Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016        Toate Articolele Autorului

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cap. 1 (FRAGMENT)  
 
Nuntă îndoliată  
 
Afară crivăţul şuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară şi să răsară brânduşele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor şi ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanşe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an.  
Gligor Creangă îşi făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soţia sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul şi durerile facerii o păleau destul de des, aşa că ţipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniştea pădurii. Era în dimineaţa zilei de douăzeci şi şase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite şi cu un crivăţ de ziceai că eşti în miezul iernii, nu în luna lui mărţişor.  
Viscolul şuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecţie îngrămădirea de case a satului Dolheşti din judeţul Neamţ. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-şi izvorul in satul Boboieşti, trecând prin Popeni, Pîţîligeni, Stânca, Leghin şi apoi prin comuna Vânători - Neamţ, urmându-şi cursul său milenar spre întâlnirea cu râul Moldova.  
Ozana era nepăsătoare la tot ce se întâmpla în acea zi duşmănoasă, ducându-şi undele pe sub pojghiţa de gheaţă formată la maluri, spre întâlnirea cu sora mai mare, la fel de învolburată şi sprinţară, numită Moldova, nume căpătat de la ţinuturile pe care le traversa cu apele sale cristaline şi repezi.  
Casa lui Gligor Creangă era situată spre marginea de intrare a satului Dolheşti, imediat ce treceai de centrul comunei Pipirig, într-o coastă a Dealului Cotnărel, nu prea înaltă, dar plină cu fagi şi stejari seculari.  
De cum se licărise de ziuă, chemase aşa zisa moaşă a satului, o bătrânică adusă de spate ca o seceră, uscăţivă, de-ţi ziceai că dacă nu ar avea pielea, i s-ar împrăştia oasele pe jos, după cât era de străvezie, însă pricepută la asistarea naşterilor. Adusese pe lume în viaţa sa o droaie de copii atât în sat, cât şi prin cătunele învecinate.  
Fierarul a încălzit nişte apă pe jarul de la forjă, într-o doniţă din tablă făcută de el şi punându-i bătrânei la îndemână cele necesare naşterii pruncului, plecă să-şi facă de lucru în atelier, lăsându-le în grija lui Dumnezeu pe cele două femei. În odăiţă, soba duduia plină cu lemnele încinse.  
Lovea Gligor cu furie ciocanul de nicovală, de săreau scântei în tot atelierul, modelându-şi cu iscusinţă potcoviţa înroşită în cărbunele din vatra forjei, pentru un nou cerc necesar butucului unei roţi de căruţă.  
Moştenise acest atelier de la tatăl său, de la care învăţase şi meseria de fierar - rotar şi potcovar, cum şi părintele lui o primise de la tătâne-său, care şi-a adus sculele fierăriei peste munţi, tocmai din Ardeal, din zona Bistriţei Năsăud cu mare sacrificiu, când s-au refugiat înaintea anului o mie opt sute, din faţa urgiei ce se abătuse peste bieţii români, obligaţi să-şi lepede credinţa seculară şi să treacă la biserica Unită cu Roma, romano-catolică. Cine nu o făcea, era persecutat de către autorităţile vremii, aşa că au preferat să-şi părăsească agoniseala, lăsându-şi casele în grija Celui de Sus, încărcând tot ce aveau mai de preţ în căruţe şi cu acestea pline cu ce puteau lua cu ei, însoţiţi şi de alţi mocani din zona respectivă, au purces pe calea pribegiei, trecând munţii, în Moldova domnitorului Mihail Şuţu.  
Bunicul său, ca să-şi făurească foalele forjei, a trebuit să cumpere o piele argăsită de bou, din care să-şi confecţioneze singur burduful, fără de care nu se putea apuca de fierărie. Era iscusit bătrânul ardelean şi această trăsătură a transmis-o ca moştenire tuturor celor de parte bărbătească din familia sa.  
Gligor era un bărbat tânăr, doar ce împlinise douăzeci şi opt de ani, frumos la chip, cu ochii albaştri ca zorile înseninate de vară, cu o mustăcioară neagră ca pana corbului şi nişte zulufi ondulaţi de ziceai că este vreun arhanghel coborât pe pământ, nicidecum fierarul satului.  
În ţinuta sa semeaţă, deţinea trăsăturile dârze ale ardeleanului, care nu se lasă învins în faţa greutăţilor, chiar dacă era născut între munţii Neamţului, la poalele muntelui Ursoaica.  
Era priceput la multe îndeletniciri, săritor şi oricând gata să-l ajute pe cel aflat în nevoi, poate că şi de aceea l-a acceptat până la urmă Veta ca soţ (aşa cum o alinta el) , cu toate că se ţinea de ea un alt tânăr din satul Pîţîligeni, de care-i plăcea tare mult. Acesta poate şi că era primul flăcău pe care-l cunoscuse mai bine, de pe când în pieptul său inima începuse să-i freamăte, precum frunza pe ramul unui copăcel tânăr, sub adierea vântului şăgalnic de primăvară. Aşa-i tremura şi ei sufletul tânăr la apropierea vreunui feciorel chipeş şi îndrăzneţ, care să-i adreseze vreo vorbă plină de înţelesuri, numai de ei pricepută.  
Poate că Elisaveta şi l-ar fi dorit pe acela de soţ, fiind un zdrahon de mocan bine legat şi arătos ca june, crescut mai mult la stână, cu jintiţă şi caş proaspăt de oaie, dar părinţii l-au preferat de ginere pe Gligor, om cu munca în vatra satului, nu ca celălalt dus mai tot timpul peste muntele Chiţigaia, la păşunat cu oile, de la topirea zăpezilor şi până după Sfântul Dumitru, când se înturna în sat cu turma în stabulaţia de iarnă.  
Gligor câştiga destul de bine din meseria de fierar şi avea de lucru mai tot timpul, fiind singurul meseriaş din zonă.  
VA URMA  
Referinţă Bibliografică:
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE - CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!