Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. TREIsprezece/erotic
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Explorarea peşterii  
 
Profesorul Condurache închise cartea matematicianului Dan Barbilian[ Ion Barbu (n. Dan Barbilian, 18 martie 1895, Câmpulung-Muscel, d. 11 august 1961, Bucureşti) a fost un poet şi matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. A fost unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care şi-a latinizat numele iniţial „Barbu”) şi al Smarandei, născută Şoiculescu.]: Curs de algebră axiomatică, pregătindu-se să meargă la culcare, când liniştea din living room fu spartă de ţipătul strident al soneriei din holul de la intrare.  
Aprinse lumina din faţa casei să vadă cine poate fi la poartă. Întotdeauna o închidea cu cheia când intra în curte.  
- Da! Cine-i acolo? întrebă el nervos, că este deranjat la o asemenea oră din noapte, deschizând uşa masivă din lemn de nuc a vilei.  
- Sunt eu, domn’ profesor, Angela, se auzi o voce subţire în spatele porţii. Afară era un ger năprasnic. Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopţi geroase care distruge orice fir de viaţă apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie.  
- Angela? întrebă bărbatul nedumerit şi plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii mijiţi a somn.  
Ora era destul de înaintată, iar profesorul de matematică tocmai se pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât trecerea sa către lumea viselor era extrem de facilă. Deschise poarta intrigat şi o găsi pe Angela roşie în obraji şi cu ochii un pic tulburi.  
- Poate din cauza gerului de afară, gândi el.  
- Mi-am uitat la dumneavoastră, după şedinţa de pregătire pentru olimpiadă, caietul de matematică, minţi fata, iar luni avem teză, cum prea bine ştiţi. M-am gândit că ar fi bine să mai repet din el.  
- De unde vii la ora asta? Doar nu te-ai deplasat special de acasă după caiet, îşi interogă profesorul eleva, nemulţumit de faptul că îl deranja la o oră aşa de târzie.  
- Am fost la o petrecere cu mai multe prietene, de aceea am ajuns la dumneavoastră atât de târziu, şopti Angela cu glas pierdut.  
- Bine, aşteaptă în hol că merg să ţi-l aduc, zise Condurache, lăsând fata să intre pe uşa întredeschisă, ca să nu stea afară în ger.  
Când profesorul se îndepărtă, Angela împinse încetişor uşa livingului şi se strecură în încăpere. Tablourile pictorului Rubens de pe pereţi erau cuprinse de o lumină suavă, graţie culorii şi prospeţimii lor dându-le impetuozitate şi nevoia de a de a cuceri.  
- Ah, reveni profesorul, privind-o din cap până în picioare pe Angela. Ai intrat? Nu mă aşteptam, dată fiind ora aşa de târzie.  
- Era ger afară şi ţinând cont că noi suntem ceva mai apropiaţi..., nu-i aşa? îl surprinse fata cu insolenţa sa pe profesor, zâmbind cu subînţeles, mi-am permis să intru, doar nu era să aştept în crivăţul de afară.  
- Mda, însă Angela, e ceva care ţine de domeniul trecutului... Doar ne-am înţeles că a fost o greşeală din partea mea. Ar fi bine să mergi acasă. Părinţii ştiu unde umbli tu noaptea pe un asemenea ger?  
- Ştiu că sunt la aniversarea unei colege de clasă şi mă aşteaptă să sosesc spre ziuă, dacă nu voi rămâne să “dorm” la ea. Chiar credeţi că a fost o “simplă” întâmplare cum spuneţi?  
- Aşa ar fi normal. Ţi-am explicat şi atunci. Mi-am cerut scuze şi te-am rugat să uiţi de acel moment regretabil. Să ştii că nu am găsit niciun caiet, aşa că te-aş ruga să pleci. Cu siguranţă, ai tăi sunt îngrijoraţi!  
- Nu-i nicio problemă, domn’ profesor, la noi aşa-zisele petreceri între fete ţin până dimineaţa, aşa că ai mei ştiu că voi sosi acasă cel mai devreme în zori când încep să circule tramvaiele. V-am mai explicat. Nu vreţi să mai stăm niţel de vorba până mă mai încălzesc un pic? insistă eleva, fixându-l cu o privire neobişnuit de impertinentă. Tramvaiele nu mai circulă la ora asta, aşa că trebuie să găsesc un taxi.  
- Bine... dacă aşa doreşti... mormăi bărbatul, cuprins de-o dată de o stare neobişnuit de neliniştită. Vrei să bei un suc sau aşa ceva?  
- Sigur! Îmi puteţi oferi ceva uşor sau o cola. La petrecere, ştiţi, am consumat mult prea multe băuturi cu alcool pentru cât sunt eu de obişnuită. Vă amintiţi ce am păţit şi data trecută când m-aţi servit cu vişinată. De fapt, să fiu sinceră, chicoti provocator fata, acum sunt puţin cam ameţită.  
Condurache o privi tăcut, căci orice ar mai fi spus, ar fi stricat atmosfera de complicitate care amintea de aventura lor de ultima dată. Nu ştia cum să procedeze cu această copilă venită la o oră nepotrivită în vizită la el, însă în secret spera să se repete ocazia avută în acea zi când s-au întâlnit singuri fără să vrea în dormitorul lui. Îşi amintea de insolenţa fetei la despărţire. Nu ştia nici cum să procedeze. Dacă ar fi insistat, poate că fata s-ar fi speriat şi ar fi fugit. Atunci de ce a mai venit? Dacă ar fi dat-o afară, risca să îi lezeze acesteia amorul propriu şi nu dorea să rişte să o piardă sau că simţindu-se jignită, să spună prin şcoală ceva despre cele întâmplate între ei.  
Angela merse uşor împleticită pe hol, studiind nudurile celebrului pictor. În fantasmele ei, deja se vedea întinsă pe alcov, invitându-l lasciv pe profesor să o cuprindă cu braţele lui puternice şi să o posede. Însă acesta, nu reacţiona în niciun fel, ba chiar, din cale-afară de liniştit precum părea, se îndreptă către bar şi scoţând de acolo o sticlă de scotch, îşi turnă cu o mână sigură în pahar.  
- Vrei şi tu?  
- Nu ştiu ce vreau, răspunse fata derutată şi moleşită de căldura din încăpere.  
- Atunci să-ţi prepar un suc, nu am nici un fel de băutură fără de alcool prin casă.  
Sebastian deschise frigiderul, scoase două portocale le tăie în două şi le stoarse în storcător. Completă cu nişte cuburi de gheaţă şi aduse fetei paharul sondă plin cu băutură, în care introduse şi un pai din plastic.  
Când îi întinse paharul, braţul păros, indicând masculinitate şi virilitate, o ademeni şi mai mult pe fată, care se apropie de Condurache şi nelăsându-i acestuia spaţiu de manevră, îl sărută, lipindu-se de el, după ce-şi lăsă să-i alunece de pe umeri cât ai clipi paltonaşul gros, dezvăluind bustul golaş de sub rochiţă.  
- Angela! exclamă bărbatul, imediat ce buzele lor îşi reveniră din sărutul apăsat al fetei. Ce faci? Erai să verşi paharul cu suc de portocală.  
- Haideţi, domn’ profesor, nu-mi spuneţi că nu v-a plăcut. Sunteţi mai mult îngrijorat dacă se vărsa sucul de portocală pe covor sau de sărut? Lăsaţi-l în colo de pahar. Şi agăţându-l din nou de gât, eleva îşi prelungi atacul asupra acestuia, limba ei scotocind neliniştită printre buzele cărnoase ale bărbatului, care deja simţi cum îl cuprinse căldurile iar virilitatea i se făcu simţită prin materialul halatului.  
În timp ce se lipea de corpul tânăr şi-n continuă fremătare, începu să-l cuprindă transpiraţiile, aşa că lăsă paharul pe măsuţa din apropiere şi-o prinse pe elevă de talie, adresându-i printre dinţi o înjurătură obscenă, în timp ce-o strângea puternic la pieptul său.  
Angela chicotind se lăsă moale în voia impulsurilor deja de necontrolat. Era prea excitată, prea pornită pe drumul fără de întoarcere al viciului. Atmosfera devenise încinsă şi aceasta nu datorită căldurii degajate de şemineul în care încă mai străluceau resturile de lemn carbonizate, deasupra cărora pâlpâiau limbi de foc roşietice, ci din cauza trăirilor intense dintre cei doi. Pendulul din perete bătu ora douăzeci şi trei şi jumătate, jarul şi flăcările din şemineu creau imaginea unei scene din Dante, în care doi diavoli îşi satisfac poftele trupeşti încolăciţi între ei. Luând-o pe sub glezne, Sebastian o ridică cu uşurinţă pe Angela şi se îndreptă cu ea de data aceasta spre dormitor, deschizând cu cotul uşa holului de intrare.  
- Eşti sigură că asta vrei, Angela?! bolborosi Condurache când o coborî din braţele sale puternice, excitat ca un taur în călduri, datorită faptului că de multă vreme nu mai fusese în contact cu un trup de femeie, ceea ce îi accentuă senzaţia de lipsă, mărind şi misterul apropierii lor, căci, cu siguranţă, nu uitase scena de data trecută în care tot ei erau protagoniştii. Nici pe Minodora Lepădatu nu îndrăznise s-o invite la el acasă, poate de teama că până la urmă ar fi ajuns cu ea şi în pat.  
In loc de răspuns, eleva, pe jumătate ameţită de alcool, dar şi datorită faptului, că situaţia creată o excita şi o făcea din ce în ce mai curioasă la ce va urma, se mişca, unduindu-şi corpul ca o felină dornică de hârjoană, frecându-şi provocator sânii de trupul puternic al bărbatului, trăgând cu coada ochiului spre imensitatea patului de lângă ea.  
Acesta o ţinea strâns cu o mână la piept, iar cu cealaltă îi mângâia fesele tari. Buzele sale flămânde se plimbau pe gâtul fetei, furnicând-o până în vârful degetelor de la picioare. Tinerei i se simţea tremurul nervos din întregul corp. Trăia ceva inedit. Niciodată nu mai trecuse prin asemenea clipe pline de suspans. Era mai ameţită acum de mângâierile şi sărutările lui Sebastian, decât de alcoolul consumat la petrecerea Simonei.  
Privi din nou spre patul imens, acoperit cu o cuvertură aurie de mătase. Abia aştepta să-l probeze. Când a fost aşezată pe el, îi simţi moliciunea, iar cuvertura îi mângâie plăcut pielea obrazului, stârnindu-i stări din ce în ce mai excitante.  
Trăgând-o de umeri spre el, Condurache îşi uni din nou buzele cu ale fetei. Angela gemu uşor şi semnificativ, lăsându-se pe spate, pradă simţurilor. Agitat, bărbatul îşi continuă incursiunea geografică, sărutând cele două frăguţe cu muguraşii întăriţi de dorinţă. Limba lui crea mici cerculeţe pe gâtul fetei, iar eleva îşi simţi peştera din ce în ce mai fremătătoare...  
- Cum se vede şi aici îi sunt o bună elevă, îşi spuse ea, fluturându-şi genele conturate cu un strat gros de rimel, care o făceau să arate, sub lumina veiozei roşii din dormitor, ca o păpuşă rusească, asemănare accentuată de pielea ei fină şi lucioasă, precum şi de obrazul excesiv de rumen din cauza emoţiilor şi al dorinţelor stârnite de profesorul său de matematică.  
Condurache nu mai era conectat la raţiune. El îşi continuă mişcarea, sperând în sinea sa ca fata să nu se trezească din starea ei de semi-inconştienţă.  
Conştiinţa lui era acum deja mută, de când se găsea răsturnat lângă elevă, ameţit de căldura trupului său fraged de femeie în devenire.  
Coborând cu sărutările lui fierbinţi, o făcu pe Angela să tremure, iar trupul ei de copilă se cambra, în timp ce o senzaţie a dorinţei de nestăvilit o cuprinse între pulpe. Însă bărbatul nu părea deloc grăbit, savurând fiece moment, căutând să înlăture orice urmă cât de firavă a gândurilor despre care simţea că îi tulbură mintea.  
Regretele nu-şi mai aveau rostul acum, când preludiul pasiunii lor era în maximă desfăşurare şi frustrat deja de prea puţine contacte amoroase, ca bărbat încă tânăr, trăia o senzaţie de erotism care atingea cote ameţitoare, până când mintea cedă sub forţa impulsului şi se instală lipsa totală de control.  
Îi mângâia Angelei corpul, admirându-i “opera de artă” acoperită de un pufuleţ castaniu moale şi fin, parcă era desprinsă din nudurile sale de pe pereţi. Se bucura de tinereţea şi frumuseţea corpului în formare al fetei de lângă el, pe care o dorea în noaptea asta pentru sine, de parcă un transfer de energie subtil se petrecea între cei doi.  
În timp ce el râvnea la anii din trecut, ce fugiseră mişeleşte, lăsându-i în suflet un gol, eleva visa la splendoarea forţei de animal puternic, care nu cruţa pe nimeni din bărbatul care pusese stăpânire peste simţurile şi mintea sa.  
Acţiunea de explorare continuă pentru multă vreme şi din ce se vedea, amândoi erau curioşi din cale-afară. Angela gemea sub apăsarea corpului de bărbat, care îşi lăsa din ce în ce mai relaxat greutatea asupra sa, pe măsură ce o apropia şi o îndepărta de el, acoperindu-i trupul cu buzele sale fierbinţi. Condurache, în transă parcă, nici nu mai realiza ce era în jurul său. Era preocupat acum să aducă acest trup fraged şi neiniţiat în arta amorului, la cele mai înalte culmi ale dorinţei ancestrale de dăruire. Dorea ca între ei atunci când se vor împreuna să se pornească acel flux de energii şi senzaţii pe care numai când o faci cu mare pasiune poţi reuşi să simţi că ai trăit irealul.  
Pendula ceasului de perete anunţă ora doisprezece noaptea, dar nu mai era nimeni să îl audă, jocul erotic prinzându-i cu totul sub vraja lui. În schimb, pendula lui Condurache, continua să bată ore nenumărate, fără a mai ţine cont de scurgerea timpului, la poarta de intrare în peştera necunoscută şi necercetată de vreun speolog.  
Eleva se relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu vârful limbii tot trupul, coborând către adâncimile sale misterioase, căutând să-i studieze Angelei tainele peşterii încă neexplorată de nimeni.  
Coapsele ei se strânseră în delirul pasiunii, toţi muşchii i se încordau şi se relaxau succesiv, în timp ce o fremătare interioară din ce în ce mai puternică o făcu, să îşi piardă cu totul minţile.  
Îi strânse cu mişcări brutale braţele, iar mai apoi îi zgârie spatele, dar profesorul nu simţea nimic din toate acestea, privind, anesteziat şi exaltat, corpul tânăr pe care-l avea drept obiect de studiu. Uitase de pasiunea sa pentru matematică. Acum avea o altă pasiune şi se aşeză sârguincios s-o studieze şi să şi-o aprofundeze.  
Avansând tot mai mult către peşteră, pendula i se mişca ritmic, insistând ca aceasta să fie cât mai degrabă vizitată. Degetele căutau să penetreze interiorul ei, ca pentru o prima incursiune de recunoaştere, mângâiindu-i Jadul Preţios, cum îl denumeau chinezii Taoişti, aceasta deschizându-se ca o stridie scoţând la lumină perla strălucitoare pentru a fi extrasă.  
Angela cuprinsă de nebunie îşi dădu ochii peste cap de plăcere şi juisă. Căci nebunie era fără îndoială ceea ce trăiau ei doi, o iubire interzisă, care i-ar fi ruinat fără îndoială cariera profesorului, dacă ştirea ar fi ajuns la urechile cuiva. Amândoi erau conştienţi de gravitatea actului lor, care însă nu mai avea în asemenea momente nicio valoare reală. Participau conştienţi la această iubire pasională.  
Cu frenezia specifică celor două vârste, cei doi se împreunară trupeşte, pendula lui Condurache bucurându-se să se afle în pragul peşterii misterioase care se deschidea din ce în ce mai mult pentru a fi cât mai amănunţit cercetată.  
Fata răvăşită, muşcă sălbatic tot ce nimerea, fără pic de noimă. Profesorul o apucă de umeri şi pătrunzând-o cu toată puterea sa, îşi începu explorarea tainicei peşteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui iniţiat, printr-un du-te-vino continuu, lovind ritmat în pereţii micuţei grote.  
Angela simţi o durere în interiorul ei şi cum ceva măreţ i-a invadat adâncurile. Mişcarea continuă a bărbatului îi stârni o senzaţie de plinătate, de fiori pe care nu o mai simţise niciodată. Fără să vrea a început să-şi întâmpine partenerul cu aceleaşi mişcări, unduindu-şi coapsele. Plăcerea trăită o surprinse şi o tulbură. Era în transă. Simţi cum o nouă explozie avu loc în interiorul său. Juisă din nou.  
Condurache se mişca continuu, controlându-i fetei toate tainicele ascunzişuri ale grotei. Era conştient că se apropie clipa când şi el trebuie să părăsească această plăcută cercetare, pentru a nu avea repercusiuni mai târziu. Nu fusese pregătit pentru un asemenea eveniment, să-şi poată lua măsuri de precauţie. Simţurile l-au depăşit luându-l prin surprindere, dispărând raţiunea şi puterea de a se abţine de la un act care putea să-i aducă multe neajunsuri.  
- Noroc că Angela este majoră şi ea mi s-a oferit deliberat, se gândea Condurache, continuându-şi explorarea. Dar acest lucru nu schimbă cu nimic gravitatea situaţiei create între mine şi elevă, încheie el monologul cu sine.  
Întinşi unul lângă celălalt în imensitatea patului matrimonial, nici unuia nu-i venea să creadă că această relaţie s-a consumat din plăcerea ambilor parteneri.  
Angela, îmbujorată la faţă şi răsuflând greu, nu numai datorită efortului depus cât mai ales greutăţii corpului lui Condurache deasupra sa, greutate cu care nu era obişnuită, întoarse capul spre cel ce s-a bucurat de fraga ei încă negustată de nimeni şi nu-i venea să creadă că acesta era chiar profesorul său. Îi mai trecuse din mahmureală şi din senzaţia de curaj pe care i-o acordase paharele golite la Simona în apartament.  
Când a părăsit petrecerea le-a spus fetelor că trebuie să ajungă acasă înainte de douăsprezece noaptea. Că părinţii îi condiţionaseră participarea ei la petrecere cu această obligativitate. Plecase mai devreme de la petrecere, motivând mersul tramvaielor pe timp de noapte. Această vizită la Condurache îi apăruse în minte şi nu i-a mai dat pace de cum începuse să-şi facă efectul alcoolul consumat în apartamentul Simonei. Ce ocazie mai bună putea să găsească să se răzbune pe profesoara de română, decât să se culce cu iubitul ei?  
Băuse câteva păhăruţe în plus tocmai pentru a-şi face curaj să-şi ducă la îndeplinire gândul său nebun de a oferi unui bărbat adevărat, fecioria sa. Simţise că venise timpul s-o facă. Şi beneficiarul hotărârii sale era tocmai profesorul de matematică. Această decizie a urmărit-o de la primul eveniment consumat cu ocazia orei de meditaţie neţinută din cauza absenţei Ramonei de la întâlnire şi nu i-a mai dat pace. Grăbirea hotărârii sale a fost produsă de ştirea dată de Ramona precum că profesorul lor ar fi cuplat cu Minodora Lepădatu.  
Nicio prietenă participantă la petrecere nu s-a gândit că Angela putea să ajungă în altă parte decât acasă. Decizia era luată, curajul era suficient pentru a pleca la drum, numai să-l găsească pe Condurache acasă. Ce va spune el despre gândul său va vedea la faţa locului.  
Acum când actul se consumase, parcă se simţea jenată de prezenţa nudă a lui Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot şi o privea cu ochii mari, admirând-o. Simţea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezece ani, încă necunoscătoare ale acestor plăceri incomensurabile cum a simţit ea în această noapte de basm.  
Mâna lui Condurache o mângâia cu tandreţe pe corp, pe sâni, coborând spre coapsele fetei. Angela trăia cu toată intensitatea aceste electrocutări ce le percepea prin toţi porii. O mângâia şi o săruta uşor pe ochi, pe frunte, pe buzele dornice de dezmierdare.  
Angela simţea că ia foc din nou. Tresărea din tot corpul şi se lipea involuntar de Condurache. Parcă ar fi vrut să intre în el, să se contopească cu masivitatea corpului său. Nici nu se vedea dintre aşternuturile patului aşa era de mică pe lângă corpul atletic al bărbatului de lângă ea. Era mândră că acesta i-a aparţinut ei în noaptea asta, noapte pe care nu o va uita niciodată. A fost şi va fi cea mai frumoasă noapte din viaţa sa de fecioară. Acest pat era altarul pe care s-a jertfit în numele iubirii. Avea dreptate Ramona, colega sa. Era îndrăgostită de Condurache şi de aceea a hotărât să i se dăruie numai lui, indiferent ce se va întâmpla mai târziu cu viaţa lor.  
Mângâierile şi sărutările lui Sebastian o aduseră din nou în situaţia de a-şi pierde raţiunea. Erau numai instincte, numai dorinţe pe care trebuia să le trăiască la maximum. Tinereţea corpului său o cerea. Simţea cum acesta se maturizase fără să ştie de faptul că a venit vremea să afle tot mai multe despre el şi nevoile lui.  
Se lipi de corpul bărbatului şi-i simţi tăria între pulpele încă de copilă. Tremura de dorinţa de a fi din nou trimisă în lumea viselor şi a plăcerilor şi Condurache asta făcu. Îşi începu din nou jocul dragostei. Un om experimentat ca el era un adevărat profesor în iniţierea acestei copile în tainele jocului erotic, iar Angela se dovedi că este şi în această privinţă o elevă silitoare, nu numai la matematică. Învăţa tainele jocului cu mare plăcere si sârguinţă. Era fericită şi împlinită.  
Când se termină şi această plimbare pe cărările neumblate ale dragostei trupeşti, Angela se gândi la prietenele sale rămase în apartamentul Simonei, să vizioneze şi să comenteze nişte casete erotice luate de la Valentin, un coleg dintr-o clasă paralelă, mângâindu-se sau chiar masturbându-se fără nicio jenă unele faţă de celelalte. Nu se compară ce simţi când vizionezi caseta cu ce trăieşti când te afli în braţele unui bărbat priceput cum este Condurache şi simţi prin fiecare nerv această senzaţie de fericire pe care numai într-o împreunare erotică o poţi afla.  
Angela adormi spre ziuă. Nici unuia nu-i venea să renunţe la aceste plăceri, de teamă ca nu cumva când vor apare zorii zilei să nu se spulbere visul, însă fetei i se închideau ochii de somn, aşa că bărbatul a lăsat-o să adoarmă. El a mers la bucătărie să pregătească micul dejun pentru prinţesa sa micuţă.  
Când o vedea pierdută printre lenjeria patului şi printre perne, nici nu-i venea să creadă ce s-a întâmplat cu ei în această noapte nebună. Îi admira funduleţul rotund şi se bucura că în această noapte a trăit ineditul, având o nouă experienţă a vieţii sale de bărbat. Ce va urma după aceasta nu ştia, însă privind la trupul tânăr ghemuit în mijlocul patului său, simţea că era pregătit sufleteşte să-şi asume responsabilitatea actului. Va vedea ce va fi mai târziu. Spera ca Angela să fie discretă şi atât, iar cu Minodora nu ştia încă ce va face.  
 
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. TREIsprezece/erotic / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!