Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP.OPTSPREZECE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Frisoanele olimpiadei  
 
Când Ramona a pătruns în casa profesorului, constată că era tot prima cea care a ajuns la meditaţie. Angela întârzia ca de obicei. Ajungea mereu în ultimul moment dând vina de fiecare dată pe mersul tramvaielor şi distanţa mare pe care trebuia s-o parcurgă din cartierul unde locuia până la profesor. Niciodată nu motiva de ce nu pleacă mai devreme din casă ca să ajungă la timp.  
Atmosfera intimă nu o mai lua prin surprindere, fiind obişnuită cu ea, dar naturaleţea cu care profesorul a îndemnat-o să intre în acel salon şi să ia loc pe fotoliu, o făcea să se simtă ca făcând parte din familia dascălului, nu că i-ar fi elevă, astfel încât tânăra s-a aşezat complet liniştită în comoditatea jilţului. Faptul că peste două zile avea să se ţină olimpiada, îi crease o stare de nervozitate în ultimul timp.  
- Ramona, doreşti o ţigară? spuse deodată Sebastian, întinzându-i pachetul. Ea răspunse afirmativ, luă una fără să se mai jeneze de data aceasta, tratând gestul profesorului ca pe unul normal, uitându-se după brichetă. Aprinse detaşată ţigara de parcă ar fi fost într-un bar cu amicii săi, nu în casa dascălului, trase un fum şi-l expiră, urmărindu-i rotocoalele ce se ridicau spre tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe furiş pe bărbatul din faţa sa. Şi-l imagina, întinzându-se lângă ea pe patul din dormitorul ei cochet, învăluind-o cu căldura trupului puternic. Li se intersectară privirile, iar Ramona tuşi încurcată, coborându-şi privirea spre ţigara care fumega în scrumieră.  
Se simţea vinovată pentru fantasmele ei. În secret ştia că îşi dorea să-l seducă pe profesor, dar mai ştia şi era din ce în ce mai convinsă, că nu va putea face aceasta niciodată, dar nu pentru vârsta lui trecută de treizeci şi trei de ani sau a ei sub nici optsprezece, nici că-i era profesorul de matematică, ci pentru că deocamdată gândurile îi era acaparate de neclaritatea relaţiilor lui cu profesoara de română sau cu Angela.  
Era mai mult decât convinsă acum că spre regretul său, aveau să rămână inaccesibili unul celuilalt, trăind în universuri paralele, având destine paralele, întâlnindu-se doar din vreme în vreme pentru a rezolva probleme din ce în ce mai complicate de matematică, ocazii în care Ramonei îi făcea plăcere să îşi testeze agilitatea minţii. Îl uimea pe profesor cu rapiditatea cu care le rezolva, chiar uneori se tachinau mai mult sau mai puţin făţiş, provocându-se astfel reciproc într-un fel de concurs în care în realitate nu era niciun învins.  
Un zgomot prelung ţâşni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun şi cu paşi fermi se îndreptă către intrare.  
- Bună ziua, se auzi o voce subţirică, cunoscută.  
Angela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta şi în stânga. Profesorul se uită galeş la ea, zâmbind, ceea ce o făcu pe Ramona să roşească de ciudă.  
- Bună ziua, domnule profesor, spuse eleva cu o nuanţă de bucurie în glas. Mă scuzaţi că şi astăzi la ultima meditaţie am întârziat ca de obicei. Nu ştiu de ce se întâmplă de fiecare dată aşa, cu toate că mereu mă străduiesc să ajung la timp.  
- Poate că nu te străduieşti suficient Angela, o tachină din fotoliul său Ramona strivindu-şi ţigara de sticla scrumierei.  
- Aa, ai venit înaintea mea? Nu neapărat, dar cum mai puteai tu să ai timp să fumezi o ţigară cu domn’ profesor, o taxă ea imediat, văzându-i scrumiera pe spătarul fotoliului în care lenevea Ramona şi restul de ţigară încă fumegând.  
Angela acum purta o fustă din material raiat din velur vişiniu, scurtă, până deasupra genunchilor, scoţând în evidenţă pulpele sale frumos desenate de fineţea ciorapilor lycra. Geaca din imitaţie de piele pe care o purta peste o maletă subţire din material sintetic de culoarea ciclame, cu un trandafir grena imprimat deasupra sânului stâng, îi scotea în evidenţă bustul rotund şi pietros. Părea mai curând o femeie senzuală, decât o tinerică care de-abia îşi serbase majoratul şi se pregătea să părăsească băncile liceului, luându-şi zborul spre lumea problematică a maturităţii. Tânăra a fost invitată să-şi ocupe locul în cameră, pentru a începe orele de pregătire.  
- Fetelor v-am chemat în această după amiază la o meditaţie suplimentară, pentru că după cum bine ştiţi, duminică are loc proba pe capitală, în cadrul liceului “Gheorghe Lazăr”. Bănuiesc că ştiţi unde este, aşa că nu-i nevoie să vă mai explic cum să ajungeţi la ora opt şi jumătate, pentru că la ora nouă începe proba scrisă.  
Privirile fetelor se îndreptară întrebătoare spre profesor. Parcă doreau să-l surprindă dacă este sau nu îngrijorat de reuşita lor. Calmitatea şi încrederea lui în capacităţile fetelor le insufla siguranţa că se vor descurca destul de bine în timpul examinărilor. Cum profesorul Condurache era plecat în altă cameră să aducă materialele pe care le vor discuta pentru olimpiadă, Angela examină din priviri întreaga încăpere. Fixându-şi ochii pe scrumiera de pe spătarul fotoliului unde stătea colega sa şi îşi aminti că i-a spus Condurache de faptul că Ramona fumează de faţă cu el, atunci când o invitase şi pe ea s-o facă.  
- Deci este adevărat că Ramona fumează împreună cu profesorul. Nu m-a minţit atunci când am fost doar noi doi în living. Doar nu o exista şi altă relaţie între ei iar eu să mă fi oferit ca un fel de „supliment gratuit şi voluntar” enigmaticului domn Joan Condurache. De aceea era atât de interesată de relaţiile mele cu proful? Parcă era băgată într-o priză de curent alternativ când mă întreba şi mai ales când a descoperit că şi Sebastian umblă cu profa de română. Hi, hi, hi, dacă ar şti că i-am luat-o de data asta înainte cred că m-ar sugruma. Se vede că-l place pe profesor şi-i înnebunită după el. Să-i fie de bine, acum este al meu, nu al ei. Nu-l mai are nici pe Sorin că i l-a luat Simona. Se cam ţin ghinioanele de capul ei în ultimul timp. Măcar la olimpiadă să se descurce mai bine.” Condurache sosi cu braţul plin de cărţi şi caiete, pe care le aşeză pe masă.  
- Trebuie să repetăm măcar problemele mai dificile unde vi se pare vouă că v-aţi descurca mai greu, spuse fetelor.  
- Nu ştiţi ce ar putea să ne dea?  
- Ha, ha, ha! Dacă aş cunoaşte ar fi simplu şi nu aţi mai avea concurenţă. Poate să fie orice, oricum nu va fi uşor. Numai să fie din materia pe care noi am acumulat-o atât în clasă cât şi aici la meditaţie. Nu vă fie teamă, ştiu că sunteţi pregătite şi veţi trece de faza pe capitală, încercă el să-şi încurajeze elevele şi să le facă să aibă încredere în cunoştinţele lor.  
Meditaţia decurgea în linişte. Profesorul Condurache explica, acolo unde fetele se mai poticneau cum se poate rezolva problema, ce raţionamente trebuiesc făcute pentru a găsi o formă sau alta de interpretare. De Ramona era sigur că va lua un premiu, poate şi de Angela, dacă relaţia dintre ei nu i-a deturnat gândurile de la matematică la alte preocupări mai puţin şcolare. O privea cum analiza textul dat şi-i plăcea ce vedea. Era mai matură parcă decât Ramona sau doar i se părea lui ştiind cu ce drag o strângea în braţe şi cum făceau dragoste când se trezea cu ea la uşa casei.  
Când cele două ore au luat sfârşit, profesorul Condurache se îndreptă spre frigiderul din bucătărie, de unde reveni cu două farfurioare pe care tronau câte o savarină bine însiropată, plină cu frişcă. Le mai aduse şi câte un pahar cu o băutură răcoritoare.  
- Fetelor, acest premiu este din partea mea, iar din partea examinatorilor la Olimpiadă, sper să fie medalii şi diplome.  
- Vă mulţumim, spuse în cor cele două fete, în timp ce se îndulceau cu savarinele.  
- Nu trebuia să vă deranjaţi, mai ales că vă pierdeţi timpul liber cu noi, adăugă Ramona!  
- Nu-i nicio problemă! Fiecare profesor este mândru când munca şi anii îndelungaţi de studiu se transformă în rezultate meritorii obţinute în diferite competiţii de către elevii săi. Aceasta este răsplata voastră pentru timpul meu petrecut cu viitoarele tinere matematiciene, în slujba ştiinţei.  
- Cine va da la matematică, domn' profesor, accentuă Ramona. Pe mine mă bate gândul să mă fac fizician şi să lucrez într-un institut de cercetare, dar eu ştiu ce va mai fi?  
- Sigur, sigur, Ramona, eşti foarte bună pentru fizică şi merită să lucrezi în cercetare, dacă simţi că ai chemare pentru acest lucru. Tu, Angela, unde doreşti să dai?  
- Nu m-am gândit precis, mai mult mi-ar plăcea să fiu inginer chimist. Desigur, că am nevoie şi de matematică la examenul de admitere. Am timp suficient până atunci să mă hotărăsc.  
Fetele se ridicară de pe scaune, îşi strânseră materialele împrăştiate pe masă şi le introduseră în mape.  
- Atunci domn’ profesor ne vedem duminică la opt treizeci la “Gheorghe Lazăr”, spuse Ramona îndreptându-se spre uşa de ieşire, însoţită îndeaproape şi de Angela.  
- Cu siguranţă că voi fi acolo! nu am să vă las singure.  
Ajunse în stradă, fetele se îndreptară spre staţia de tramvai. Era o zi de primăvară frumoasă care te îmbia la plimbare.  
- Ce-ar fi să mergem să ne plimbăm în parc în loc să mergem direct acasă? propuse Angela. Avea mâncărici pe limbă s-o întrebe pe colega sa despre relaţiile cu proful.  
- Nu am nimic împotrivă. Şi aşa sunt singură acasă, ai mei fiind fiecare la serviciile lor.  
Traversară strada şi se îndreptară spre parc.  
- Auzi, o luă pe nepregătite Angela pe Ramona, de când fumezi tu de faţă cu profesorul?  
- De ce? Tu nu ai fumat când ai fost singură cu el? trecu la contra atac ea după ce-şi reveni din surpriza întrebării.  
- Nu! minţi Angela. Am simţit că-ţi place de el de mai mult timp şi am observat cum îl sorbeai din ochi când se plimba pe lângă noi. Ori s-a dat la tine când aţi fost singuri? A atentat la pudoarea ta?  
- De când ai tu grija subită pentru onoarea mea? Crezi că nu sunt capabilă să mi-o apăr singură?  
- Ba da, dar... vezi tu... în fine, recunosc, eram curioasă să descopăr de unde aveai atâta interes despre ce-am făcu noi cât nu ai venit la meditaţie, despre grija ta, cum bine zici pentru onoarea mea şi mai ales de ce atâta înverşunare împotriva profesoarei de română după ce i-ai surprins împreună la restaurant? Nu pot să nu recunosc că un bărbat ca proful în ciuda vârstei sale, poate aprinde fanteziile unor fete tinere ca noi, mai ales a unora care au gustat din plăcerile dragostei, bătu ea apropoul, referindu-se la experienţa Ramonei în amor.  
- Să nu-mi spui că şi tu eşti îndrăgostită de Condurache, că mor!  
- Nu, nu sunt îndrăgostită, stai liniştită, însă dacă vrei să ştii, nu te asigur cum ar fi să mai rămân singură cu el undeva într-un spaţiu în care să se audă o muzică în surdină, lumânări aprinse în locul lustrelor şi un pahar cu ceva rece şi spumant...  
- Zi, tu, dacă Angela nu-i îndrăgostită! Fato, nu ai atâţi colegi care îi pot lua locul lui Condurache în fanteziile tale erotice neconsumate? Sau mă înşel eu şi tu nu mai ai centura de castitate pe tine?  
- Ce satisfacţie poate avea o tânără în braţele unui imberb de vârsta noastră? Când vrei să simţi cum te trec fiorii, ai nevoie de cineva cu experienţă, nu de un adolescent neexperimentat, o tot aţâţa Angela pe colega sa încercând s-o atragă într-o discuţie din care să poată trage concluzia dacă au ceva în comun cei doi.  
Trecând pe lângă un automat cu răcoritoare, Ramona introduse bani şi scoase două doze de energizante.  
- Parcă ţi s-a recomandat de către medici să nu mai consumi asemenea băuturi. Conţin cofeină, sunt excitante şi cum Sorin nu-ţi mai aparţine, nu ştiu cum te rezolvi dacă ţi se năzare cine ştie ce fantezie cât eşti singură acasă.  
- Iar mi-ai adus aminte de amărâtul ăla?  
- Dar bine, nu ne întâlnim cu el aproape în fiecare zi?  
- Cum să-ţi explic eu relaţia mea cu el? Ştii, mergi pe stradă, uite aici în parc şi pe o alee întâlneşti un căţeluş maidanez. Prima senzaţie îţi este de milă, apoi de drăgălăşenie, să-l ei în braţe, să-l mângâi, poate îl şi pupi pe bot, însă la un moment dat te plictiseşti de el şi-i dai drumul să se ducă în lumea lui. Aşa şi cu Sorin. Ne întâlneam, ne plimbam, era în preajma mea, dar de multe ori prezenţa lui mă plictisea şi de aceea acum parcă mă bucur că l-a luat Simona de pe capul meu.  
- Bine, bine, dar aţi făcut şi sex!  
- Ce are una cu alta? Îmi era la îndemână când simţeam nevoia de aşa ceva. Dar acum văd că te erijezi în cea mai grijulie prietenă a mea şi mai ales a relaţiilor mele intime. Lasă-mă pe mine că de bine, de rău mă pot descurca singura şi mai bine ai grija nevoilor tale personale.  
-Nu trebuie să te superi pe mine, doar sunt prietena ta cea mai bună. Ori nu mai sunt confidenta ta?  
- Ei, înainte îţi mai spuneam câte ceva doar ca să te provoc, să-ţi văd reacţiile că doar ai optsprezece ani şi curge sânge tânăr şi fierbinte prin tine, nu ai gheaţă.  
- Am uitat să te întreb, alunecă ea discuţia spre o altă direcţie pentru a nu-i răspunde colegei sale, atunci după plecarea mea, cum s-a terminat distracţia de la Simona.  
- Cum să se termine. Am văzut o casetă şi apoi spre ziuă ne-a cam ajuns oboseala şi ne-am culcat fiecare pe unde a găsit ceva mai comod.  
- Nimic deosebit? Niciun telefon, nicio invitaţie masculină în zori de zi sau miez de noapte?  
- Au zis fetele la început dar până la urmă nu a mai vrut niciuna, că nu aveau toate pe cine chema şi ar fi ieşit naşpa, unele cu pereche, altele doar excitate şi necuplate...  
- Da, ce poveşti ar mai fi apărut luni în liceu...  
Fetele s-au mai plimbat o vreme al aleile parcului şi făcându-li-se foame, s-au hotărât să se despartă, îndreptându-se din nou spre staţia de tramvai.  
- Bine atunci, ne vedem mâine la şcoală!  
- Pa! La revedere!  
Se luară şi se îmbrăţişară fiecare neştiind cât de sincere le mai erau gândurile uneia faţă de cealaltă. Oricum după terminarea liceului fiecare îşi va urma cursul vieţii, aşa cum le este scris şi nu se va şti dacă se vor mai întâlni vreodată aşa de curând.  
 
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP.OPTSPREZECE / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!