și albă. E o lumină maiestoasă și nobilă dar e veselă și jucăușă, strecurată printre crengile brazilor plini de zăpadă de parcă ar fi o uriașă cofetărie. Totul pare nemișcat dar sub stratul de zăpadă simți cum pulsează viața. Doar un pic mai mult soare și într-o clipă totul se face verde, altă lumină, altă senzație, pe același multe. De aceea le-am și pus, aste două lumini, în sertare învecinate, ca să pot să trec de la unul la altul, de la o lumină la alta, de la alb la verde, să le gust contrastul, să le simt mirosul. Lumina peste pajiștile înverzite cu miros de fân și peste pădurile de brazi cu miros de cetină și ea pare a fi verde. Parcă se mișcă neliniștită împreună cu vântul de la o colină la alta, printre stânci gri sau văi împădurite. Lumina pădurilor de brad, întunecoasă și tainică, îmbrăcată în liniște, nici un ciripit de pasăre, nici o adiere de vânt. Sunetul pașilor e estompat de cetina groasă strânsă de zeci de ani. E o lumină de basm în care te aștepți ca după fiecare piatră, după fiecare buturugă să apără un spiriduș al pădurii care să se uite curios la tine. Apoi lumina pădurii de stejar, veselă, caldă, plină de zgomote, de ciripit și foșnet de frunze, de veverițe harnice ce căută ghinda căzută în iarbă. E o lumină plăcută, îmi place, mă umple de bucurie și tihnă, m-aș așeza sub un copac și aș rămâne ore întregi nemișcat, să mă scald în ea.  
Într-alt sertar am lumina Andaluziei. E fierbinte, plină de nerv, plină de roșul rochiilor de flamenco, de mirosul cailor de rasă, negri, neliniștiți, asudați, de mirosul mării. E o lumină filtrată prin plasele pescarilor din porturi colorate, oprită de pălăriile cu borurile largi, până peste umeri, reflectată de albastrul inconfundabil al Mediteranei, e lumina arabilor din fostele moschei amestecată cu lumina creștinilor ce le-au transformat apoi în biserici. E lumina parcurilor cu vegetație luxuriantă, e lumina evantaielor pictate.  
Alături am Algarvele. N-am știut dacă s-o pun și pe ea în sertarul Andaluziei, prea multe asemănări între lumina celor două. Dar e doar o aparență, e înșelătoare, e același soare care le luminează dar Algarvele au o lumină calmă, visătoare, tăcută, o lumină contemplativă în golfurile cu nisipul auriu al Atlanticului, scăldate în verdele intens al valurilor, cu stânci curioase ce ies din apă, cu azulejos, faianțele pictate ce îmbracă peste tot clădiri pe care lumina alunecă în joacă.  
Nu departe de cele două e sertarul cu Santorini. Lumina fierbinte de vară peste cupolele albastre, peste casele albe, peste bisericile galbene. Lumina apusului peste Caldera, rămășița vulcanului apus, poate aceeași lumină care a luminat fosta Atlantidă. Ghirlande de flori, străzi înguste cu caldarâm vechi de piatră, măgari nădușiți urcând trepte străvechi. Lumina vapoarelor din larg, lumina stelelor oglindită în valuri.  
As putea să povestesc ore și ore despre colecția mea de lumini, despre alte zeci de lumini din alte zeci de sertare, din alte zeci de locuri, dragi mie ca și amintirile pe care le luminează. Dacă aș deschide toate sertarele deodată și le-aș da drumul să iasă și să se amestece, această feerie de lumini fascinante, ca un roi de licurici, ar păli în fața uneia singure: lumina copilăriei mele, lumina din diminețile de vacanță când, încă pe jumătate adormit, stăteam pe treapta călduță a casei și priveam cu ochii aproape închiși soarele. A fost lumina simplicității, a necunoașterii, a lipsei de griji, care a luminat atunci totul în jur: puritatea, inocența, iubirea.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Colecționarul de lumini / Stefan Kellner : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stefan Kellner : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stefan Kellner
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!