Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
N.A Cer scuze cititorilor daca vor mai descoperi în timpul lecturării greseli de ortografie sau chiar de expresie, lucrarea fiind în stare incipientă, la prima redactare, fără a trece prin filtrul final al DEX-ului sau al gramaticii l.r.  
După încheierea convorbirii cu David, Adriana nu putu să nu se gândească şi la cea anterioară, purtată cu Giacomo. Şi-a propus să caute pe internet, cât mai multe informaţii despre personalitatea sa, aşa că după ce va încheia discuţia de la Mamaia, va căuta tot ce apare pe google sau site-uri de socializare, despre Giacomo Rito, pictor torinez, absolvent al Universităţii din Torino.  
Fiind un pictor cunoscut în acest oraş, ar fi inposibil să nu se publice ceva despre el şi pictura sa. Trebuia să apară cu vreo participare la vreun vernisaj, sau vreo expoziţie de pictură în Torino. Îi văzuse tablourile afişate pe pereţii atelierului din Torino şi mai multe depozitate pe lângă pereţi, deci avea destule lucrări finisate. Mai erau câteva şi în casa de vacanţă de la Viverone. Nu se putea ca ele să-i fie expuse doar pe băncuţa din Piazza San Carlo, când mergea acolo să picteze, cum procedează de obicei pictorii amatori, ci şi prin expoziţii, dacă avea vânzare după cum se lăuda, de mii de euro.  
Se auzi soneria de la uşă. Era desigur David. Săracul este singurul care se mai gândeşte la afacerile noastre, gândi Adriana. Odată cu plecarea în excursie se detaşase cu totul de ele, ca şi când ar fi fost o persoană fără de serviciu.  
- Bună, Adriana! Eşti gata?  
- Da, te aşteptam. Nu intri să-ţi fac o cafea?  
- Nu avem timp de cafea. La ora zece trebuie să ne întâlnim cu persoana respectivă.  
- Bine, stai să-mi iau geanta şi sacoul şi mergem.  
- Atunci te aştept în maşină.  
- Dacă aşa doreşti, te ajung din urmă.  
Peste două minute autoturismul ieşea din Piaţa Ovidius şi intra pe strada Mircea cel Bătrân, ca să ajungă în bulevardul Mamaia. Traficul nu era atât de aglomerat, aşa că în cinsprezece minute se aflau în faţa hotelul respectiv.  
De afară părea o construcţie cu gust. Exteriorul era finisat. Când îl văzu, Adriana se gândi: "Iată că se pot ridica şi construcţii moderne, cu o arhitectură nouă, nu numai chibrituri cu patru-cinci nivele, sau turnuri de peste unsprezece etaje cum era construită mai toată Mamaia de dinainte de optzeci şi nouă".  
Se lucra de zor la nivelarea şi curăţirea terenului din jurul hotelului şi pregătirea pentru amenajarea spaţiilor verzi şi al parcării. Şi aici ar avea ceva de lucru dacă vor prelua lucrarea.  
Găsiră patronul în incinta clădirii. Îi aştepta. Salonul intrării în hotel era generos ca spaţiu, de fapt aproape întreaga suprafaţă a parterului. Nu era încă nimic amenajat. Existau doar stâlpii de susţinere al etajelor superioare.  
David a făcut prezentările între patron şi Adriana şi au început schimbul de păreri asupra a ce se doreşte de către beneficiar şi sugestiile Adrianei de amenajare a parterului. Recepţia, un bar de zi, un spaţiu comercial pentru suveniruri şi articole de plajă, intrarea în restaurant, biroul directorului de hotel şi al administraţiei, dar mai ales spaţiul de aşteptare şi de relaxare al turiştilor, când vin sau pleacă din hotel, sau când ies de la restaurant şi vor să mai poarte o discuţie amicală cu cineva înainte de a se despărţi. Partea sedentară, spălătorie, călcătorie, vestiarele personalului, magaziile cu materiale de curăţenie şi lengerie, la subsol.  
Ideile Adrianei îi fură pe plac patronului şi urcară la etaj pentru a vedea camerele single, duble şi apartamentele. Fiecare nivel avea câte patru camere single, un apartament şi câte şaisprezece camere duble. La fiecare cameră single se dorea baie cu cabină de duş, la duble cadă, iar la apartamente, cadă cu jacuzzi. Apartamentele erau compuse dintr-un hol din care se intra în baie şi în spaţiu destinat păstrării hainelor, un dressing. Nu se dorea şifoniere în dormitoare. Printr-o uşă se intra în livingul destul de mare ca suprafaţă şi care avea balcon pe aproape întreaga lungime, iar din living se intra în camera de dormit.  
Toată clădirea era la roşu cum spun constructorii, adică se lucra la finisajele interioare. Se gletuiau pereţii, se turna şapa pentru parchet, se montau tavanele false din rigips, sau spaţiile pentru spoturile de lumini. Şi aici Adriana i-a sugerat patronului cum ar vedea ea amenajate camerele şi cam ce să conţină fiecare ca mobilier. Dacă se dorea că hotelul să fie de cel puţin patru stele şi dotările trebuiau să fie pe măsură. Cum toate celelalte etaje erau la fel, nu au mai urcat până la ultimul, urmând ca deosebirea dintre ele să se realizeze prin coloritul pereţilor şi amenajările de pe holuri, sau din camere.  
După ce s-au înţeles ca prima propunere de finisare şi dotare a etajelor s-o primească într-o săptămână, Adriana fotografie fiecare tip de cameră, solicitând câte un plan de construcţie al fiecăreia, fiindu-i necesare dimensiunile, apoi au procedat la fel şi la parter şi au ieşit în faţa hotelului să discute despre ce şi-ar dori proprietarul să vadă când iese din hotel. Stabilindu-se şi acest detaliu, a rămas ca la prima propunere de design a camerelor, să se discute şi asupra preţului lucrării. Căzând de acord şi asupra acestui aspect şi-au luat la revedere de la beneficiarul viitoarelor lucrări executate de firma lor şi au revenit la sediu, un spaţiu închiriat într-un fost aprozar ce-şi închisese uşa din cauza concurenţei şi al lipsei clienţilor, situat pe strada Mihai Viteazu, în apropierea magazinului "TOMIS".  
Secretara, o tinerică isteaţă şi licenţiată, cu studii economice superioare terminate de curând, care se preocupa nu numai de preluarea telefoanelor sau cu primirea clienţilor, ci şi de contabilitatea societăţii, a întâmpinat-o foarte veselă pe Adrina, pe care nu o mai văzuse de două săptămâni.  
- Bine aţi venit domnişoara Adriana. Abia aşteptam să veniţi, să ne povestiţi cum a fost în Torino.  
- Cum să fie! Frumos, dar şi uneori obositor, mai ales drumul dus - întors până la aeroport, apoi orele pierdute în el până urci în avion...  
- Da, dar sper că a meritat acest efort.  
- Desigur, altfel nu mă mai duceam.  
- Torino este un oraş frumos ?  
- Deosebit de tot ce avem noi în ţară. Te superi dacă te rog să-mi faci o cafea până mă acomodez şi eu cu programul? Tu vrei David?  
- Desigur, cum să mă supăr?  
Dorea şi David, aşa că puse în cafetieră de trei cafele.  
După ce s-a dezbrăcat şi s-a făcut comodă, Adriana a început să-i explice lui David cum ar vedea ea amenajată fiecare cameră, ca să ajungă la standardul de patru stele dorit de patron. Începu să schiţeze pe o planşetă cum vor apărea camerele finisate, ce culoare a lavabilului să aibă fiecare, culori cât mai pale, mai pastelate, să dea o notă de relaxare clienţilor. Când intri într-o cameră a cărei zugrăveală are o nuanţă prost aleasă, parcă pereţii îţi apasă pe umeri. Nu te simţi deloc bine în ea. Parcă nici somnul nu-ţi prieşte.  
Îi mai explică lui David, că avea de gând să-i propună patronului ca la unul dintre etaje, să amenajeze un apartament prezidenţial, ceva mai deosebit, pentru o posibilă vizită a vreunei personalităţi atât româneşti, cât şi străine, mai ales că hotelul este nou şi foarte bine poziţionat, perpendicular pe mare şi la nici o sută de metri de plajă. Asta ar însemna să renunţe la una dintre camerele single ce se învecina cu apartamentul, pentru a o ataşa acestuia. În acest apartament va amenaja un dormitor cu baia în spaţiu deschis, cu o cadă cu jacuzzi mai mare ca formă şi mărime, unde să ajungi pe nişte trepte din marmoră, ceva cu mult rafinament şi confort.  
Începu să le povestească apoi, cât erau de mari camerele de apartament la bloc în Italia, cum erau de spaţioase şi pline de lumină naturală, fără exagerări în mobilare sau zugrăvire, cu flori naturale peste tot, mai ales pe balcoane, în jardiniere, sau atârnate în ghivece pe pereţii balcoanelor, de aveai impresia că te afli într-o seră.  
Luminiţa - secretara, a tot insistat să le povestească ce a văzut deosebit prin Torino. Adriana se lăsă înduplecat şi le povesti ce a impresionat-o mai mult şi anume arhitectura oraşului, muzeele, grija permanentă a autorităţilor de a le renova şi a le reda frumuseţea şi autenticitatea, de acum câteva sute de ani, de când au fost construite. Apoi le-a mai relatat despre multitudinea parcurilor şi cât de bine sunt acestea amenajate şi întreţinute, ca locuitorii oraşului să se poată relaxa după orele de program sau în weekend-uri.  
Cum descărcase pe calculatorul de acasă filmul făcut acolo, a intrat pe internet şi le-a arătat tot ce era mai interesant de văzut.  
Timpul a trecut repede cu povestitul şi imediat şi-a adus aminte că i-a promis patronului că va primi într-o săptămână primele variante de amenajare, aşa că a dat telefon la pizzeria de vis-à-vis făcând o comandă de pizza Quattro Formaggi mică, pentru masa de prânz şi se apucă de treabă.  
A ales acest tip de pizza pentru că era cu brânzeturi, fără de salam, şuncă presată, sau alte ingrediente din carne. Observase că a venit din Italia cu ceva preutate în plus şi dorea să scape de ea. Era şi firesc după câte paste făinoase consumase în Torini, gătite sub fel şi fel de reţete, la care mai mereu se adăugau fructe de mare şi tot felul de sosuri picante sau dulci.  
 
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1573, Anul V, 22 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!