Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. NOUASPREZECE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Testul de fidelitate  
 
Simona, după discuţia mai puţin prietenoasă avută cu Ramona în curtea liceului, privind relaţia ei cu Sorin, chiar dacă fusese pusă într-o postură care nu o avantaja, mai ales, că cel disputat de amândouă din nou îşi demonstrase lipsa de caracter, de fair play faţă de ele, nu renunţa la şicanarea în continuare a Ramonei, aşa că hotărî să-l păstreze momentan lângă ea, deoarece nu ştia prea bine ce sentimente o animă faţă de el. O fi afecţiune, o simplă simpatie sau doar o dorinţă de frondă cu cea care se credea în închipuirea ei, starul liceului.  
Era adevărat, că Ramona primea zilnic pentru nevoile curente mai mulţi bani decât putea să-i cheltuiască, faţă de ea, căruia părinţii îi alocau o sumă fixă săptămânală, pe care trebuia să şi-o drămuiască cu chibzuinţă, deoarece suplimentarea îi era refuzată fără o justificare bine fundamentată.  
Părinţii ei obişnuiau să economisească banul încă de pe când erau tineri şi au pornit-o de jos, de la simpli vânzători într-un magazin de stat, unde au învăţat cum să-şi chivernisească fiecare bănuţ câştigat. În pofida faptului, că acum şi-ar fi putut permite mai multe, fiind patronii propriei lor afaceri, nu-i cuprinsese gustul cheltuielilor fără rost, cum şi-ar fi dorit Simona, numai să fie în continuă concurenţă cu Ramona, ci economiseau pentru extinderea afacerii sau cum spunea mereu mama sa, bani albi pentru zile negre. Nimeni nu putea garanta dacă afacerile vor mai fi prospere şi în viitor după cum mergeau lucrurile nu numai în ţară, cât în întreaga Europă.  
Ele erau prietene din primii ani de liceu, dar în subconştientul ei exista o ambiţie care mocnea, undeva ascunsă în străfundul sufletului de a găsi momentul potrivit pentru a o umili într-un fel, arătându-i astfel că situaţia sa de fată cu bani nu este infailibilă, că pot şi alţii să-şi permită ce putea ea. Aşa, că hotărî să şi-l păstreze, cu toate că era conştientă de faptul că Sorin nu-i tipul de om care să-ţi asigure garanţia sentimentelor sale şi să ai încredere în el. Oricum, prea multe nu-i va permite, cum i-a permis Ramona, numai ca să-l ţină în preajma sa. Doar aşa va fi sigură că nici al colegei sale nu va fi în exclusivitate. Astfel cum putea să se răzbune pe ea? Cine ştie, poate cu timpul Sorin se va cuminţi şi-şi va schimba comportamentul faţă de fetele, ce-i acordau încrederea. De fapt, prea mult timp nu mai era până la absolvire şi împrăştierea lor prin toată capitala.  
- Sorin, ce ai astăzi în program, îl luă ea din scurt, după ce se terminară cursurile din acea zi, rămânând singuri.  
- De ce?  
- Pentru că vreau, să mergem undeva să ne plimbăm.  
- Dar..., eu... i-am promis Ramonei că merg cu ea la un meci de handbal.  
- Ai de gând să te hotărăşti cu cine defilezi? Vrei să fii cu fundul în două luntre? Ai grijă să nu ţi-l uzi, dacă ai să cazi. Vezi, vezi!  
- Dar unde vrei să mergem?  
- Nu ştiu precis, vedem noi unde. La ce meci ziceai că dorea să vă duceţi?  
- Este campionatul şcolar şi liceul nostru joacă cu un liceu din sectorul patru, habar nu am cu cine.  
- De când te pasionează pe tine handbalul?  
- Nu mă pasionează, dar dacă a insistat să o însoţesc i-am promis că am s-o fac. Mă sună ea să-mi spună programul.  
- Uită de asta! Când ai avut nevoie să te însoţesc la ai tăi la masa festivă, nu ai vrut s-o inviţi pe Ramona, aşa că fă bine şi anulează promisiunea. Găseşti tu ce să minţi, în asta eşti mare maestro!  
- Cu ce te-am minţit eu?  
- Hai, hai, să n-o mai lungim. Îmi eşti dator, aşa că te rog dacă vrei să mai fim împreună şi în viitor, astăzi mergi cu mine unde doresc eu, nu cu Ramona!  
- Da, dar...!  
- Ce nu ai înţeles? Dacă nu vrei la revedere, nu mai avem nimic în comun amândoi, poţi să rămâi cu Ramona până la adânci bătrâneţi. Mai sunt două luni şi se termină şi cu liceul, aşa că fiecare vom vedea pe unde ne împrăştiem. Crezi, că şi atunci când va deveni studentă la cine ştie ce facultate, te va mai ţine în poalele ei?  
- Şi ce vrei să spui, că am mai multe şanse cu tine?  
- Nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla! Atunci ne-am înţeles, la ora şase să te găsesc în faţa blocului meu. Nu neapărat cu flori, că ştiu că nu ai bani, doar îmbrăcat mai ca lumea, nu cu ţoalele de mers la şcoală, că nu sunt sigură unde voi avea chef să merg.  
- Bine, mă! Tu pui cuţitul în coastele omului, nu altceva. Ori, ori!  
- Şi tu ai proceda la fel, dacă ai fi în locul meu! Ori cu mine, ori cu Ramona, trebuie să te hotărăşti odată pentru totdeauna!  
- Bine, ok, ne-am înţeles, voi fi la tine la ora stabilită.  
- Să nu îndrăzneşti să mă faci să aştept! Eu voi ieşi şi dacă nu te găsesc în faţa blocului, te-ai lins pe bot de prietenia mea. Poţi să-ţi iei adio!  
- Măi, dar zgripţuroaică te-ai mai făcut!  
- Aşa trebuie să se comporte fetele cu tipi ca tine! Acum, pa! Nu uita ora! Şase fix!  
- Bine...  
- Sorin se văzu încolţit de Simona şi vroia, nu vroia, trebuia să-i facă pe plac, indiferent de consecinţele următoare. Nici Ramona nu era mai brează. Nu-i va înghiţi ea scuza, că nu o poate însoţi la meci, fără să-l ia în primire. Dintre două rele, parcă mai bine era să meargă împreună cu Simona. Se cam plictisise de fiţele Ramonei. Ce minciună să inventeze, că nu poate veni? Trebuie să găsească ceva, care să fie atât de bine argumentat, încât să-i vină şi lui să-şi creadă propria minciună ca fiind adevărată.  
- Sorin se îndreptă supărat către staţia de tramvai. Nu avea chef să iasă de fapt, cu niciuna dintre cele două. Prefera să stea acasă, să-şi pregătească tema la fizică. Aveau în curând teză şi, cam neglijase învăţatul în ultima vreme, ţinându-se după fustele celor două colege. Dacă vrea să intre la facultate, trebuia să obţină note mari la bacalaureat şi la absolvire. Contau în calculul mediei, dacă nu se dădea examen de admitere, unde dorea el să intre. Voia să devină inginer, să strige lumea după el pe şantier “Domnule inginer”, că avea de gând să se facă tot constructor, cum au fost şi ceilalţi bărbaţi din familia sa.  
Ajuns acasă, urcă din două în două trepte până la etajul patru, fredonând o melodie, ce-i venise în minte. Mamă-sa cum îl văzu îi şi pregăti masa, aşa că-l invită să meargă, să se spele pe mâini şi să vină la masă, că i se răceşte ciorba în farfurie. Terminând de mâncat, intră la el în cameră şi în loc să se apuce de învăţat la fizică, scoase un caiet studenţesc şi pe ultima pagină începu să scrie nişte versuri care corespundeau ca o mănuşă stării sale sufleteşti:  
Singur şi trist [ Versurile aparţin poetului Constantin Triţă din Piatra Olt şi sunt luate de pe facebook cu acceptul autorului.]  
 
Singur şi trist în noaptea clară,  
Pe străzi pustii tot hoinăresc,  
Trăgând nervos dintr-o ţigară,  
Neînţelegând unde greşesc.  
 
O lume-ntreagă dacă-mi spune,  
Că dintre muze te-am pierdut,  
Făcându-mi inima tăciune,  
Eu, o voi lua de la-nceput.  
 
Te voi striga fără-ncetare,  
La margine de vis şi flori,  
Făcând destinului cărare,  
Şi aşteptând să te cobori.  
 
Şi iată că mă prinzi de mână,  
Sufletul să-mi încălzeşti,  
Să-nceapă dragostea nebună,  
Pe trupul meu să te topeşti.  
 
Singur şi trist în noaptea rece,  
Doar eu cu stelele şi luna,  
Tot îndemnându-le să plece  
Când va veni-n târziu... stăpâna.  
 
Nu mai scrisese până atunci nici o poezie şi se mira şi el de unde până unde această inspiraţie. Poate că situaţia sa, deloc de invidiat, îi generase aceste versuri. Nici el nu ştia ce trebuie să facă, să nu supere pe nici una dintre cele două iubite ale sale. Cu Ramona avea o vechime considerabilă a relaţiilor lor, încă de prin clasa a X - a. Se plictisise să tot fie dominat de capriciile sale. Trebuia să facă numai ce-şi dorea ea, ca şi când ar fi fost valetul ei.  
Simona era mai maleabilă, cu ea profita de o oarecare independenţă şi mai ales, că de la prima nu mai avea ce să primească, ca să-l mai atragă sau să-l surprindă. Se culcase cu ea. Doar după banii ei regreta, însă avea şi Simona suficienţi să plătească consumurile pe unde intrau. De la Simona aştepta noutatea. Nu ştia dacă este sau nu fecioară, nu prea vorbea despre viaţa ei intimă şi nici de la Ramona nu aflase mare lucru. Chiar îl luase la rost când a adus vorba despre asta, fiind deranjată că îl interesează acest amănunt.  
Închise caietul, unde consemnase poezia şi destul de indispus scoase cartea de fizică şi caietul de clasă. Avea de rezolvat o problemă destul de dificilă:  
Un taler de masă este suspendat de un resort de constantă. Un corp de masă este lăsat liber de la înălţimea deasupra talerului, aflat iniţial în repaus, pe care îl ciocneşte plastic. În urma ciocnirii sistemul intră în oscilaţie. Cunoscând. Trebuia să determine:  
A) Perioada de oscilaţie;  
B) Amplitudinea oscilaţiei;  
C) Expresia legii de mişcare a sistemului.  
Numai cu gândul la taler nu putea fi el acum şi la cele trei determinări solicitate în enunţul problemei. Urgenţa întâi era de rezolvat măcar una dintre situaţiile stringente din viaţa sa de amorez. Pe care dintre cele două fete s-o refuze sau măcar să se eschiveze onorabil de la întâlnirea cu ea? Care era mai profitabilă din punctul său de vedere, că de sentimente în cazul lui, nu se punea problema. Le plăcea pe amândouă în aceeaşi măsură, ambele fiind drăguţe, elegante, inteligente şi, mai ales disponibile în portofel faţă de penuria din buzunarele sale.  
Aşa, cum se gândise şi mai devreme, o prefera momentan pe Simona. Familia ştia despre ea că-i este prietenă şi dacă într-o zi când va profita că ai săi nu sunt acasă ea va dori să-i facă o vizită la domiciliu, pe motiv, ca să “înveţe împreună” în cazul că vor fi surprinşi, avea cum să-i justifice prezenţa, pe când în situaţia Ramonei numai la ea puteau să meargă, dacă ar fi avut chef, fiind exclusă o vizită la el.  
Mai era puţin şi va trebui să sune Ramona. Ce să-i spună? Cum să scape de întâlnirea cu ea şi mai ales de mânia ei ce va urma, dacă ar afla mai târziu, că de fapt s-a întâlnit cu Simona, pe ea refuzând-o?  
Nici nu dorea să-şi închipuie ce-ar fi fost la gura ei. Pe cât era de slăbuţă, pe atât era de “înţepată”. Nu era bine să ţi-o faci duşman.  
Gata, a găsit! O însoţeşte pe mamă-sa la “Urgenţă”. I s-a făcut rău şi a sunat la 112. Nu avea cum s-o lase singură în cazul că nu o internau. În perioada când ea va suna, tocmai atunci şi el se va afla în tramvai spre Simona şi-i va spune că este în salvare, mergând spre spital. Spera să fie credibil, altfel...  
 
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. NOUASPREZECE / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!