Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - roman - EPILOG
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Epilog  
 
Examenul de bacalaureat bătea la uşă. După câştigarea fazei pe capitală la olimpiada de matematică, orele de meditaţie s-au rărit. Fetele nu-şi manifestase intenţia de a participa şi la faza pe ţară. Era mai important pentru ele ultimul lor examen în calitate de liceene, cel de bacalaureat. Nu numai la matematică trebuiau să înveţe ca să-l ia cu notă mare, ci şi la celelalte materii trecute în programă, aşa că şi-au declinat intenţia de a merge mai departe cu olimpiada. Nici nu mai era cazul, deoarece atunci când se fixase data susţinerii fazei pe ţară, fetele deveneau studente la facultăţile pe care şi le doreau.  
La Romexpo se ţinuse târgul cu oferte al institutelor de învăţământ superior atât din ţară cât şi din străinătate şi Ramona optase să meargă în Anglia, la Londra, să-şi continue studiile. Vorbea destul de fluent engleza, aşa că nu era necesar anul intermediar de pregătire şi învăţarea limbii, intra direct în anul întâi.  
Putea să-şi aleagă oricare dintre universităţile londoneze, inclusiv la renumitele universităţi Oxford şi Cambridge, însă a optat pentru City University London, facultatea de inginerie şi ştiinţe matematice sau cum i se spunea în materialele de reclamă, “Engineering and Mathematical Sciences”. În caz că va putea să se înscrie şi la o secţie de fizică să-şi urmeze visul de a deveni cercetător în domeniul fizicii, profesie care o fascinase vizitând Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, era excelent, dacă nu, va vedea pe parcurs cum va fi.  
Dacă ar fi urmat sfaturile tatălui său, ar fi putut să se înscrie la facultatea de Arhitectură, dar nu era făcută să lucreze pe şantiere ca să-şi urmărească proiectele. Prefera o muncă de birou, cu program lejer, de opt ore şi cât mai puţine zile de lucru pe săptămână.  
Facultatea acorda şi burse studenţilor străini, sau măcar împrumuturi pentru întreţinere la care nu va apela desigur, nefiindu-i necesare, tatăl său câştiga suficient ca să-şi permită achitarea taxelor universitare ale fiicei sale.  
Angela, având părinţii bugetari, cu posibilităţi financiare limitate, prefera o facultate locală, cu speranţa că va intra în calitatea de bursieră, aşa că a optat pentru Universitatea Politehnică din Bucureşti, la facultatea de stat. Era mai liniştită şi împăcată cu ea însăşi, ştiind că nu vor fi probleme la admitere.  
Sorin şi-a ales aşa, cum era de aşteptat Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. Dorea să fie intelectualul familiei. Păcat că nu mai putea să-i aibă pe fraţii mai mari în subordinea sa, pe un şantier bucureştean. Cine ştie pe unde vor mai lucra peste cinci ani, când va termina el facultatea şi va fi repartizat ca stagiar?  
Simona, spre surprinderea tuturor şi-a ales o carieră militară şi anume pe cea de poliţist, de aceea îşi pregătea dosarul pentru Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”.  
Cei patru ani de liceu s-au scurs ca şi când nu ar fi existat. La terminarea lui, doar se simţeau mai maturi şi cu anumite responsabilităţi, atât faţă de familie, cât mai ales faţă de ei. Trebuia să-şi ia fiecare zborul spre o profesie de viitor. După cum şi-o alegea, depindea restul vieţii.  
Amintirile aventurilor din timpul liceului rămâneau în urmă. Doar balul de absolvire trebuia să fie ceva mai deosebit. Balul la care îţi iei la revedere atât de la colegii de clasă sau de liceu, de la profesori, unii mai buni, alţii mai exigenţi, dar mai ales îţi luai la revedere de la adolescenţă şi odată cu ea, de la copilărie.  
Viaţa de student deschidea o nouă etapă. Se vor orienta fiecare la faţa locului cum să-i facă faţă. Ce era clar, era că nu mai exista posibilitate de întoarcere spre copilărie, spre acea perioadă fără de griji şi fără de prea mari responsabilităţi. A fost timpul în care făceai tot ce-ţi trecea prin cap şi, chiar dacă nu întotdeauna era ceva de care să fii mândru, nu-ţi păsa, treceai peste aceste evenimente cu nepăsarea care caracterizează această vârstă. Vârsta primei ţigări fumate în toaleta şcolii, primei sticle cu bere, un sărut furat de către vreun coleg mai îndrăzneţ după care nu regretai niciodată sau poate prima clipă când simţeai fiorii cum te cuprind în braţele vreunui partener sau partenere, din timpul unei nebuneşti partide sexuale.  
A sunat clopoţelul pentru ultima dată şi în liceul eroilor noştri, unde elevii claselor a XII- a, îmbrăcaţi cu toţii în tradiţionalele robe negre şi tocă pe cap, ascultau cuvântul de adio al directoarei liceului în faţa unui numeros auditoriu format atât din cadrele didactice, elevi, părinţi şi prieteni, cât şi de oficialităţi ale capitalei, în frunte cu primarul general, care avea şi el un absolvent în familie.  
Eroinele noastre au terminat cu medii meritorii liceul şi au fost citate în speech-ul directorului, printre cei mai buni elevi ai acestei generaţii de absolvenţi, înmânându-le diplome de excelenţă. La urarea de: “La revedere” toate tocile zburau în aer precum nişte rachete, care-şi căutau calea spre înălţimea misteriosului Univers, în scopul descoperirii unor alte taine ale viitorului.  
- Oare unde vor ajunge, vor reuşi să înfrunte vicisitudinile rezervate fiecăruia?  
Pe cine mai interesa unde vor poposi tocile lor? Începeau o nouă viaţă, viaţa de student, viaţa viitorului pe care fiecare şi-l dorea să-i fie clădit cât mai solid.  
Cele două eleve, Ramona şi Angela s-au apropiat de profesorul lor, care le-a insuflat plăcerea pentru matematică şi l-au îmbrăţişat cu căldură şi regret. Una, că nu şi-a putut duce la împlinire visul nebunesc ce-a urmărit-o de când l-a cunoscut mai bine, participând la orele lui de meditaţie, acesta considerându-l unul dintre puţinele sale insuccese din viaţa de elev, cealaltă ştiind, că au luat sfârşit întâlnirile lor secrete pline de poezie şi trăiri fremătătoare. Îi era viu în memorie, refuzul lui ferm de a mai continua aventura iubirii lor interzisă. Îi explicase că a fost o rătăcire, care putea să aibă consecinţe grave pentru cariera lui, dacă s-ar fi aflat, dar bine că s-a sfârşit cu bine şi ea trebuie să înţeleagă acest lucru. I-a mai spus tinerei sale iubite secrete că nu mai e posibilă continuarea aventurii, deoarece se va căsători în curând.  
- Cu cine Sebi, cu Minodora?  
- De unde ştii de ea?  
- Ce nu aflăm noi, dacă ne punem în gând acest lucru?  
- Credeam că discreţia noastră va face ca relaţia dintre noi să treacă neobservată.  
- Discreţie pe dracul! Asta poate v-aţi propus, dar nu s-a şi realizat. Am aflat de mult timp de ea, de înainte ca eu să mă dăruiesc ţie. Poate că nici nu aveam curajul s-o fac, dacă nu aflam de Minodora. Ea mi-a precipitat intenţia de a fi în braţele tale înaintea ei, dacă nu cumva ai avut-o mai demult. De ce crezi că am venit în noaptea aceea la tine, plină de “euforie”? Să am suficient curaj de a mă dărui ţie, fie ce-o fi!  
- Stai fără grijă! Între mine şi profesoara Lepădatu nu a existat nimic serios, nici măcar o seară romantică.  
- M-ai liniştit. Dar cu Ramona te-ai culcat?  
- Ce-ţi veni? De unde ideea aceasta?  
- Păi, ce nu ştii tu, este că umbla înnebunită să se culce cu tine.  
- Doamne, fetelor, aţi luat-o razna de tot la vârsta voastră. Nici nu aţi devenit bine majore şi vă este gândul numai la sex şi la profesori.  
- Exista o concurenţă, iar tu reprezentai un fel de trofeu pentru unele dintre noi. Era un pariu nedeclarat. Cine reuşeşte prima să-ţi mototolească lenjeria patului.  
- Mă speriaţi cu nebunia voastră! Bine că voi scăpa în curând de statutul de burlac, căsătorindu-mă.  
- Şi cine-i fericita?  
- Lasă, nu mai fi tu atât de curioasă! Toate la timpul lor. Acum ai grijă ce faci cu viitorul tău, chiar dacă ţi-ai început viaţa sexuală.  
- Nu ştiu dacă va fi aşa curând un alt Sebastian în braţele mele şi eu în patul lui. Să ştii că te-am iubit, chiar dacă am făcut-o ca o şcolăriţă, uneori cu teamă, alteori cu jenă, dar mereu când trăiam sublimul, uitam de toate acestea şi eram fericită în braţele tale, chiar dacă mă mai pot numi încă mult timp o copilă.  
- Repet, ai grijă de tine şi ne-ai face bine la amândoi dacă vei păstra în continuare discretă relaţia noastră.  
- Doar n-am să fiu ca Ramona, să mă laud la tot liceul cu ce noi cuceriri am reuşit să mai fac.  
- Aşa proceda?  
- Da bineînţeles, aşa că mulţumeşte-te, că nu te-a prins în mreje.  
- Da voi ce credeaţi, că eu eram un al doilea Rasputin, un nou Don Juan? Începeţi să mă speriaţi! Mă bucur că aţi terminat liceul şi că ne vom urma drumurile noastre spre ceea ce ne va dicta inima.  
Aşa s-a despărţit Condurache de cele două olimpice ale sale. Se mira, cum de nu-şi dăduse seamă că el a constituit un alt test şi trofeu pentru ele, fără să aibă habar de acest lucru.  
- Domnule, ce nebunii le mai trec prin cap copiilor din ziua de astăzi, medită el.  
În Adriana descoperise persoana pe care poate a căutat-o toată viaţa şi iată că dintr-o întâmplare, spre fericirea amândurora, a dat peste ea.  
Minodora, aflând de la el că nu există nicio speranţă de a-l cuceri pe Sebastian în calitate de soţ, tot un fel de trofeu al pariului cu ea însăşi, punându-şi la bătaie tot arsenalul talentului şi al ştiinţei seducţiei învăţată în timpul relaţiei cu Damian şi nu numai, s-a consolat repede, rămânând deocamdată cu acesta, ca sponsor principal al micilor sale nevoi financiare, plătindu-i pentru asta prin întâlnirile amoroase obişnuite de acum, din propria sa garsonieră. Damian îşi achiziţionase un autoturism şi, nu mai era necesar să-l folosească pe cel oficial al ministerului, când pleca să-şi rezolve problemele personale, aşa că trecea nebăgat în seamă parcându-şi maşina în faţa blocului, unde iubita sa avea garsoniera. Vecinii îl considerau tatăl locatarei de pe scara lor, de la etajul întâi.  
Sorin a rămas prieten cu Simona şi, încă mai speră ca aceasta să-i cadă în plasă şi să se culce cu el. Deocamdată se mulţumea să o însoţească la shopping-urile sale, la filme sau pe unde îşi propunea fata să meargă însoţită de el. Când vor deveni studenţi în toamnă fiecare va vedea ce va face şi cu cine va fi prieten.  
Georgeta a avut o discuţie destul de aprinsă cu soţul său, acesta a regretat incidentul şi-a concediat secretara, însă nimeni nu ştia dacă se mai întâlneau sau nu. Pentru ca să nu-şi distrugă căsnicia la care ţinea atât de mult, a încercat să uite “rătăcirea” de moment a soţului, iertându-i adulterul. Desigur că în sufletul ei nu l-a iertat niciodată. Spera că timpul o va face să uite de acest episod nefast din viaţa sa, de soţie de politician.  
Procurorii care au cercetat dosarul senatorului Ernest Zbihli au dat verdictul de neurmărire penală, muşamalizându-se astfel orice matrapazlâc ar fi făcut el.  
Relaţiile dintre Georgeta şi Sebastian au rămas de buni colegi şi prieteni şi după ce el s-a căsătorit cu Adriana. Doar Minodora îi mai purta pică, dar nu se manifesta în niciun fel faţă de Sebastian. El avusese înainte ca relaţia lui cu Adriana să avanseze rapid spre căsătorie, o discuţie sinceră cu Minodora, în care şi-a cerut scuze că nu poate nutri aceleaşi sentimente pe care i le declarase ea, dar o stimează şi o respectă ca pe o bună colegă ce-i este.  
Minodora, văzându-şi planul năruit, a acceptat postul de asistent universitar oferit şi s-a transferat la această instituţie unde va lucra de la începutul noului an de învăţământ. Nu mai avea rost să menţină asediul continuu asupra lui Condurache. Tentativa eşuase lamentabil.  
Sebastian şi-a mai cumpărat o orhidee pe care a aşezat-o lângă cealaltă, de data aceasta una având florile de culoare ciclamen, cu inserţii violete pe peţiol. Era floarea dăruită Adrianei când s-a mutat la el împreună cu cei doi fii ai săi, transferaţi din toamnă cu şcoala la liceul unde preda tatăl lor vitreg. Mama a rămas să predea în continuare la liceul unde a primit prima sa detaşare în capitală.  
O nouă familie s-a format şi de data aceasta avea ca bază sinceritatea şi puritatea unor sentimente izvorâte poate din nevoia de a găsi şi avea lângă tine o persoană care să aibă aceleaşi idealuri, acelaşi caracter şi mai ales acelaşi flux energetic care să le călăuzească viaţa în noul lor cuplu, iar lenjeria patului uriaş din dormitorul matrimonial al tinerei familii Condurache, parcă preluase suavul miros al parfumului de orhidee pe care îl degaja corpul Adrianei. Era secretul său ce spume de baie sau şampoane folosea de mirosea atât de plăcut, parfum care-l cucerise pe Sebastian pentru totdeauna.  
 
Sfârşit  
 
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - roman - EPILOG / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!