Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Iubire > Mobil |   


Autor: Ştefan Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Ştefan DUMITRESCU - POEZII DE IUBIRE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

O, IUBITO !

O, iubito,
Eşti răspândită în aerul din jur până departe
Amestecată ziua cu lumina
Cosmos de întuneric înstelat
Mirosind a mere
Când e noapte
Străbătută de mângâierile vântului
Dinspre adâncul din mine înspre moarte
Plină ca un munte de cântecul ciocârliilor vara
Care pe noi sfâşietor ne desparte

Sufletul tău este atât de dens
în văzduhul care mă înconjoară
încât mă striveşte
îmi vine să ţip
ca o trestie pe un deal singură disperată amară

Cosmosul cel atât de plin de tine
parcă este fructul unei caise imense
înmiresmat adânc şi frust
umplut cu miere de albine,
luminoasă şi dulce
iar eu sunt sâmburele lui
care-l gust,
când îmi mişc mâna prin aer
te mângâi
pe dinlăuntrul tău
eşti atât de gingaşă
că te-aş mângâia până
la sfârşitul lumii
cu o imensă părere de rău

şi eşti atât de înmiresmată
că întind braţele către tine
şi te respir însetat
până în adâncul fiinţei mele
cu toate stelele
de rubine,
beat

acum eşti tot universul
din afara mea

şi universul meu
interior

de începutul lumii
melancolic urlu de dor

şi văd atât de limpede
că aceasta este adevărata
imagine
a fiinţei mele,
plângând amarnic, hohotitor .


ATÂT DE MULTE TE IUBEAM

Oh, iubito,
Atât de mult te iubeam
Mâinile mele doreau însetate să te mângâie
Încât au început să crească
Foşnind dulce
Înspre tine
Ca o câmpie

Iar pe trup mi-au crescut
Mii de mâini,
Ca nişte lujeri de crini înfloriţi,
Care se alungeau către tine
Cântând fericite
Să te îmbrăţişeze
Fierbinţi

Ochii mei erau atât de însetaţi
De tine
Încât au început să-mi crească
Mari în cap ca nişte cercuri
Iar pe trup au început
Să-mi crească mii de
Ochi care se măreau
Ca nişte aştri,
Înspre tine,
Avizi să te privească pe tine
Să te pipăie cu privirea
Albaştri
Profund, dureros, nesfârşit, bine

Şi toată fiinţa mea
Pe nesimţite a devenit un fluviu
Atât de limpede
Că vedeai pietricelele albe şi roşii
Pe fundul lui
Care clipocea atât de dulce
Curgând înspre tine
Ca să te îmbrăţişeze

Că se auzea în univers !


EU SUNT TOT TIMPUL CU TINE

Eu sunt tot timpul cu tine, Eulenia. De aceea sunt fericit
şi zâmbesc mereu.
Dimineaţa când mă trezesc
Te văd pe tine
Sunt cu tine

Şi când merg pe stradă
Sunt tot cu tine
Îţi simt sufletul în aerul din preajma mea
şi îţi văd ochii cum mă privesc din văzduhul care mă înconjoară

De cele mai multe ori vorbim, glumim sau ne jucăm

Uite îmi place foarte mult să
ne jucăm de-a Crinul şi de-a narcisa
Eu sunt un crin înalt
cu tulpina puternică
Tu eşti o narcisă galbenă
care te uiţi în sus la mine cu un surâs gingaş pe buze
Şi eu mă aplec şi îţi dau o petală
Şi tu îmi dai zâmbind o petală
Apoi ne dăm bună dimineaţa

Apoi eu îţi dau altă petală
Şi tu îmi dai altă petală
Până când ne dăm toate petalele
Apoi eu te iau în mâna dreaptă
Şi rămân nemişcat
ca o statuie cu o floare în mână
Pe care i-o dăruiesc Lui Dumnezeu

Alteori ne jucăm de-a dealul şi valea .Eu sunt dealul
pe care cresc
livezi de caişi înfloriţi
Tu eşti valea
pe care se unduiesc în soare lanuri de in
mângâiate de vântul care vine din miază-zi
De departe ele par lacuri albastre
Tu te întinzi cuminte şi leneşă
ca o pisică
la picioarele mele
Eu mă aplec deasupra ta
Şi te mângâi
Cu toate petalele livezilor mele de caişi

Uneori aşa cum stau aplecat peste tine mai vărs câteva lacrimi
ca să ud lanurile de in care tremură în bătaia vântului,
în amurg
să crească mari

Sau ne mai jucăm
De-a lumina şi de-a văzduhul
Tu eşti lumina care
mă străbate şi mă mângâie pe dinlăuntru
dând conţinut vieţii mele
Eu sunt văzduhul care te înconjor
şi de cuprind în braţele mele să te ocrotesc. Şi te
păstrez toată în mine să nu
pleci mai departe, astfel fiind tu
cea adevărată. Mă infior

Dar de fapt acesta nu este un joc
Pentru că în realitate tu
chiar eşti lumină gingaşă şi dulce dinlăuntrul fiinţei mele şi eu sunt văzduhul care te conţin
şi care sunt sufletul care
îţi umple toată fiinţa
dureros de dulce şi lin
Mi-ar mai plăcea să ne jucăm
de-a caisa şi de-a sâmburele său. Tu să
fii caisa care mă învăluie şi mă ocroteşte
Eu să fiu sâmburele
care stau în mijlocul tău ca o rădăcină, ca o stâncă pe care să te sprijini
să nu cazi în haos
Sunt sinele tău
care voi încolţi la infinit, purtându-te ca o corabie prin timp

Dar nici aceste nu este un
joc pentru că tu chiar eşti caisa zemoasă, dulce şi parfumată
iar eu chiar sunt sâmburele
din centrul fiinţei tale

Mi-ar mai plăcea ca tu să fii o aripă
a acestei paseri greoaie care este lumea
Şi eu să fiu cealălaltă aripă
Să batem rar din aripile noastre imense
Când batem aerul în jos
Să ne întâlnim şi
Să ne îmbrăţişăm o clipă
Apoi să ne desprindem iar
Să ne întindem aripile lungi
Făcând lumea aceasta să zboare prin timp

Mi-ar mai plăcea să ne jucăm
de-a râul sau de-a fluviul
Eu să fiu malurile lui
Încărcate de păduri de zmeuriş în care cântă privighetorile şi mierlele
Tu să fii apa lui
limpede
cum este cristalul
Sărind peste pietricelele albe
Clipocind dulce
Iar eu să te ţin toată viaţa în braţele mele

dar nici acesta nu este un joc
pentru că de când mă ştiu tu
chiar eşti un rău cu apă lină
Clipocind dulce adormitor
Iar eu chiar sunt malurile
Tale mângâioase

Care te poartă pe braţe de la-nceputul lumii ...
Chiparoase

Mi-ar mai plăcea ca eu să fiu
zefirul dulce de primăvară
Iar tu să fii câmpia înverzită
Să mă aplec asupra ta mângâindu-te
sărutându-ţi fiecare fir de iarbă
miliardele de flori de pe câmpie

Dar nici acesta nu este un joc
Pentru că eu chiar sunt zefirul
De primăvară
Iar tu eşti dulcea şi înmiresmate mea câmpie
Înverzită
Dulce amară

Abia acum observ că nu mai există
nici un joc
pe care să-l jucăm
Pentru că noi chiar suntem
Toate lucrurile şi fiinţele
Şi fenomenele

La sfârşit aş vrea să ne mai jucăm
De-a moartea şi de-a veşnicia
Dar acest joc nu este posibil
Întrucât moartea nu există

Şi atunci ne vom juca
de-a timpul şi de-a veşnicia
Eu voi fi timpul care te voi
Înconjura mângâindu-te
Ocrotindu-te
Iar tu vei fi conţinutul
luminos al fiinţei mele nemărginite
Care mă va umple şi mă va
mângâia pe dinăuntru
Dând sens existenţei mele
Întru al lui întru

După care ne vom juca
de-a materia şi de-a universul
Eu voi fi universul care te voi ţine
toată veşnicia în braţele mele
Mă voi umple de gingăşia şi de moliciunea ta,
De mireasma focului tău
Te voi înconjura şi te voi
săruta
Ţinându-te în braţele mele mirosind a flori de cais

Tu vei dormita zâmbind
Fericită şi luminoasă
Înlăuntrul meu

Sau vei fi asemenea unui
Ocean
Îmbrăţişat de ţărmurile lui
Încărcat de crânguri înflorite
În care cântă mierlele şi privighetorile
Îmbrăţişându-mă pe dinăuntru
cu valurile tale de spumă albă

Dar nici acesta nu va fi un joc
Pentru că eu chiar voi fi
Timpul albastru nesfârşit
Iar tu vei fi dulcea veşnicie
Eu chiar voi fi universul
Care te voi ţine în braţe
Iar tu dulcea materie
Care vei clipoci în fiinţa mea
---------------------------------------
Ştefan DUMITRESCU
septembrie 2014
Bucureşti
 

Referinţă Bibliografică:
Ştefan DUMITRESCU - POEZII DE IUBIRE / Ştefan Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!