Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. patru
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Grijile Georgetei  
 
A doua zi când s-au întâlnit la fumat, Sebastian se uită, dacă mai este cineva lângă ei şi-i spuse Georgetei:  
- Să ştii că ai avut dreptate!  
- În ce privinţă?  
- A Minodorei!  
- Adică?  
- Ieri m-am întâlnit cu ea când am ieşit din liceu şi am avut o discuţie interesantă.  
- Interesantă?  
- Foarte!  
- M-ai făcut curioasă. Spune-mi ce poate fi aşa de palpitant într-o discuţie cu ea?  
- Nu cred că putem vorbi acum, ar fi multe de spus.  
- Şi ce propui?  
- Nu ştiu cum să facem. S-au cam complicat lucrurile.  
- Fi mai precis. Nu te înţeleg!  
- Ai să înţelegi, când am să-ţi spun că ne-a urmărit în acea zi şi că a stat în ger două ore să vadă când ieşi de la mine.  
- Nu ţi-am spus eu! Doamne, mă cutremur! Iată că mi s-a făcut pielea găinii. Mi s-a ridicat părul pe braţe. Cred că este dusă rău!  
- Ha, ha, ha şi ce dusă încă! Dacă afli ce discuţie neobişnuită am avut...  
- Şşş... vine doamna Voinescu. Vedem cum ne întâlnim mai târziu să-mi povesteşti. Mor de curiozitate!  
La terminarea cursurilor, cei doi profesori au pornit împreună spre staţia de tramvai. În timp ce se apropiau de staţie, Sebastian se întoarse brusc să vadă dacă nu cumva şi de data aceasta erau urmăriţi de Minodora. Se lumină la faţă când îşi dădu seama că nu se întâmplă acest lucru.  
- Ieri, când am ieşit pe uşa şcolii, m-am trezit că mă însoţea domnişoara Minodora Lepădatu. Am pornit spre piaţă şi am constatat, spre surprinderea mea, că ea se afla tot lângă mine, în loc să meargă pe obişnuitul său traseu spre casă.  
- Poate dorea şi ea să ajungă la piaţă.  
- Nu ştiam ce are de gând, aşa că am intrat în vorbă cu ea, să nu mă creadă nepoliticos.  
- Normal, doar eraţi colegi.  
- I-am spus ce vreau să fac în piaţă şi imediat s-a arătat dispusă să mă însoţească. Cică "tot nu are altceva mai bun de făcut".  
- Ia auzi! Te ascult în continuare cu nerăbdare!  
- După ce am terminat de făcut cumpărăturile, mi-a spus că doreşte să poarte cu mine o discuţie foarte serioasă şi că nu o poate face printre galantarele cu brânzeturi.  
- Măi să fie! Aşa, pur şi simplu?  
- Da, cam în genul acesta şi că ar fi bine să mergem undeva, într-o cafenea sau ce ar putea fi, să-mi spună ce are de spus.  
- Ce femeie directă şi hotărâtă!  
- Da, mai mult decât te poţi aştepta de la o domnişoară care la prima vedere ţi se pare a fi o timidă, o neadaptată, după cum se comportă în colectivitate, chiar dacă privind-o mai bine îi poţi observa o parte întunecată, una coordonată de interese mercantile.  
- Ei, nu fi şi tu atât de radical! Femeile sunt un pic mai complicate decât bărbaţii. Te iau uneori prin învăluire.  
- Numai că ea a fost foarte directă de data aceasta!  
- Cum?  
- M-a surprins prin francheţe. Mi-a făcut o adevărată declaraţie de dragoste, fapt la care nu mă aşteptam din partea unei femei, mai ales al unei tinere profesoare.  
- Inima crezi că întreabă ce statut ai? Că eşti măritată sau nu? Că eşti ministru sau gunoier?  
- Eu ce să-ţi răspund, colega? Acum ce facem? Mergi la mine la o cafea, sau mai stăm în staţie să-ţi povestesc?  
- Hai, spune-mi acum. Nu-i chiar aşa de ger ca ieri. Se simte primăvara apropiindu-se. Cât mai este până când începe astronomic cu adevărat?  
- Păi, ce să-ţi spun, m-a invitat la un bar de pe lângă piaţă şi acolo fără nicio pregătire, pur şi simplu, mi-a spus că-i îndrăgostită de mine şi că nu poate trăi fără dragostea mea, mai ales că acum ştie că nu am nicio obligaţie faţă de nimeni că nu mai sunt căsătorit şi tot aşa a ţinut-o vreo zece minute continuu, fără să-mi permită s-o întrerup.  
- Nu ţi-am spus eu să fii atent că este îndrăgostită de tine! Nu m-ai crezut şi iată rezultatul!  
- Nu-mi venea să cred că se poate întâmpla aşa ceva la vârsta noastră.  
- De ce nu? Nu se spune că dragostea nu are vârstă!  
- Poate, aa o fi, dar mie nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva!  
- Fiecare dragoste are particularitatea ei. La unii este mai furtunoasă, la alţii mai aşezată, mai duioasă. Depinde şi de temperamentul fiecăruia.  
- Nu ştiu ce să-ţi zic, Getuţa. Mi-e îmi este cam teamă.  
- Teamă? De ce să-ţi fie teamă?  
- De reacţia ei în cazul, că oricât aş privi din toate părţile această relaţie, n-am să reuşesc să-i dau satisfacţie.  
- Ce vrei să spui? Că vrei să dai curs declaraţiei?  
- Nu sunt un insensibil şi nici să profit de situaţia ei nu pot. Un altul cu mai puţin caracter şi bun simţ, imediat ar juca rolul îndrăgostitului şi şi-ar aduce-o în pat. Bănuiesc că n-ar fi mare lucru să se întâmple acest lucru.  
- Of, of! Voi bărbaţii! Numai la pat vă este gândul.  
- Păi nu acolo se finalizează orice apropiere sufletească? Nu acolo se pecetluiesc legăturile? Dacă i-aş da de înţeles că-i accept iubirea, crezi că nu m-ar vizita acasă la prima ocazie?  
- Păi şi eu te-am vizitat şi totuşi nu s-a întâmplat nimic indecent.  
- Da, dar întâlnirea noastră nu a fost una amoroasă, ci una colegială, să continuăm o discuţie care te frământa şi trebuiau lămurite anumite probleme.  
- Da, aici ai dreptate. Venirea ei la tine s-ar face cu un alt scop, desigur. Să-şi vadă împlinit visul cât mai repede şi acesta cum s-ar împlini mai frumos decât printr-o episod de dragoste? Oare numai dragostea ce ţi-a declarat-o să fie la mijloc?  
- Dar, ce ar mai putea fi?  
- Păi ce pot spune decât că sunt cam circumspectă ca femeie în privinţa ei.  
- Adică, fii mai explicită!  
- Tu eşti o partidă dorită de orice femeie disponibilă. Bărbat frumos eşti...  
- Mulţumesc!  
- ... lasă asta, este adevărat ce spun, apoi eşti un profesor bine cunoscut în sistem, cu publicaţii în reviste de specialitate, ai o stare materială mai mult decât bună, ce-ţi mai lipseşte ca să nu roiască femeile în jurul tău ca muştele?  
- Nici chiar aşa.  
- Ba aşa este, de aceea nu cred că numai dragostea ei este singura care o face aşa de insistentă şi tupeistă.  
- Ei! Şi tu! Nu neapărat, dar totul este posibil. Cum şi-a manifestat iubirea în bar, s-ar putea s-o facă şi-n casă dacă o invit, mai ales când vom fi singuri - singurei. Ha, ha, ha.  
Georgetei i se simţea supărarea în glas, datorită modului neprevăzut cum au evoluat lucrurile dintre Sebastian şi Minodora. Nu-i înţelegea nemulţumirea, fiind căsătorită, pe când ei doi nu aveau nicio obligaţie. Spera că prietenia dintre cei doi să se limiteze doar la una între doi colegi de cancelarie şi atât.  
Sebastian încerca să înţeleagă supărarea colegei sale. Nu obişnuia să-şi facă iubite printre femeile măritate şi mai ales printre colege. Unde mai pui că Georgeta avea soţul senator şi cine ştie, poate era aflată sub supravegherea Serviciilor de Protecţie şi Pază. Cunoştea faptul că toţi parlamentarii aveau continuu lângă ei pe cineva care le asigura protecţia, de ce nu poate să beneficieze şi familia lor de aceste servicii? Cine putea şti mai bine?  
- Şi până la urmă ce ai de gând să faci cu Minodora Lepădatu? Îl întrebă Georgeta Zbihli cu nemulţumire în glas.  
- Nu ştiu.  
- Cum nu ştii? Ce răspuns este ăsta?  
- Pur şi simplu, nu ştiu! Mă voi gândi la această situaţie de acum în colo. Aşa i-am spus şi ei. Să aştepte.  
- Cât?  
- Ce cât?  
- Cât să aştepte?  
- Aa, ha, ha, ha! Până aflu răspunsul la întrebarea ei.  
- Care întrebare omule? Nu mă mai fierbe!  
- Ha, ha, ha! Dacă are vreo şansă, râdea Sebastian vesel în continuare.  
- S-o iei de soţie?  
- Nu neapărat asta. Dacă are vreo şansă să-i răspund cu aceleaşi sentimente, să-i pot "aparţine".  
- Ce dracu, Sebastian! Scuză-mi expresia, vrea să te cumpere sau ce vrea?  
- Ha, ha, nici chiar aşa! Dacă putem să ne mai vedem, să discutăm, să ne apropiem sentimental unul de celălalt şi să se pornească acel click cum s-a exprimat ea.  
- Hi, hi, eşti un caraghios Sebi, scuză-mă te rog, dar nu vreau să te jignesc! Cum să se declanşeze acel click, că nu înţeleg?  
- Adică şi eu să mă îndrăgostesc de ea. Asta voia să spună.  
- Ai putea?  
- De unde să ştiu? Tu ai putea s-o faci pentru alt bărbat în afara soţului?  
- Doamne fereşte! Cum s-o fac? Dar dacă mă gândesc mai bine, cine mai ştie ce se poate întâmpla peste o oră? Nu vezi câte surprize se întâmplă în lume? Azi îi crezi cel mai fericit cuplu şi a doua zi afli că au divorţat.  
- Asta cam aşa este. Bine Getuţa, în linii mari cam aşa stă situaţia dintre mine şi colega noastră îndrăgostită.  
- Fericitule!  
- De ce ferict?  
- Cum aşa? Cine se poate lăuda cu asemenea cuceriri? La câţi bărbaţi li s-au mai făcut declaraţii de dragoste de către femei?  
- Vedetelor, pe care le vezi toată ziua pe ecrane şi se laudă că au "fane" de le schimbă ca pe batiste.  
- Noi suntem muritori de rând, nu vedete.  
- Ce contează? Nu locuim sub acelaşi soare?  
- Bine, mai vorbim! Ţine-mă la curent cu ce se mai întâmplă. Uite că-mi soseşte tramvaiul.  
- Ok! La revedere!  
- La revedere, pe mâine!  
Sebastian o ajută să urce treptele tramvaiului şi, făcând cu mâna colegei sale o însoţi cu privirea până nu o mai văzu. Se întoarse şi o luă liniştit spre casă. În câteva minute se afla în primitorul său living.  
Ajuns acasă se dezbrăcă de hainele avute pentru şcoală, se schimbă în ceva mai lejer pentru toate zilele şi plecă să aprindă focul în şemineu. Apoi intră la baie, se spălă pe mâini şi merse la bucătărie să-şi pregătească ceva de mâncare. Discuţia cu Georgeta îi era încă vie în memorie. Încerca să-şi reamintească toată conversaţia şi chiar reacţiile colegei sale din timpul dialogului.  
- Oare ce-o fi nemulţumit-o într-atât pe Georgeta încât era aşa de iritată când i-am relatat ce s-a întâmplat în bar? Doar ea mi-a spus că sunt în atenţia domnişoarei Lepădatu. Dacă nu-mi zicea, habar nu aveam că este îndrăgostită de mine. Îngrijorarea Georgetei îl nedumerea foarte tare pe Sebastian!?  
- De ce să fie nemulţumită că mă voi gândi la declaraţia Minodorei cu mai multă atenţie? Sper că nu şi-a făcut vreun plan în ceea ce mă priveşte. Doamne fereşte, doar nu am ajuns peste noapte Casanova sau Don Juan-ul liceului, fără să ştiu.  
Minodora îmi face declaraţii de dragoste, Angela sare de gâtul meu şi mă sărută cu patimă şi acum, hodoronc - tronc şi Georgeta dă semne de dezamăgire, când cineva îmi spune că mă iubeşte. Nu ştiu ce să mai înţeleg la femeile astea. Văd că mi s-a dus liniştea de până acum.  
Sebastian mestecând în cratiţa în care îşi pregătea mâncarea, revizui mental şi întâlnirea cu Minodora. Începu să-şi amintească mai multe evenimente din existenţa lor comună din cadrul liceului, cărora nu le-a dat importanţă la timpul respectiv. Privindu-le retrospectiv cu mai multă atenţie, inclusiv apariţia tinerei profesoare în relaţiile lor directe, începea să le descopere sensul. Chiar şi fata i se părea acum o domnişoară drăguţă şi cu bun simţ.  
- Niciodată nu a intrat în conflict cu vreun coleg de cancelarie, începu el să o analizeze. Nu o fi având un corp de balerină sau de top model, dar nici urâtă nu-i! Îi stă bine aşa cum este. Nu toată lumea poate să aibă un corp suplu ca al Georgetei. Ce eu arăt altfel? Parcă sunt un gladiator cu fizicul meu lucrat în sala de fitness.  
Iar, dacă mă gândesc la o posibilă iubire, o cred capabilă să aducă şi să combine în dragoste frumuseţea sa nativă, simplă, fără împopoţonare artificială prin ţinute vestimentare sau machiaje extravagante, cu inteligenta şi cultura dobândită prin studiu, pentru că trebuie să recunosc este o tânără cultivată, nu degeaba a terminat facultatea ca şef de promoţie.  
Îşi reaminti de-o discuţie mai veche avută la un simpozion. Atunci nu a dat importanţă cum de au locurile unul lângă celălalt, fiind mai multe cadre didactice din liceu în sală. Abia acum înţelegea că nimic nu a fost întâmplător. Discuţia dintre ei a curs fluent, fără artificii, într-o atmosfera naturală, chiar s-au simţit bine împreună, dar aiurit cum era, nu s-a întrebat de ce era aşa şi nu ca în cancelarie. Atunci au putut comunica firesc, cum s-a întâmplat şi altădată când s-au mai găsit în acelaşi loc.  
- Acum, dacă mă gândesc bine la situaţia apărută de câteva zile, în ceea ce o priveşte, cred că-i capabilă să facă un bărbat fericit. Are toate atuurile. Totul ar depinde doar de mine. Dar pot să o fac fericită? Şi cu prima soţie am avut un mariaj încheiat pe baza unor sentimente care pe parcurs s-au dovedit insuficiente pentru a menţine şi consolida căsnicia noastră. Am curajul să mai încerc odată? Dar dacă o facem de probă pentru un timp, fără obligaţii şi fără complicaţii? Să încercăm să trăim împreună nelegalizaţi. Dacă totul merge bine, vom face şi pasul următor, oficierea căsătoriei. Dacă nu, pa şi pusi cum se zice, fiecare cu drumul şi destinul lui.  
Până acum nicio femeie nu mi-a captivat atenţia, continuă Sebastian dialogul său interior. S-a întâmplat nebunia cu Angela, dar numai din cauza gesturilor şi ţinutei sale provocatoare. La Georgeta nu m-am gândit niciodată ca la o parteneră de aventuri amoroase, chiar dacă-i singura care-mi place în mod deosebit, iar despre Minodora ce să spun, parcă nici nu exista până acum, cu toate că o întâlneam zilnic în cancelarie sau pe holurile liceului.  
De la întâlnirea din bar, însă a început să-i captiveze atenţia. I-a spart carapacea în care se închisese şi spre regretul lui, observa că începe să cedez în faţa tentaţiei de a-şi găsi o parteneră.  
- Mă învârt într-un cerc vicios în care mă aflu cu trei femei şi nu ştiu ce să fac. Prima era exclusă din start, fiind o copilă care i-ar complica foarte rău existenţa. Nici nu se pune problema! De acum încolo o va primi la meditaţie numai însoţită de Ramona, altfel o va trimite acasă. Nu era sigur că aşa se va întâmpla, dar măcar dorea să creadă că aşa va proceda. Nu ştia dacă va avea curajul să se ferească din faţa Angelei care era într-adevăr o ispită tentantă.  
- Despre Georgeta ce să spun? Este o femeie frumoasă, îmi place de ea, dar este măritată şi nu vreau să contribui la nefericirea ei pentru câteva întâlniri amoroase. Ce s-ar spune în liceu dacă din cauza mea s-ar despărţi de senator? Doamne, nici nu vreau să mă gândesc, continuă Sebastian dialogul cu sine, pregătindu-şi masa de prânz.  
- Rămâne Minodora. Cu ea este altceva. Aşa, cum singură a spus la un moment dat, nu avem cui da socoteală, dacă vom ieşi în oraş sau dacă ne întâlneşte cineva împreună. Suntem liberi ca păsările cerului. Dar îmi place de ea într-atâta, încât să mi-o fac iubită? Ei, la asta am de reflectat. Acum că-i gata mâncarea, să mă aşez la masă şi apoi să mă odihnesc un ceas - două până încep ştirile la TV.  
- Dar stai, dacă ar apărea o altă femeie care să-mi placă şi de care să mă simt atras? Pot s-o descopăr oriunde, inclusiv la piaţă, pe stradă, la cinema sau la teatru. Posibil şi la examenul de la olimpiadă. De ce nu? Doar acolo sosesc atâtea mame, profesoare, susţinători sau cine mai ştiu eu cine. Pot garanta că nu apare acel click despre care tot aminteşte Minodora din cu totul altă parte?  
Terminând de gătit, îşi puse în farfurie şi până se va mai răci, îşi scoase din frigider sticla cu Grasă de Cotnari, vinul său preferat.  
 
Referinţă Bibliografică:
PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. patru / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1853, Anul VI, 27 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!