Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. I Nuntă îndoliată  
 
(Fragment in continuare)  
 
La el veneau toţi ţăranii din satele megieşe, care aveau nevoie de o lucrare de fierărie, de potcovitul cailor sau boilor, ori să-l tocmească să le ridice o casă. Te puteai baza pe el nu numai la lucrări de rotărit şi potcovit, ci şi în cele ale dulgheritului, ştiind face o casă din bârne de lemn, de la temelie şi până la draniţele[ 1 - Şindrilă, şiţă, folosită la acoperirea caselor.] pentru acoperiş.  
Lucrând cu sârg în faţa nicovalei, sudoarea picura de pe obrajii lui Gligor, însă el nu o băga în seamă, chiar dacă îl usturau ochii, gândindu-se cu nădejde că poate Veta îi va aduce astăzi pe lume primul lor fecior, pe care dorea să-l ţină pe lângă el, să-l înveţe meseria moştenită în familie, din moşi - strămoşi. Aşa pruncul va avea o altă perspectivă pentru viitor.  
Ce puteai face în văgăuna asta dintre munţi, unde îţi venea ursul până sub fereastră, când dădea foamea peste el? Nu găseai de lucru decât la pădure, sau ca păstor mai tot timpul plecat în creierul munţilor, cu cârdul de oi, la târla de după iarnă. Puţini se ocupau cu agricultura, pământ arabil nefiind suficient, dar nici aceia nu puteau trăi doar din această ocupaţie.  
Pentru el căzuse cum nu se poate mai rău această naştere. Peste câteva zile trebuiau să meargă la nunta unui consătean, bun prieten al lui care îşi mărita fata.  
Văzuse cum îmboboceşte pe zi ce trece această codană, că doar a crescut sub ochii săi, fiind vecini şi, chiar tătâne-său sperase s-o mărite cu Gligor când o fi mai coaptă, numai că acestuia până atunci îi căzuse cu tronc, Veta lui Vasile Baboi din Pîţîligeni.  
Venise într-o zi bătrânul la atelierul lui însoţit de fată, ca să-i potcovească caii, că de, trebuiau să meargă la pădure să lucre la lemne şi cum drumurile erau desfundate şi în pantă, nu dorea să-şi betegească[2 - a se accidenta, a suferi ceva, a răni, a lovi etc.] vreun cal de picioare. Asta era toată averea lui, caii şi dacă nu-i avea sănătoşi, nu avea din ce câştiga banul necesar hranei celor şapte guri din casă.  
De pe atunci Gligor bătuse apropoul către neica Vasâli doar într-o glumă, poate că i-o dă lui pe Veta de soţie şi apoi nu mai trebui să plătească potcovitul, că de, erau de acum în familie, şuguise el către tatăl fetei.  
- No, dragă Gligor, dacă-i vorbi serios, eu m-aş învrednici s-o mărit pe copchilă cu tine, ştiinduchi băiat harnic şâ serios, că doară io l-am cunoscut destul de ghini pe tătâne-tău, Dumnezo să-l oghihnească, că doară am venitu cam în aceeaşâ chimp pă lume şi-am copchilărit împreună prin aceste văiugi[3 - vale mică, îngustă şi puţin adâncă.].  
- Di ci n-aş vorghi serios, nea Vasâli! Nie îmi placi copchila matali! Şchiindu-i şî cini îi sânt părinţi, aş lua-o cu mare drag şâ încrediri de muiere, câ-i fată cuminchi. Dacâ mai şchie a mescica mămăliga ghini, s-o facâ fărâ de boţuri, înseamnâ câ-i bunâ ghi măritat. Doarâ şchii cum sâ zâchi pi la noi la munchi.  
- Dapâ-i cum ai sâ crezâ tu ghispri noi, fichioru moşului? Cum sâ nu cie cuminchi, câ doarâ, deh, noi am crescut-o la uşa căşâii şi n-am perdut-o ghin ochi. N-om ave noi prea multâ zăstri să-i dăm, că de, sâ cam vântură uşor banu' prin buzunarul ţăranului întri munchii ăşchia. Îl câşchigi doară dacâ lucri pintru alţâi. Sănătoşi să chim, câ tot s-o găsî câti cheva sâ-i punim în ladâ, câ doară n-o sâ mărit fata me cu che-i pă ea. Or chi eli mulchi guri di hrănit, dar ca tot argheleanul gospodar, am mai strâns şâ noi curaua şâ ni-am mărghinit la puţânul pentru trai, sâ puchem aduna şâ pentru zâua când va pleca copchila la casa ei, câ doarâ una avem. N-or chi ele mulchi lucruşoarili, darâ sânt făcuchi cu trudâ şâ sudoarea frunţâ ăşchia bătrână şi chiverniseala muierii meli.  
Ş-apoi în privinţa mămăligii, asta o şchie a o fachi din copchilărie, nu di amu, fiind cea mai mari dintri copchii şâ tu şchii cum îi! Ea trebuia sâ li facâ pi toachi di vre, sau di nu vre, câ de, mălaiul ghin păpuşoi îl ave la înghemânâ. Ăista-i hrana di bază în casa omului sărac şâ cu familie mare, nu pânea.  
- Lasâ nea Vasâli, nu-i vorbâ ghi zăstri amu. Doarâ şchii câ la mini în casâ sâ găsăsc mai ghi tăchi, doar mânâ harnicâ ghi muiere cari sâ li chivernisascâ la locu' lor, nu prea easchi ghi când s-au dus ăi bătrâni şâ m-au lăsat sângur, cu toatâ cherăria şâ casa ista pi cap. Nu o chi ea conac boiresc, dar dacâ o fimei este pricheputâ şâ şchie s-o ţânâ cum trebui, poachi omul sâ sâ sâmtă ghini în ea.  
- Cum sâ nu şchie a ţâni casa, Gligore, fichioru tatii! Dacâ mumă-sa a râmas becheagă ghi la naşcherea celui mai ţânc ghintri copchii, ea a fost stâlpul casâi, nu altchineva, ghin zori di la iţârea luminii şâ pânâ sara la stângherea fumului ghin hogeagul căşâii.  
Elisaveta părea absentă la discuţia celor doi bărbaţi. Era cu gândul plecată mai mult la Gheorghiţă, consăteanul său, pornit cu turma la păşunat dincolo de vârful Chiţigaia şi care-i promisese că în toamnă, când va reveni cu oile de la păscut pentru perioada de iernat, o va cere de nevastă lui tătâne-său.  
- Elisavetâ! Auzi, măi fata tachii, ci zâci Gligor?  
- Ci zâci tatâ? tresări ea parcă trezită din visare, ce zâci, câ nu eram achentâ la vorba voastrâ ghi bărbaţi, vru să pară ea indiferentă la vorbele lor.  
- Sâ i chi dau lui ghi nevastâ. Tu, ci zâci?  
- Ci sâ zâc tată? Doarâ eu nu sânt o roatâ la cari vrei sâ-i schimbi obada[ 4 - Fiecare dintre bucăţile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roţi de lemn (la car, la căruţă, la moară etc. ]. Nu trebui sâ-mi placâ şâ nie di cel căruia trebi sâ-i chiu datâ di nevastâ? Că de, doarâ cu el mă leg pe-o viaţâ întreagâ, nu pintru o zâ - douâ colo şa!  
- Ba da, fata tachii, dar stai, câ doarâ nu chi măriţi mâni cu el. Vorghim aşa, la o aghicâ. Ci zâci, ţ-ar plachi ghi el ca bărbat?  
- Of! Măi tatâ, în ci situaţâi mă pui şâ matali! Şchii ghini câ nu pot sâ-ţâ răspund imeghiat cu el di faţâ. Darâ, dacâ mă uit mai ghinişor, spuse ea încet să nu o audă şi fierarul, pari un tânâr plăcut, ari o meserie ghin care poate sâ-şi întreţânâ familia, dar di aici şâ pânâ la mărichiş eschi cali lungâ.  
- Ei, lasâ fata tachi, vorghim noi şâ cu mă-ta şâ poachi mai scurtăm calea aiasta, cât mai mult cu puchinţâ. Nu ai auzât câ omu' ari nevoi ghi o femei în casâ?  
- O ave el tatâ, nu zâc câ nu, darâ sânt şâ eu tot om, nu un ster[5 - Unitate de măsură pentru volume egală cu un metru cub, întrebuinţată la măsurarea lemnelor aşezate în stive.] ghi lemni pintru care chi tocmeşchi, ca sâ-l cumpiri ghin păduri.  
- Ghini, Ghini, mai grăim noi măi Gligor, ghispri treaba asta, reveni el cu discuţia la flăcău. Tu sâ-mi spui cam pi când ţ-ai dori să chie căsătoria, cu fata mai ghiscut eu acasâ, ăista-i treaba noastrâ, a me şâ a mumă-si.  
- Dapâi nea Vasâli dacâ stau şâ mă gânghesc, cu cât îi mai apropiatâ zâua, cu atât mai ghini. M-am săturat sâ mă scol sângur şi sâ mă culc tot sângur. Matali ghi acum şchii cum îi. Muierea dă suflet şâ căldurâ unei casâ. La mini parcă-i puschie, chiar dacâ nu-mi lipsăşchi ghi niciunele ghin ce i-ar trebui unei familii, tot nu pare a chi o gospodării ghi om aranjat la casa lui.  
- Lasâ, măi băiatul tachii, câ sâ rezolvâ treaba. Noi sâ chim sănătoşâ. Vom mai grăi ghispri asta cât ghi curând.  
Modul cum o spusese părintele său, nu-i fu deloc pe plac Elisavetei. Prea suna ca o sentinţă dată înainte de judecarea cazului. Bănuia că tatăl luase hotărârea şi în locul ei, ca s-o dea lui Gligor şi asta nu-i căzu deloc ghini la stomac, cum spune moldoveanul, ştiind că-i promisese lui Gheorghiţă că-l aşteaptă să vină în toamnă s-o ceară de la părinţi de nevastă.  
Vasile plăti cât îi ceru Gligor pentru potcovire şi plecă în drumul său spre casă. Fierarului îi venea să râdă de năzbâtia cu însurătoarea. Ce-i veni să-i zâcă bătrânului ca să i-o dea pe fată de nevastă?  
La început o făcuse doar s-o necăjească pe copila care părea nepăsătoare, cum stătea rezemată de un ciot de copac rupt din cauza furtunii şi privea atentă spre pădure, ascultând freamătul stejarilor şi fagilor şi ciripitul vesel al păsărilor de printre ramurile pomilor. Nu bănuia că aceasta a fost foarte atentă la tot ce s-a discutat despre ea, şi că doar mima indiferenţa. Gligor se uitase pe furiş la ea şi i se păruse că se înroşise în obraji, când tatăl său prinsese din zbor ideea cu însurătoarea, crezând că el o spusese cu seriozitate.  
 
Referinţă Bibliografică:
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE - CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!