Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. opt
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Bănuielile Ramonei 
  
Ramona şi-a propus ca la prima întâlnire cu profesorul Condurache să fie foarte atentă la comportamentul lui faţă de Angela. I se păruse ceva suspect în reacţia colegei sale, când a tachinat-o, dacă a fost "cuminte" cât a stat singură cu proful. Nu era convinsă că s-ar fi putut întâmpla ceva deosebit între cei doi, ţinând cont de faptul că Sebastian era considerat în liceu un personaj destul de dur cu elevii, mai ales cu cei care chiuleau de la clasă sau se prezentau slab pregătiţi la orele de matematică. 
  
Îşi aminti cu ciudă şi de felul cum a informat-o Angela că iubitul său o înşeală cu Simona. Chiar dacă îl considera imatur şi provenind dintr-o familie cu probleme sociale, totuşi Sorin era un elev bun la învăţătură, altfel nu ajungea să fie admis în acest liceu. În ciuda aparenţelor, băiatul avea o gândire profundă. Dorea să uite suferinţele provocate de lipsurile copilăriei sale, traume care i-au marcat viaţa. 
  
Părinţii săi au fost simpli muncitori. Tatăl lucra ca dulgher într-o întreprindere bucureşteană de construcţii, iar mama ca femeie de serviciu la şcoala unde el a învăţat clasele gimnaziale. Niciodată nu va uita cum unii dintre copii râdeau de el, că este fiul lui tanti Gheorghiţa, femeia de serviciu, de aici a pornit şi ambiţia sa ca la terminarea cursurilor gimnaziale, să se înscrie la cel mai râvnit liceu din capitală chiar dacă trebuia să traverseze zilnic Bucureştiul ca să ajungă la şcoală şi acest lucru i-a reuşit cu brio. 
  
A învăţat carte în ciuda lipsurilor materiale, ter- 
  
minând numai cu medii mari, iar la examenul de admitere în liceu a fost printre primii pe listă. 
  
Tocmai acest lucru a impresionat-o pe Ramona, ea, fiica fără grija banului şi a zilei de mâine, că un elev venit din mijlocul "plebei", cum ar fi spus mama sa, a intrat în liceu pe locurile fruntaşe, cu o medie mult mai mare decât a ei. 
  
Sorin avea avantajul, că era şi un băiat simpatic, educat, în ciuda modestiei familiei din care se trăgea, jovial, chiar dacă nu frecventa cercurile cosmopolite unde să se şlefuiască, căpătând acea aură de şmecheraş de capitală. Era ceva nativ la el să se facă plăcut. Dacă la început a fost privit cu indiferenţă după ce colegii l-au cunoscut mai bine, mai ales fetele, l-au acceptat în gaşca lor de "vedete" de cartier. 
  
Ramona, în ciuda sfaturilor (invidioase, zicea ea) primite de la prietenele din grupul său, l-a "impus" şi pe Sorin grupului, pe post de "protejat" al său. Aflase câte ceva despre situaţia lui familiară şi în suflet i se trezise spiritul samaritean. Nu ştia prea multe despre el, mai ales despre faptul că suferinţele din copilărie i-au creat un caracter dur, plin de cinism în relaţiile directe cu cei din jur şi că în singurătatea sa avea fantasme de grandomanie, trăindu-şi viaţa interioară, mai mult delirând idei de înavuţire, care să compenseze lipsurile copilăriei. 
  
Se visa ajungând pe cele mai înalte culmi, un mare inginer constructor şi mai târziu om de afaceri de succes în domeniul imobiliar, chiar dacă el nu a văzut niciodată în familie o masă îmbelşugată, aşa cum se lăudau colegii că au de sărbători sau în viaţa de zi cu zi. 
  
Făcea parte dintr-o familie numeroasă, cu mulţi 
  
fraţi şi surori şi cu multe neajunsuri financiare. Până şi locuinţa de la bloc a fost la un moment dat neîncăpătoare pentru toţi. Noroc că cei mari s-au căsătorit şi s-au împrăştiat prin tot Bucureştiul, după cum s-a descurcat fiecare, el fiind cel mai mic din familie. 
  
Ocrotit de atenţia ce i-o acorda Ramona şi de comportamentul ei, Sorin juca rolul îndrăgostitului faţă de fată însă dragostea lui era una de operetă. Poza într-un puştan îndrăgostit care pe Ramona o umplea de mândrie şi de satisfacţie. Aşa s-a ajuns ca şi el să debuteze în acea lume plină de mistere şi plăceri ale experienţelor sexuale la o vârstă fragedă cu ajutorul ei. În ciuda graţiilor de care se bucura din partea fetei el se folosea de ea, ca să-şi caute sursa de independenţă materială faţă de familie. Numai aşa putea să-şi acopere cheltuielile curente şi inerente adolescentului ce se învârte în mijlocul capitalei, plină de tentaţii la tot pasul. 
  
Ramona retrăia în gând acele secvenţe ale începutului relaţiei cu Sorin, când l-a cunoscut mai bine. În liceu se situa printre cei mai buni elevi la învăţătură. Era considerat de colegi ca făcând parte din grupul tocilarilor, a celor care nu participau la escapadele lor adolescentine de prin baruri sau cluburi sau la chiulul organizat la anumite ore când doreau să se răzbune pe câte un profesor sau vreo profesoară mai exigentă. 
  
Ramona avea în grupul lor doi protejaţi: pe Sorin şi pe Angela pe care îi căra după ea, pe unde avea chef să meargă. Pentru „generozitatea” sa financiară, cei doi o însoţeau fără să cârtească. Ce-i drept, erau amândoi mai buni decât ea la învăţătură şi asta nu datorită faptului că nu o ducea capul, ci pentru că ea era superficială în tot ce făcea. Excela doar la matematică şi aici datorită profesorului Condurache care i-a descoperit pasiunea şi capacitatea sa de raţionare, în rest, trebuia să fie împinsă de la spate pentru a se situa printre elevii consideraţi silitori. Până şi adevăratul nume şi-l schimba numai să pară mai cool. Din Ramona devenea Mona când se prezenta noilor prieteni, asociindu-şi numele cu cel al Monei Lisa. La început nu accepta să fie strigată altfel decât acasă în familie şi de către profesori, unde nu avea încotro şi trebuia să răspundă apelurilor acestora cu adevăratul său prenume. 
  
A acceptat să meargă la meditaţiile profesorului mai ales datorită faptului, că-l găsea şarmant şi destul de interesant pentru o adolescentă care se înfruptase de ceva vreme din plăcerea fructului oprit. Este adevărat că până acum experienţele sale sexuale se limitau la relaţii cu băieţi de aceeaşi vârstă. Îşi dorea să experimenteze ceva deosebit, o întâlnire cu un bărbat matur, cu experienţă în intimitate care să ştie ce să ceară şi ce să ofere unei partenere de amor. 
  
Obiectivul său pentru obţinerea acestui capriciu era profesorul Condurache. Pe el trebuia să-l seducă, ca să-l poată avea, iar o apropiere a Angelei de profesor i-ar fi dejucat orice plan, mai ales că încă era minoră, un impediment de care era sigură că proful va ţine cont, pentru a se feri de eventuale complicaţii cu legea. 
  
În gândirea sa considera că profesorul de matematică ar putea fi marele său trofeu în materie sexuală, considerându-l ca fiind dornic să-şi reverse undeva frustrările divorţului, căutând un refugiu pe umărul căruia să-şi “plângă” rănile produse de insuccesul căsniciei sale eşuate. 
  
Se considera capabilă să-l “consoleze” fiind suportul moral ideal. O tânără de şaptesprezece – optsprezece ani la care nici nu ar fi visat să ajungă, de familie bună, care ar şti să-l energizeze atât fizic cât şi moral, făcându-l să uite că nu i-au reuşit planurile de viitor, nu numai cele sociale, de familie, cât mai ales cele sentimentale. 
  
Acest plan nu-i garanta faptul că nu s-ar fi plictisit şi de el ca de toţi ceilalţi de până acum, care au avut şansa să se bucure de plăcerile oferite de corpul său de viespe. Dar pentru asta, trebuia mai întâi să ajungă la el. Orice interpunere între ei doi i-ar fi dat planurile peste cap şi de aceea va fi cu ochii aţintiţi la ce se va întâmpla în timpul orelor de meditaţie cu cei doi. 
  
De la Sorin îşi luase adio de cum a aflat de la Angela cele întâmplate. Chiar se simţea eliberată de grija lui. Să-l protejeze de acum Simona dacă i l-a suflat, deşi cunoştea ce relaţii existau între ei. 
  
Modul cum se va purta cu el, îi va stabili foarte precis rolul în cadrul grupului lor de prieteni. Era conştientă că generozitatea sa nu este garanţia că va câştiga iubirea cuiva şi că acesta rămâne cu ea. Dovada era şi modul cum s-a comportat Sorin, cu toată atenţia ce i-a acordat-o. Cum a găsit încă o portiţă deschisă, cum a intrat fără nici un regret pe ea. Va şti şi va afla curând precum că drumul spre sufletul ei va fi de acum permanent închis. 
  
Când a intrat pe uşa casei lui Condurache, Ramona avea emoţii. Prea se întâmplaseră multe evenimente neplăcute în viaţa ei în ultima perioadă: accidentul stupid, părăsirea lui Sorin, suspiciunea că Angela s-ar fi apropiat prea periculos de profesor, plecarea tatălui la Praga pentru o expoziţie cu picturile sale şi care va lipsi cam două săptămâni, mamă-sa ocupată tot timpul cu teatrul şi de cochetăriile sale cu mondenităţile, etc. 
  
La sosirea în casa profesorului, Sebastian a întâmpinat-o la fel ca şi până acum, cu aceeaşi jovialitate chiar dacă îi simţeai bariera impusă să marcheze distanţa dintre elev şi profesor. 
  
În living era cald şi plăcut, aceeaşi muzică relaxantă se auzea în surdină de pe undeva, lemnele trosneau, aruncând scântei în vatra şemineului. Orhideea era la locul său de cinste, pe masa ovală din mahon masiv ce trona în mijlocul încăperii. 
  
Nu peste mult timp a apărut şi Angela. Special venise mai devreme, să poată observa tot ce se întâmplă între cei doi. I se fixase ei undeva că ceva nu-i în regulă cu ei, dar asta putea fi doar o fantasmagorie a sa şi nimic mai mult. 
  
Spre plăcerea şi liniştea ei sufletească, Sebastian s-a purtat la fel, cum a procedat când a intrat şi ea în cameră. I-a spus Angelei unde să-şi lase hainele şi să ia loc în fotoliu pentru a se încălzi. Încă era frig afară, chiar dacă gerul nu mai era aşa de tăios ca înainte. Mai erau puţine zile până ce calendaristic începea primăvara, dar bucureştenii încă resimţeau neplăcerile frigului. 
  
Meditaţia nu a adus nimic nou în neliniştea Ramonei. Totul a decurs normal, ca şi în celelalte ore de meditaţie anterioare. Sebastian a întrebat-o cum se simte, ce i-au spus medicii că are, apoi i-a recomandat să ţină cont de sfaturile lor şi mai ales să se odihnească, dacă consideră că este surmenată. Le-a atenţionat că nu mai este mult până la olimpiadă şi că trebuie să fie optimiste, că vor câştiga precis, fiind foarte bine pregătite. Angela i-a restituit culegerea de probleme profesorului, mulţumindu-i la rândul său. 
  
La despărţirea de profesor, Ramona se simţea uşurată. Nimic nu i s-a părut anormal în comportamentul celor doi. Deci planul său de seducere a profului rămânea în picioare. Trebuia doar să prindă momentul cel mai potrivit. Poate cu ocazia Olimpiadei, dacă vor câştiga, vor merge să sărbătorească acest eveniment şi atunci poate... 
  
- Ce faci mâine? o trezi Angela din visare. 
  
- De ce? Ai vreun program? 
  
- Simt că-mi plesneşte capul. M-am săturat de atâta carte şi şcoală. Simt nevoia să evadez undeva sau cel puţin să merg să mă destind. Ce zici de un film? 
  
- Unde, la Mall? Ce film rulează? 
  
- Habar n-am. Vom vedea acolo. 
  
- Bine, mergem. La ce oră? 
  
- Ce dracu, doar nu la matineu. După amiază, pe la şase. 
  
- Bine, vorbim la telefon. Uite, ţi-a sosit tramvaiul. 
  
- Pa! 
  
Angela urca pe scara tramvaiului şi-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca şi data trecută, numai că acum se simţea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbuşească din nou pe trotuar. Era doar îngândurată şi tristă. Chiar îi venea să plângă de supărare. Nimic nu-i ieşea aşa cum îşi dorea. 
  
Nu se simţea ca fiind o fată norocoasă. Nici de bucuria unei călduri sufleteşti din partea familiei nu avea parte. Cei trei membri ai familiei avea fiecare 
  
viaţa lui, parcă nimic nu-i lega. 
  
Tatăl său trăia în lumea lui fantasmagorică, formată din culori, pensule şi pânză întinsă pe şevalet, o lume de basm şi fantezie. 
  
Mama într-o altă lume, cu totul diferită de cea a soţului. O lume a cochetăriei, a eleganţei, a snobismului şi al mondenităţilor, la care musai trebuia să fie prezentă. Ramona se simţea părăsită de amândoi. Se zbătea într-o viaţă mediocră, fără perspective, fără farmec şi fără nicio satisfacţie. Se limita la ce putea şi ea să-şi ofere singură, atât cu ajutorul banilor primiţi cu generozitate, mai ales din partea tatălui, cât şi de libertatea de gândire, neconstrânsă de prejudecăţile unei educaţii austere. Doar de droguri, inclusiv şi de cele uşoare, s-a ferit cât a putut, chiar şi atunci când uneori se afla într-o stare euforică indusă de cocteilurile consumate prin diverse cluburi sau discoteci pe unde şi-a mai petrecut uneori nopţile împreună cu aşa zişii săi prieteni. 
  
Nimeni nu o întreba cum îşi petrece timpul şi cu cine umblă. Poate şi din această cauză şi-a început viaţa sexuală aşa de devreme şi şi-a împărţit plăcerea trupească cu generozitate tuturor celor pe care i-a plăcut sau cel puţin credea că-i plac. Gestul ingrat al lui Sorin a dezamăgit-o. Se simţea părăsită şi dezorientată. Se limita doar la prietenia Angelei despre care nu garanta dacă este sinceră sau nu. Poate şi prietenia ei se datorează tot generozităţii sale. 
  
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. opt / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!