Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. paisprezece
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Garsoniera  
 
La vreo două săptămâni de la prânzul servit de către cei doi colegi în elegantul restaurant, profesoara Minodora Lepădatu a primit un telefon de la serviciul locativ al primăriei de sector, prin care era rugată să se prezinte pentru încheierea contractului de închiriere şi primirea cheilor pentru garsoniera ce i-a fost repartizată. Cui putea să-i transmită această veste neaşteptată decât lui Sebastian, căruia ar fi dorit să i se adreseze cât mai curând cu „iubitule ştii...”, însă el trena avansarea relaţiilor dintre ei?  
Ea nu bănuia că el avusese la restaurant tentantul gând de a o invita să servească cafeaua împreună acasă într-un mediu mai intim, cu o muzică în surdină, însă nu a avut curajul să-şi ducă ideea la bun sfârşit, aşa că au servit cafeaua tot în local, apoi a condus-o la staţia de taxi şi aşa s-a terminat întâlnirea cu un “La revedere” şi o sărutare a mâinii, întâlnire de la care tânăra aşteptase ceva mai mult.  
Fusese sigură că va fi invitată la el acasă, dar lipsa lui de curaj a dezamăgit-o. Chiar îşi făcuse o strategie, să se lase la început mai greu convinsă să-l urmeze, dar până la urmă ar fi cedat insistenţelor, neuitând să-i amintească că dacă a fost şi Georgeta la el şi nu i s-a întâmplat nimic rău, cu ea de ce s-ar întâmpla? Numai că indecizia lui Sebastian i-a spulberat toate visurile de a regiza acest scenariu şi de a fi şi actriţa care să-şi joace rolul de ingenuă, văzându-se în final în braţele lui.  
Apoi peste câteva zile a apărut pe la miezul nopţii în viaţa celui dorit de ea şi eleva Angela, dând atât socotelile bărbatului cât şi pe ale sale peste cap. Bineînţeles, că nu ştia nimic despre acest eveniment care îi spulbera orice speranţă de a deveni măcar pentru început, iubita lui Sebastian.  
Nici el nu a fost capabil să reziste tentaţiei văzând cât de apetisantă este copila şi cum i se oferă cu toată dorinţa de a-l avea ca amant în acea noapte. Trecuse atâta timp de când se culcase cu acea fată de moravuri uşoare şi cum altă femeie nu mai intrase sub aşternuturile sale, nu a mai rezistat ispitei, aşa că a dat frâu liber pornirilor animalice, în pofida raţiunii.  
La aflarea noutăţilor din viaţa colegei sale, Sebastian s-a manifestat bucuros că a primit locuinţa atât de repede şi şi-a arătat sincer disponibilitatea de a o ajuta când va avea nevoie să-şi mobileze garsoniera. Se referea bineînţeles la ajutorul fizic, nu la cel financiar cum şi-ar fi dorit tânăra.  
La terminarea cursurilor, Minodora s-a prezentat la primăria de sector, unde a semnat contractul de închiriere şi a preluat legătura cu cheile de la yala de intrare. Murea de nerăbdare să afle cum va arăta noua sa locuinţă, aşa că luă un taxi şi se opri în faţa blocului cu pricina. Garsoniera sa era la primul etaj. Blocul era cu parter şi şase etaje iar la fiecare nivel existau câte patru apartamente şi o garsonieră. Cea repartizată ei se afla cu vederea spre răsărit, unde în viitor spera să fie un spaţiu verde, generos. Acum arăta dezolant, grămezi de moloz şi resturi de materiale de construcţie mai peste tot. Exista doar un trotuar cimentat din stradă până la scara blocului. Exista şi lift, dar nu era dat în funcţiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor muta şi vor încerca să-şi urce mobila cu el.  
Ajunsă în faţa uşii era atât de emoţionată încât nu reuşea să introducă cheile în yală. Le scăpă pe jos şi se umplură de praful rămas de la constructori. Le ridică şi în sfârşit reuşi să deschidă uşa. Avea în faţa sa un hol din care porneau alte trei uşi. Toate erau închise, aşa că o luă la nimereală încercând-o pe cea din stânga sa. Dădea în baie. Îi plăcu că avea cadă şi pereţii placaţi cu faianţă iar pe podea gresie de culoarea cafelei cu lapte, ca şi a faianţei. Doar desenele difereau. Suprafaţa nu era aşa de mare, însă avea suficient spaţiu să-şi poată instala şi o maşină de spălat rufe când va dispune de suficienţi bani pentru achiziţionarea ei.  
Camera din faţa uşii de intrare se dovedi a fi bucătăria. Avea şi debara încorporată în ea, unde să-şi depoziteze proviziile şi ustensilele casnice. Analizând spaţiul disponibil, se gândea că dacă ar demola debaraua, s-ar crea suficient loc pentru montarea unei canapele, dar asta pe parcurs. Nici nu ştia dacă are voie, fiind doar chiriaşă, nu proprietară de drept. Uşa din dreapta holului de la intrare înseamnă că dă în camera propriu-zisă se gândi ea. Când o deschise a rămas înmărmurită de surpriza spaţiului existent.  
Era generos şi avea şi balcon, numai că intrarea în balcon se făcea prin bucătărie. Ajunsă în dreptul ferestrei începu să viseze cu ochii deschişi ce perspectivă putea să aibă peste câtva timp, după terminarea organizării de şantier şi amenajarea terenului din jurul blocurilor, prin sădirea de pomi, semănarea de gazon şi plantarea florilor.  
Minodora era fericită şi, ca fericirea ei să fie deplină îl sună pe domnul Secretar de Stat să-i povestească ce a primit de la primărie. Avea nevoie de el şi ca sponsor principal. Ea nu avea nicio şansă să şi-l mobileze prin forţele proprii, aşa că dacă domn profesor universitar, ajuns acum Secretar de Stat, mai dorea să aibă o amantă tânără de douăzeci şi şase de ani, nu avea decât să cotizeze la dotarea viitorului cuibuşor unde să se întâlnească cu el. La hotel mereu trebuia să se ferească când urca cu liftul la etajul unde îşi avea camera, dar nu era sigură că nu ştiau şi alţii unde urcă. Erau atâtea figuri dubioase care studiau ziarele prin holuri, că niciodată nu puteai afla ce hram poartă şi care le este scopul, de stau mai tot timpul pe acolo, cunoscând că locuiesc mulţi demnitari în hotel, care beneficiau şi de pază personală.  
Când sună pe numărul privat constată că are telefonul închis, aşa că fu nevoită să apeleze la cel oficial, la care îi răspunse secretara. Şi-a declinat identitatea şi cum mai vorbise cu funcţionara şi altădată, aflând că domnul Secretar de Stat se află într-o şedinţă de lucru, a rugat-o să-l informeze că a fost căutat de ea şi să-i dea un telefon de urgenţă, pentru nişte comunicări foarte importante.  
Iubitul ei mai vârstnic care se bucura de câţiva ani buni din plin de tinereţea sa şi mai ales de darurile cu care o înzestrase natura, o mai ajutase şi altădată financiar când se afla în criză de bani, dar sumele erau modice faţă de nevoile actuale. Va mai face ea şi rate la unele obiecte electrocasnice, dar nu putea să se angajeze la asemenea cheltuieli cu salariul său de bugetară.  
Nu făcuse nazuri până acum cu el şi se ducea în vizită ori de câte ori era invitată, dar de când apăruse la orizont perspectiva palpabilă ca să-l înlăture, înlocuindu-l cu altul mai tânăr şi poate mai potent financiar, nu numai sexual, parcă nu o mai interesau atât de mult întâlnirile lor şi insistenţele lui de a-l vizita, aşa că după ce îi va mobila şi garsoniera, iar relaţiile cu Sebastian vor înainta pe făgaşul dorit de ea, îl va părăsi fără niciun regret. Avea locul de muncă asigurat, locuinţa de asemenea, dacă dorea să ocupe funcţia de asistent universitar o va face, aşa că nu credea că va fi atât de rău, încât să o persecute când îl va refuza în viitor. Va găsi ea motivele refuzului atunci. Cel mai bun motiv ar fi că s-a căsătorit, dar cine ştie ce pas va face Sebastian în viitor în privinţa lor? Nici cel puţin nu a reuşit să-l momească cu o noapte fierbinte, domeniu unde se pricepe cel mai bine.  
A fost bun, cât a fost nevoie de el, iar ea i-a fost generoasă în sex şi plăceri. I-a oferit tot ce şi-a dorit şi cum şi-a dorit, dar acum trebuie să-i dea şi altuia ocazia de a se bucura de desfătările pe care ştie să le ofere unui bărbat şi mai ales că a venit şi vremea ca ea să se simtă satisfăcută ca femeie. Nu înseamnă că în toată această perioadă “moşul” cum îi spune ea în secret, chiar daca avea doar cincizeci si ceva de ani fusese singurul său amant.  
Dacă îi plăcea de cineva, făcea în aşa fel încât să ajungă cât mai curând în patul lui. Nu avea prejudecăţi în această privinţă, chiar dacă a fost crescută într-un mediu de oameni simpli şi cu anumite precepte creştine. Instinctele sale vicioase erau mai puternice decât educaţia primită în copilărie.  
Plecând de la viitoarea sa locuinţă spre actualul loc de domiciliu, mai că o bufnea râsul în tramvai când îşi amintea cum îl chinuia pe săracul om în momentele intime, cum urcându-se peste el începea să-l muşte de peste tot, iar el abia se abţinea să nu ţipe, ca să nu-l audă locatarii din camerele vecine sau să alarmeze paza hotelului că nu se ştie ce a păţit domnul Secretar de Stat, de ţipă. Se gâdila şi aceasta o distra pe Minodora, aşa că atunci când dorea ceva de la el trecea la agresivitate. Ori îi dă ce doreşte, ori îl muşcă de locurile vizibile şi va ajunge la minister cu semne.  
Ce să facă săracul om! Ceda nebuniilor ei, aşa că acum mai nou, întâi o întreba dacă are nevoie de ceva sau are de gând iar să se distreze cu el, chinuindu-l. Îi spunea că-i dă tot ce doreşte, numai să nu fie răutăcioasă şi să-l gâdile sau să-l muşte de mameloane. Omul era destul de darnic cu nevoile fetei, altfel cum ar fi făcut faţă tuturor cheltuielilor cu salariul său de începătoare?  
Bine, nici ea nu exagerase până atunci. Ba avea nevoie de un vopsit, ba de un coafor sau să cumpere nişte cadouri pentru cineva unde este invitată, mărunţişuri pentru care îi oferea el bani numai că ea simţea o mare satisfacţie dacă-l chinuia, jucându-se cu el. N-am putea spune că acest lucru nu era un chin destul de plăcut până la urmă pentru amândoi. Era o joacă între îndrăgostiţi şi când el o auzea ciripind: „Ce faci Puiule, mai vrei încă o dată?”, era topit după ea.  
Minodora recunoştea în sinea sa că a fost uneori răutăcioasă cu el. Când nu avea chef de drăgălăşeniile lui, îi promitea că va ajunge la el, însă găsea apoi tot felul de scuze: ba că a avut şedinţă cu părinţii la şcoală, ba că trebuia să ajungă într-un loc sau că nu se află în momentele cele mai indicate pentru o întâlnire amoroasă, scuze care îl necăjea şi-l supăra pe amorezul ei tomnatic.  
El se afla la dispoziţia fetei, aşa că ce putea face decât să-i suporte capriciile? Era singur, nu avea familie şi unicul om pe care îl avea apropiat era doar ea, de aceea îi accepta toate nebuniile ori şicanele şi o ierta de fiecare dată.  
În ochii lui era o frumoasă, o bucurie a vârstei sale înaintate, pe care dacă o pierdea, în concepţia lui poate nu o mai regăsea niciodată. El nu-i putea oferi totuşi decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieţii. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacţii în afara acelor scurte întâlniri când amândoi despuiaţi nu numai de părţile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumuseţe lăuntrică.  
Prin ea îşi vedea visul vieţii împlinit, conştient fiind că această relaţie nu are niciun viitor şi că ea îl acceptă poate dintr-un capriciu la început, apoi dintr-o necesitate de a trăi ineditul, o relaţie sexuală între cineva care-i putea fi tată şi care îi oferea să audă numai cuvinte de dragoste, de alint, care o săruta, o mângâia şi o făcea să se simtă, că este atât de importantă pentru cineva.  
În relaţiile dinte actualii tineri, rar mai pot trăi fetele sau femeile de astăzi momente când li se spun cât de importante sunt ele pentru cineva, cât de frumoase, cât de iubite şi de dorite sunt. Tinerii dau mai mult importanţă actului sexual, nu stării de spirit a partenerei.  
Toate aceste clipe trăite alături de vârstnicul său amant o făcea pe Minodora pentru moment să se simtă bine, chiar să aibă orgasme multiple, în pofida faptului că sexul în sine nu se ridica la nivelul de care la vârsta ei avea nevoie. Se obişnuise de atâţia ani cu el. Când s-au cunoscut nici nu împlinise cincizeci de ani. Ce să-i faci? Gândea tânăra: „Interesul poartă fesul” şi trebuie să accept cum spune o zicală că: „Nu poţi fi şi în ciur şi în dârmon[ dârmoane, s. n. Ciur cu găuri mari pentru cernut seminţele (de cereale). - Din ngr. dromóni, bg. dărmon. DEX  
Iată că acum sosise momentul să culeagă roadele „sacrificiului” său şi anume, să-şi vadă garsoniera mobilată şi asta nu din banii săi pe care nu-i avea. Era conştientă şi de faptul că ascensiunea sa pe scara ierarhică profesională se datora tot lui. Dacă nu ajungea şi el în capitală, nici ea nu se afla aici. Poate cel mult prin Iaşi tot ca asistentă universitară, că avea el grijă să-i găsească un loc sigur şi călduţ, ca s-o poată ţine lângă el.  
Pentru restul vieţii avea tot timpul să-şi găsească un bărbat care să o mulţumească din toate punctele de vedere şi de care să se apropie pentru a-şi asigura un cămin. Deocamdată, iubitul său vârstnic i-a intermediat un loc de muncă râvnit de toţi profesorii din ţară şi asta nu că s-ar deosebi liceul unde preda prin ceva faţă de celelalte licee din capitală sau din ţară, ci pentru că era renumit prin părinţii celor ce-i urmau cursurile.  
Era conştientă de faptul că fără existenţa lui şi acum s-ar fi zbătut în mediocritatea vieţii de la ţară, undeva prin zona Moldovei. Era la fel de necunoscută ca o pasăre flămândă şi fără de adăpost, ce poposeşte din peregrinările sale fără ţintă, pe o creanga uscată de copac, de care se prinde puternic cu ghearele, să nu o scape şi pe aceasta şi să se prăbuşească definitiv la pământ. Şi ea a ţinut cu insistenţă de tot ce a fost în favoarea sa. Dacă ceva nu-i mai era de folos, îl evita sau mai rău, îl înlătura. Orice-i stătea în calea intereselor sale, încerca prin oricare metodă, indiferent de consecinţele apărute inevitabil pe parcurs, să-şi netezească cale spre prosperitatea. Acesta era caracterul său şi pe acest traseu şi-a construit întreg programul vieţii sale viitoare.  
De Sebastian nu putea spune că este îndrăgostită „lulea” aşa cum i-a declarat, ci era un potenţial reper de alt gen de promovare şi ea îşi dorea mereu să ajungă pe culmile cele mai înalte, măcar ale bunăstării dacă nu ale profesiunii.  
Era conştientă că dacă nu apărea cel devenit susţinătorul şi amantul său încă din primii ani de facultate, nu ajungea niciodată pe aceste culmi. Şi dacă a ajuns aici de ce nu ar spera să ajungă şi mai sus?  
Politica este schimbătoare, astăzi eşti în top, mâine cazi vertiginos pe fundul prăpastiei. S-a văzut acest lucru de-a lungul timpului. Cine-i garanta ei că pe viitor va mai fi la putere acelaşi partid din care făcea parte susţinătorul său şi directoarea liceului unde preda? Nimeni. Deci ea trebuia să fie pregătită să aibă oricând asigurat locul de muncă şi un standard de viaţă ridicat, indiferent ce partid va fi la putere.  
Ştia că politica nu-l interesează pe Sebastian şi că este un profesor foarte apreciat în capitală, aşa că devenindu-i soţie nu va îndrăzni nimeni s-o trimită de unde a venit, în negura vremurilor rurale dintre dealurile moldave. Acestea erau concepţiile de viaţă ale Minodorei. Ele îi erau abc-ul vieţii sale prezente şi viitoare. Ea era posesoarea unui filon valoros şi inepuizabil de oferit tuturor celor care erau dispuşi să contribuie la bunăstarea ei, pentru ca mereu ei să-i fie bine, oricând şi cu oricine.  
 
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. paisprezece / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1863, Anul VI, 06 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!