Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - roman. Capitolul saptesprezece
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Senatorul Zbihli  
 
Urmărirea penală a lui Ernest - Albert Zbihli a început la scurt timp după apariţia în presă a informaţiei că a intrat în vizorul instituţiilor statului de anchetă şi cercetare, el urmând a fi trimis în judecată sub acuzaţiile de trafic de influenţă, complicitate la abuz în serviciu în formă calificată şi continuată. Conform cercetărilor A.N.I. senatorul a încălcat şi dispoziţiile legii potrivit cărora „Calitatea de deputat sau senator este incompatibilă cu funcţia de administrator al unor societăţi comerciale”.  
Un ales sau numit pe o funcţie publică, pentru a evita intrarea în incompatibilitate trebuie să demisioneze din alte funcţii deţinute anterior alegerii sale într-o funcţie publică, în cel mult treizeci de zile de la ocuparea oficială a acelei funcţii, aşa cum scria la lege. Ernest - Albert Zbihli, potrivit A.N.I., nu a făcut-o.  
Inspectorii, care se ocupau de cercetarea cazului şi-au instrumentat dosarul cu documentele de la Registrul Comerţului.  
Acum, Ernest - Albert Zbihli susţine că a demisionat din funcţia de administrator al societăţilor sale în scurt timp după ce a fost ales senator şi a depus jurământul. Însă el a mai figurat la Registrul Comerţului ca administrator de firmă încă aproape cinci luni de la momentul în care trebuia să-şi notifice demisia la registru. Demisia o făcuse doar în documentele firmelor, nu şi la Registrul Comerţului cum spunea la lege.  
Specialiştii spun că, pentru a evita starea de incompatibilitate, nu este suficient ca demnitarul să înregistreze demisia doar în actele firmei, ci trebuie notificată şi la Registrul Comerţului, iar parlamentarii, care fac legi, sunt obligaţi să le şi cunoască, mai ales că senatorul era şi avocat de profesie.  
Mai era învinuit că în acea perioadă a utilizat credite nerambursabile în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, fals şi uz de fals în înscrisuri şi spălare de bani.  
Potrivit procurorilor, prejudiciul creat ar depăşi două milioane de euro.  
Solicitarea procuraturii de a fi cercetat în arest s-a lovit de refuzul celor două camere reunite ale Parlamentului, aşa că el era anchetat în libertate, împreună cu alţi complici printre care se presupunea a fi şi un înalt demnitar care i-ar fi aprobat accesul la fonduri şi lucrări fără licitaţie.  
Trecerea senatorului pe la D.N.A. pentru a da declaraţii crease o atmosferă destul de tensionată în familia sa. Georgeta se temea de urmările acestor anchete, de bună seamă şi nu credea în răspunsurile soţului la întrebările sale.  
- Bine, bine, dar ceva tot trebuie să fie adevărat, procuratura nu deschidea ancheta dacă nu descoperea ceva în neregulă cu societăţile şi contractele tale.  
- Au fost nişte sesizări din partea unor proprietari de firme concurente, precum că s-au acordat lucrări fără licitaţie societăţilor la care eu am fost acţionar majoritar, dar învinuirile nu sunt întemeiate.  
- Dar tu cât timp eşti senator mai eşti acum şi acţionar la societăţile tale?  
= Nu, acţiunile le-am transferat altor persoane, dar de la data când am fost validat ca senator şi până am găsit persoana de încredere cărui să-i fac transferul de acţiuni a mai durat ceva timp şi de acest lucru se leagă ancheta A.N.I..  
- Tu eşti avocat, nu ştiai că vor descoperi aceste nereguli când se vor verifica declaraţiile de avere?  
- Ba da, dar nu puteam s-o fac bătând din palme şi nici ţie nu puteam să ţi le transfer că tot în familie ar fi rămas şi atunci orice contract încheiat cu statul ar fi fost luat în vizor, firmele aparţinând familiei mele.  
- Şi acum ce ai să faci?  
- Ce să fac! Merg la D.N.A. să demonstrez că acuzele nu sunt întemeiate şi că firmele respective au primit contractele corect, fără să am eu vreun amestec.  
- Dar cu fondurile nerambursabile ce este?  
- Nu eu sunt cel implicat. Altcineva se afla la conducerea societăţilor când au fost alocate, iar lucrările sunt executate şi predate la beneficiar.  
- Dar tu eşti învinuit că ai intervenit pe lângă ministru sau cine o fi ăla, să li se aprobe alocarea.  
- Sunt doar acuze, vorbe care nu se pot dovedi. Nu există interceptări, înregistrări sau filmări că m-aş fi întâlnit cu vreun ministru sau cu altcineva şi am tranzacţionat aceste afaceri în folosul cuiva.  
- Mie îmi este teamă şi în acelaşi timp ruşine de colegii mei. Mă privesc cu suspiciune de parcă aş şti tot ce ai făcut tu, ca şi când eu aş fi părtaşa sau autoarea acestor afaceri dubioase.  
- Stai liniştită, se vor rezolva ele, nu-ţi bate capul.  
- Data trecută când au apărut primele ştiri şi reacţii în media, ţi-am spus că eu nu sunt solidară cu tine dacă se dovedeşte că au existat într-adevăr matrapazlâcuri în aceste afaceri şi tu eşti implicat în ele. În casa noastră nu se vede niciun beneficiu precum că tu ai fi deţinut firme despre care eu nici nu am ştiut, ci am aflat de la TV. Tot timpul ne-am limitat amândoi la ce câştigăm oficial şi la nimic în plus. Mai bine ne mergea când erai un simplu avocat al baroului, decât acum când ai devenit senator. Chiar şi viaţa noastră de familie s-a deteriorat.  
- Ce vrei să spui cu asta?  
- De când nu am mai ieşit împreună la un film, la teatru, la un restaurant sau într-o excursie?  
- Ştii că nu am mai avut timp şi că mereu trebuie să fiu ori la biroul senatorial, ori în colegiu. Cum crezi că am ajuns senator? Făcând-o doar pe avocatul? De acolo mi-am extras sursa pentru campania electorală, dar restul de unde crezi că poate să apară? Din salariu de senator care este mai mic ca venit decât cel de avocat?  
- Tu ai vrut să te apuci de politică! Nu-ţi mai plăcea roba. Puteai să dai examen de judecător sau de procuror dacă doreai să promovezi în profesie. Cine te-a reţinut?  
- Aveam alte viziuni asupra carierei mele şi de aceea am preferat politica ca ascensiune. Este calea cea mai scurtă şi sigură.  
- Poate, dacă ai partidul la putere şi intri în vizorul şefilor politici.  
- Sunt senator, nu!  
- Dar poţi fi şi puşcăriaş dacă se va dovedi că eşti vinovat, cât eşti tu de senator. Nu vezi că acum nu se mai îngroapă dosarele ca înainte?  
- Mai vedem noi până atunci! am plecat, uite că mi-a sosit maşina. Pa!  
Ernest îşi sărută soţia pe obraz şi ieşi pe uşa apartamentului. Georgeta încă neconvinsă că soţul său este curat ca lacrima îşi mai făcu de lucru până la ora când trebuia să plece şi ea la liceu, apoi părăsi la rândul ei apartamentul, cu inima îndoită că este adevărat ce i-a spus soţul său. Începea să nu-l mai creadă. Prea multe lucruri contribuia la îndoiala sa referitoare la onestitatea lui.  
De la data când avu loc această convorbire trecură cam două săptămâni. În casa senatorului şi profesoarei Zbihli se simţea apăsarea unei tensiuni acumulată în timp, însă amândoi făceau eforturi vădite de a o ascunde sau măcar să o minimalizeze.  
Într-o zi Georgeta voia neapărat să se întâlnească cu soţul său, să plece împreună la ţară să-şi vadă mama care era foarte bolnavă. Cum nu reuşea să-şi găsească soţul la telefon, avându-l închis, ştiind că are zi de lucru la cabinetul senatorial din sector, se hotărî să pornească spre el, iar în caz că nu va fi la cabinet, să lase vorbă secretarei s-o caute de urgenţă, ea ştiind unde să-l găsească.  
Când ieşi de la cursuri, se urcă într-un taxi şi se îndreptă spre cabinetul soţului. În zece minute era în faţa clădirii unde descoperi cu bucurie că maşina oficială este parcată în faţa sediului. Şoferul era în maşină, deci nici soţul nu putea fi mai departe. Coborî din taxi, plăti şi intră direct în clădire. În anticameră nu erau decât doi cetăţeni ce aşteptau să fie primiţi şi omul de pază. În secretariat nu era nimeni, aşa că secretara trebuia să fie la senator în birou. Când deschise uşa, imaginea apărută avu efectul unei lovituri de măciucă în moalele capului.  
Secretara, o tinerică cu o rochiţă scurtă până deasupra genunchilor, era cu fundul pe masa de lucru a senatorului şi cu un picior pe un scaun, iar şeful său se lupta cu ea de mama focului, fără să se teamă că putea cineva să vină să dea peste ei. Când auziră uşa deschizându-se intempestiv, lucru care nici nu le trecea prin minte că s-ar fi putut întâmpla, ştiind că omul de ordine de la uşă nu va lăsa pe nimeni să-i deranjeze (însă acesta cunoscând-o pe Georgeta, nu i-a spus decât “sărut mâna doamna senator” şi şi-a văzut de ziarul lui), au încercat să minimalizeze efectele scenei în care au fost surprinşi, însă fără niciun efect asupra Georgetei.  
La aşa ceva nici nu se putea gândi că s-ar fi putut întâmpla. Avea încredere deplină în fidelitatea soţului. Era perfect convinsă că familia sa este întemeiată pe dragoste şi respect reciproc, nicicum pe ipocrizie şi mai ales pe infidelitate.  
Ce era de văzut s-a văzut, aşa că Georgeta s-a întors bulversată imediat spre uşa pe care abia intrase de un minut şi ieşi val vârtej. Nu putea să-şi mai revină din surpriza umilitoare în care a fost pusă, să-l surprindă pe soţul său urcat peste secretară cu pantalonii aproape în vine. Nici nu vedea pe unde calcă şi nici nu ştia ce să facă. Tot ce i se întâmplase era peste puterile sale de raţiune şi înţelegere. Nu ştia cum să reacţioneze. Nu avea pe nimeni căruia să-i spună şi să scape de sub presiunea momentului. Nici unde să meargă nu avea momentan, deoarece acasă nici prin gând nu-i trecea că mai poate ajunge.  
Scoase telefonul din poşetă şi căută numărul lui Sebastian.  
- Sebi, unde eşti?  
- Acasă, unde să fiu?  
- Ajung în câteva minute la tine.  
- Bine, te aştept!  
Închise telefonul şi făcu imediat semn primului taxi care trecea prin faţa sa. Ajunsă în poarta lui Condurache, îl observă pe acesta trebăluind prin grădină, cu o pălărie din material de blugi pe cap, şorţul din pânză de gât şi mănuşile din bumbac alb pe mâini.  
- Bună Getuţa! Cărui motiv îi datorez plăcere de a te avea ca oaspete în grădina mea?  
- Lasă, nu aici, hai în casă şi dă-mi un pahar cu apă, simt că mă sufoc, răspunse ea precipitat, lividă în obraji din cauza evenimentelor ce au surprins-o, cu ochii adânciţi în orbite şi fără de sclipirea de inteligenţă ce-o avea de obicei. Părea un om dărâmat de efectele unui eveniment căruia nu-i putea face faţă.  
- Dar ce ţi s-a întâmplat draga mea, că nu-mi place de loc cum arăţi!  
- Dă-mi apă te rog, am gura uscată de nici nu pot vorbi.  
Sebastian se grăbi să ia un pahar din raftul bufetului, scoase sticla cu apă minerală din frigider şi o servi.  
Georgeta apucă cu mâna tremurândă paharul din care căzu câteva picături pe jos, bău cu sete întregul conţinut şi cu cealaltă mâna apăsându-şi pieptul, răsuflă puternic de parcă se ridicase o greutate de pe sternul său, greutate care nu o lăsa să mai respire. Simţea că se sufocă. Ridică privirea spre Sebastian şi porni să plângă fără nicio jenă de parcă îşi pierduse cea mai dragă fiinţă din viaţa sa. Poate că acesta era şi adevărul. Îşi pierduse pe moment definitiv soţul. Nimic şi niciodată nu o va mai determina să-l ierte şi să-l aducă din nou în sufletul său. Imaginea care a şocat-o la intrarea în cabinet persista în creierul său ca un coşmar, din filmele horror.  
Condurache se sperie şi apropiindu-se de ea, o întrebă aproape şoptit:  
- Ce s-a întâmplat Getuţa, pe cine ai pierdut? Ţi-a decedat cineva din familie sau ce s-a întâmplat?  
Georgeta încă nu era capabilă să-i răspundă. Îi luă mâna într-ale sale şi şi-o duse la obraz, plângând în hohote în continuare. Nu putea articula niciun cuvânt. Condurache o lăsă să se liniştească, mângâindu-i dosul palmei sale fine, îngânând cuvinte de încurajare. După un anumit timp când femeia se mai linişti şi putea să vorbească, o auzi şoptind parcă din fundul unei grote.  
- Sebi, m-a distrus pentru totdeauna!  
- Cine draga mea? Fii mai explicită dacă poţi.  
- Ernest!  
- Cum aşa, ce-a făcut? L-au găsit vinovat de cele spuse prin ziare sau la TV? Până se pronunţă justiţia va dura ani de zile în ritmul în care se judeca în zilele de astăzi.  
- Nu, nu de asta este vorba Sebi, ci de ceva cu mult mai grav!  
-Ce poate fi mai grav de atât?  
-L-am găsit astăzi la el în cabinet, călare peste secretară, cu nădragii în vine.  
- Asta-i bună! Cum aşa? Ha, ha, ha, începu să râdă bărbatul.  
Geta îi mai ceru un alt pahar cu apă şi după ce bău din el începu să-i povestească lui Sebastian toată tărăşenia cu scena horror din cabinet. Acestuia nu-i venea să creadă că putea fi adevărat.  
- Bine dragă, dar până acum nu a dat niciun semn că te-ar putea înşela? Relaţiile voastre erau unele normale?  
Da..., erau normale dacă normalitate se putea numi modul nostru de convieţuire. Nu mai erau ca atunci când lucra ca un simplu avocat în barou, se mai răciseră un pic. Puneam totul pe seama muncii sale de om politic şi pe stresul acestei munci, nu mă gândeam că ar putea exista vreo legătură extraconjugală la mijloc. Nu ai primit niciun semnal în această privinţă? Voi femeile sunteţi mai intuitive şi mirosiţi de la distanţă o infidelitate.  
- Nu! Nimic! Nici nu aveam curajul să mă gândesc la aşa ceva, chiar dacă relaţiile noastre intime deveniseră evenimente naţionale, atât de rar se întâmplau, dar cum ţi-am spus, puneam totul pe seama muncii lui, nicicum pe vreo legătură intima cu o altă femeie.  
- Ce ai de gând să faci?  
- Nici eu nu ştiu. Cred că voi divorţa. Nici nu am curajul să merg acasă şi să-l întâlnesc. Cum va justifica el scena în care l-am surprins?  
- Poate că nu este o legătură permanent, ci una de conjunctură, pasageră. Nu ştii cum se întâmpla adesea cu secretarele? De multe ori ele sunt cele care îşi provoacă şefii, să fie sigure de postul ocupat. Concurenţa în zilele de astăzi este destul de mare şi dură, nu există menajamente sau decenţă de multe ori, mai ales la tinerele de acum şi cum salariul este destul de tentant, plus şi alte avantaje….  
- Nu ştiu ce să spun! Am închis telefonul numai să nu mă sune. Şi dacă m-ar suna, ce poate să-mi spună? Cum poate motiva ce era destul de evident? Că nu este adevărat?  
- Eu zic ca înainte de a lua o hotărâre să te gândeşti bine, să analizezi totul în linişte, nu acum când te afli asupra efectelor imaginii în care i-ai găsit.  
- Repet, nu ştiu, nu ştiu ce pot face, oricum pentru mine nu mai există în suflet ca soţ şi om căruia i-am încredinţat toate sentimentele mele şi mai ales încrederea. Cum pot să mai trăiesc alături de el?  
- Sunt lucruri care se întâmplă în viaţă şi dacă ne uităm în jurul nostru, se cam repetă cu multe familii. Acum morala nu mai este ceva tabu, învăţat din familie şi îndoctrinat din timpul copilăriei, ci este ceva facultativă, funcţie de interesele curente, mai ales la femei. Scuză-mă, nu vreau să te jignesc, dar ăsta-i adevărul. Femeia dacă nu ar accepta, bărbatul poate fi reclamat de hărţuire sexuală sau de viol, pe când femeia când îşi pune ceva în cap, nu se lasă până nu-şi îndeplineşte planul.  
- Da, poate ai dreptate. Sper că nu te referi şi la situaţia ta cu domnişoara Lepădatu.  
- A, nu, nu la asta mă refer, ci la viaţa luată în general.  
- Dacă mă crezi Sebi, îmi este jenă să mai dau ochii cu el, mă înţelegi? Este penibil! Nu-mi pot şterge din memorie privirea lui când m-a văzut în pragul uşii, fiind preocupat cu “prelucrarea” domnişoarei.  
- Chiar aşa? Ha, ha, ha. Comică şi neplăcută situaţie pentru toţi trei.  
- Nu ştiu dacă ea a reuşit să mă vadă că era tare ocupată. Şi eu am ieşit destul de repede din încăpere. Mă înţelegi, nu puteam suporta imaginea ce se derula în faţa ochilor mei.  
- Da, ai dreptate, destul de penibil, însă după ce te vei mai linişti, găseşti tu rezolvarea acestui nefericit moment de cumpănă din viaţa voastră de cuplu. Câţi ani aveţi împreună?  
- Destui. Nu mai puţin de cinci în care am fost amândoi foarte fericiţi, pentru că într-adevăr ne iubeam unul pe celălalt. Cu timpul acest entuziasm s-a mai estompat, dar asta nu înseamnă că nu ne iubeam la fel de mult. Poate că iubirea noastră s-a mai maturizat, nu mai era atât de exuberantă ca la început, însă era una matură, de durată şi iată cum dintr-o dată totul se năruie.  
- Ei, poate vei găsi tu tăria să treci şi peste acest hop. Poate a fost ceva accidental, nu o practică obişnuită.  
- Nu ştiu ce să zic! Acum, dacă încep să rememorez toate semnele de întrebare ce apăreau în căsnicia noastră, cred că nu-i un accident sau ceva izolat, ci mai degrabă o practică bine disimulată printr-o căsnicie liniştită, lipsind elementul surpriză care a apărut astăzi când mergeam la el cu o problemă urgentă de familie.  
- Chiar, de ce te-ai dus la el la cabinet?  
- Nu-l găseam la telefon avându-l închis şi acum înţeleg de ce, pentru ca să mergem la părinţii mei, mama fiind bolnavă şi având nevoie de prezenţa mea.  
- Am înţeles.  
- Te rog Sebi să nu fii supărat pe mine că te-am oprit din treabă şi te încarc cu problemele mele de familie.  
- Fii serioasă colega! cum să mă supăr? De ce mai suntem atunci prieteni? Nu ţi-am spus că-ţi stau la dispoziţie oricând ai nevoie de sprijinul meu moral!  
- Da, mi-ai spus şi sper să nu fac un abuz din asta. Acum am rugămintea să mă laşi să mă odihnesc un pic aici la tine. Nu am curajul să plec acasă. Poate că a ajuns înaintea mea şi nu am tăria de a-l vedea aşa curând.  
- Poţi merge în dormitorul de oaspeţi să te întinzi pe pat.  
- Nu, nu, stau aici pe fotoliu şi mă odihnesc câteva clipe dacă nu te deranjez prea mult. Să pot să-mi liniştesc gândurile şi să meditez la ce voi face după ce plec de la tine.  
- Cum doreşti! Să-ţi aduc un scăunel şi o pernuţă pe care să-ţi aşezi picioarele.  
- Nu, nu-i nevoie! mi-e bine şi aşa. Nu stau mult. Să-mi revin din şoc şi apoi voi pleca acasă. Dacă nu am avea mâine cursuri, poate plecam pentru câteva zile la ai mei să pot reflecta la tot ce am de făcut în viitor.  
- Bine atunci! Uite sticla cu apă lângă tine dacă mai doreşti, iar eu ies să-mi văd de treburile mele cu grădinăritul.  
- Desigur, vezi-ţi de treabă cât stau eu singură şi cu gândurile mele şi începu din nou să plângă. Sebastian ieşi din living lăsând-o cu gândurile ei, fără să mai intervină. Nu-i plăcea păţania colegei dar nimic nu-i nou sub soare, acest lucru s-a întâmplat şi se va întâmpla mereu în familiile unde dragostea celor doi soţi la un moment dat se risipeşte pe drum, nemaifiind uniţi de aceleaşi sentimente trainice ale iubirii reciproce.  
 
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - roman. Capitolul saptesprezece / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!