Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016        Toate Articolele Autorului

De-as putea viATa întoarce
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Viața știută și neștiută a îndrăgitei interprete de muzica populară din Târgu Jiu, Maria Mirela Loga  
 
 
continuare cap. I NUNTA INDOLIATA  
 
Aceste amintiri i se derulau lui Gligor prin faţa ochilor, de parcă se întâmplaseră ieri, nu acum vreo trei ani şi jumătate. Cam atât aşteptaseră să li se împlinească visul de a deveni părinţi. Să li se umple casa de gălăgia unui sâmbure de om. El era mai toată ziua ocupat cu treburile sale în atelierul de fierărie, de unde se auzeau loviturile ciocanului pe nicovală, ca o muzică de toacă într-o mânăstire, înălţându-se spre culmile munţilor a rugă către Creator. La un moment dat uşa fierăriei se deschise larg şi de afară pătrunse un val rece de zăpadă spulberată de viscol, învăluind-o pe bătrâna moaşă, ca într-o mantie de crăiasă.  
- Gligor, ficioru' mamii, i se adresă moaşa precipitată, vinâ câ Veta ţ-a adus pi lumi o ghitamai fata, frumoasâ ca şâ ea!  
- Fatâ? lăsă bărbatul să-i scape un oftat fără să vrea. Dezamăgirea i se putea citi pe faţă, chiar dacă lumina din fierărie nu era cea mai bună. Doar jarul din vatra forjei mai arunca din când în când steluţe de aur, peste sculele frumos orânduite pe marginile cuptorului, luminându-i faţa fierarului, plină de funingine şi transpiraţie.  
- Da, o copchilâ durdulii şâ roşâi în obrăjori ghi sănătoasâ chi îi. O adevăratâ moldoveancâ ghi la munchi. Lasâ câ şâ fechili sânt buni la casa omulu', nu numa băieţâ, încercă bătrâna moaşă să-l consoleze pe proaspătul tătic. Poţ vini sâ o vezî cât chimp sâ oghihnesc amândouă, după un chin atât ghi lung.  
- Ghine mătuşâ, câ totu s-a terminat aşa, căuta Gligor să-şi ascundă dezamăgirea. Nu conghează chi s-a născut, continuă el, încercând să se încurajeze singur. Ele douâ să chie sănătoasâ, asta-i cel mai important amu.  
Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniştite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-şi putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respiraţiei sale şi mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar douăzeci şi doi ani, fiind mai mică decât Gligor cu şase ani când aduse pe lume această mogâldeaţă cu faţa roşie şi nasul cârn.  
- Chi rog sâ mă ierţî bărbachi, dacă che-am dezamăghit şâ nu ţ-am adus pi lumi un fechior, aşa cum ţ-ai dorit.  
- Lasă, fimei, câ nu tu eşchi vinovatî, acum ghi asta. Che-am sămănat, asta a răsărit. Dumnezo sâ vă ţânâ sănătoasâ atât pe ea cât şâ pi chini, c-or mai veni şâ alţî copchii pi lumi, dacâ amu baierile sâ dizlegară.  
- Şâ cum aveţî ghi gând s-o bochezaţi ca numi? întrebă curioasă bătrâna moaşă.  
- Păi, eu zâc sâ-i spunim Natalia dupâ bunicâ-mea şâ Galiţia dupâ mumă-mea.  
Veta simţindu-se vinovată faţă de soţul său că nu i-a născut un băiat, de parcă de ea ar fi depins totul, acceptă propunerea tatălui, cum s-o cheme pe cea mică.  
- Dacâ tu, măi omuli, aşa îţî doreşchi s-o numim, aşa om bocheza-o.  
- Ghini, atunci aşa va rămâni ca s-o chemi: Natalia Galiţia Creangă. Poachi chini şchie, va ave şî ea norocul sâ chie talentată ca şî moşu meu mai înghepărtat, cari a fost un mare cărturar, Dumnezo sâ-l oghihnească acolo unghi sâ aflâ.  
- Chine mai şchie che îi vor dărui la noapchi ursâtoarili şi fechei voastri? mai spuse cu neîncredere bătrâna moaşă. Aşa s-ar zâci, că în prima noapchi ghi la naşcherea unui prunc, vin ursâtoarili sâ-i juruiască şâ sâ-i orânduiascâ tot restul vieţâ.  
- Chine mai creghi şâ-n toachi daravelili aschea băbeşti, măi femei? Vom vide noi pischi ani ci va mai chi, dacă va chi cheva!  
Dar acestea nu le vor mai afla părinţii fetei. Peste patru zile, cei doi îşi lăsară odorul pentru câteva ceasuri în grija bunicii şi se duseră la nunta prietenului lui Gligore, care îşi mărita fata. Numai că acolo se întâmplă nenorocirea. Cineva fără de suflet le curmă vieţile de tineri, turnându-le otravă în pahare. La trei zile fură îngropaţi pentru vecie în ţintirimul satului. Niciodată nu s-a ştiut cine a fost criminalul. Autorităţile din acele vremuri nu s-au prea străduit a afla adevărul. Nici nu prea aveau cum să-l afle. S-a bănuit că ar fi fost amorezul Vetei, care astfel s-ar fi răzbunat pe amândoi, că l-au lăsat mofluz, dar asta nu s-a putut dovedi de nimeni niciodată. El nu fusese la nuntă, dar ar fi putut avea vreun complice printre nuntaşii veniţi de prin satele megieşe, care să-i otrăvească pe cei doi şi să le curme definitiv vieţile, începute împreună atât de frumos.  
Copila a rămas o perioadă în grija bunicilor şi, apoi a fost înfiată de o familie fără de copii din Vetrişoaia, judeţul Vaslui, o localitate de pe malul Prutului, situată în zona de câmpie, între lunca Prutului şi dealurile Fălciului.  
[ În Pipirig pentru unchi se foloseşte cuvântul moş.  
Vorbirea arhaică, veche, de la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, s-a făcut cu sprijinul domnului profesor George Ursu, de fel din Pipirig - Neamţ, căruia îi mulţumesc şi pe această cale.]  
 
Referinţă Bibliografică:
De-as putea viATa întoarce / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1968, Anul VI, 21 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!