Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se auzi sunând telefonul care o trezi din visare. Era cu gândul plecat spre malul mării.  
- Cam devreme mă sună David. Sper să nu fi programat întâlnirea cu acel client aşa de dimineaţă, se gândea ea cam deranjată de acest zgomot matinal al aparatului, ridicându-l să-l deschidă.  
- Alo, da David, o luă ea înainte, convinsă că este el.  
- Ciao amore. Che David? Sono Giacomo, il tuo amante. Come stai? (Salut iubire. Care David? Eu sunt Giacomo, iubitul tău. Ce mai faci?)  
- Giaco! Giacomo, cum de ai sunat? Întrebă ia surprinsă de vocea italianului care o lăsă fără de cuvinte, făcând-o să tremure din toate încheieturile, din cauza emoţiei.  
- Foarte simplu. Mi s-a făcut dor de tine şi am sunat să văd ce-mi mai face frumoasa şi suava mea iubită din Constanţa.  
- Nu mă aşteptam la telefonul tău. Ai reuşit să mă surprinzi cu acest apel matinal.  
- Sper ca surprinderea să fie plăcută, eu aşa mi-am dorit să fie.  
- Desigur că este plăcută.  
- Cine-i David? Iubitul tău din România?  
- Oo, nu, răule. Este colegul meu de serviciu care trebuie să vină să mergem la o lucrare.  
- Aha, mai liniştit. Doar ştii că amanţii italieni sunt geloşi.  
- Amanţi Giacomo? Speram să fii mai fin în exprimări, să-ţi alegi mai cu grijă cuvintele când vorbeşti cu o doamnă de care spuneai că te-ai îndrăgostit atât de mult încât nu poţi trăi fără de ea.  
- Scuză-mă, dar cuvintele în limba franceză pot avea mai multe interpretări. Eu l-am folosit cuvântul cu sensul de iubită.  
- Sincer să-ţi spun, nu prea a sunat aşa.  
- Îmi cer scuze dacă tu ai perceput altfel mesajul meu faţă de nuanţa pe care eu i-am dat-o. Chiar îmi doream să sune cât mai poetic, cât mai plăcut pentru tine.  
- Ce pot să fac dacă eu aşa l-am înţeles? Sunt vinovată cu ceva?  
- Nu, nu, nu tu eşti vinovată, poate că eu sunt acela. Poate că nu cunosc la fel de bine limba franceză ca şi tine.  
- Dragul meu Giacomo, tu îţi consumi câţiva euro pe telefon ca să te scuzi că nu te-ai exprimat corect în franceză, sau ai dorit de banii aceştia totuşi să-mi spui cu totul altceva? Bănuiesc că nu pentru asta mai sunat aşa de dimineaţă.  
- Of, iubito, voi românii sunteţi foarte dificili, foarte suspicioşi.  
- Vrei să mă faci să înţeleg Giaco, că ai cunoscut mai multe românce prin Torino şi eu nu sunt o excepţie în colecţia ta de "amante"?  
- De ce trebuie să fii atât de caustică? Poziţia ta faţă de mine, seamănă perfect cu a unei italience geloasă, în postura de soţie.  
- Şi româncele sunt tot de gintă latină. Doar cu sprijinul legiunilor voastre romane, care acum aproape două mii de ani, ne-a cucerit Dacia strămoşească, a luat naştere acest amestec de latinitate. Din relaţiile sexuale dintre bărbaţii voştri şi femeile noastre au apărut progeniturile ce au dat naştere naţiei române.  
- Da, de aceea învaţă româncele atât de repede şi uşor limba italiană. Pentru că o au în sânge. Ha, ha, ha.  
- Vezi ce bărbat inteligent poţi să fii şi fără să râzi? Dacă te-ai apleca la fel de mult şi asupra istoriei comune a ţărilor noastre, ca şi asupra şevaletului, ai putea afla că de fapt când ai făcut dragoste cu mine pe malul lacului Viverone, s-ar putea să fi făcut cu una dintre rudele tale îndepărtate.  
- Mă bucură tonusul tău plin de bună dispoziţie dacă ai chef de glume. Eu te-am căutat la telefon nu pentru scurta lecţie de istorie antică, ci pentru că-mi era dor de tine şi că doream să-ţi spun că te iubesc cu adevărat.  
- Şi eu mă bucur Giacomo că m-ai sunat. Dar sarcasmul şi divagaţia mea, este făcută cu scopul de a-mi ascunde emoţiile ce m-au cuprins la primirea telefonului. Credeam că m-ai uitat imediat după ce am ieşit pe poarta căsuţei tale de vacanţă de la Viverone.  
- Cum aşa iubire? Eu chiar sunt îndrăgostit de tine.  
- Voi italienii vă îndrăgostiţi la fiecare colţ de stradă, dacă întâlniţi o femeie care să vă atragă atenţia. Nu vreau să spun frumoasă, pentru că ai crede că sunt infatuată, mă cred şi eu o femeie frumoasă.  
- Şi cu ce ai greşi, dacă ar fi aşa?  
- Cu bunul simţ.  
- Mda. Voi românii mai sunteţi şi orgolioşi.  
- Atât ne-a mai rămas. Dor demnitatea, nicidecum trufia, cum ai putea crede.  
- Să lăsăm aceste dezbateri de etică, pentru atunci când ne vom reîntâlni şi nu vom avea alte teme de discutat. Acum avem cu totul altceva de vorbit.  
- Şi anume ce, Giacomo?  
- De exemplu că te iubesc.  
- Şi mai ce?  
- Că aş vrea să te revăd.  
- Da? Mă bucur, dar unde?  
- La Torino ar fi cel mai bine.  
- Pentru tine, dar pe mine m-ai întrebat dacă ar fi mai bine?  
- Nu, dar o pot face.  
- Întreabă-mă Giacomo atunci?  
- Adriana, de ce eşti dificilă? Giacomo te iubeşte cu adevărat.  
- Cât de mult mă iubeşti omule?  
- Atât cât poate iubi un bărbat o femeie.  
- Te-ai sacrifica pentru acea femeie?  
- În ce sens?  
- Nu ştiu, nu m-am gândit la cât de departe ar putea ajunge sacrificiul tău.  
- În toate trebuie să existe o limită a rezonabilului.  
- Adică? Fă-mă să înţeleg, la ce s-ar putea referi rezonabilul tău pentru o româncă?  
- Nu pentru o oarecare româncă, ci pentru acea femeie de care eu sunt îndrăgostit. Nu contează naţionalitatea ei. Poate fi şi arabă, africană, chinezoaică, sau aborigenă din Noua Zeelandă. Nu contează naţia, ci ea, femeia respectivă.  
- Aha, m-ai liniştit. Giacomo, te rog să-mi scuzi sarcasmul, dar nu-mi vine să cred că m-ai sunat ca să mă cauţi atât de repede. Chiar să fi însemnat eu ceva petru tine?  
- Poţi fi sigură că însemni enorm de mult şi te-aşi dori din nou lângă mine.  
- Din nou te întreb. Unde? Acolo, sau aici?  
- Din punctul meu de vedere, aici unde am mai multe şanse să-ţi pot oferi o viaţă frumoasă, una de regină.  
- Chiar?  
- De ce nu? Câştig suficient de mulţi euro ca să-mi permit de a întreţine o femeie.  
- O femeie?  
- Iar devii maliţioasă. Poftim, o soţie şi câţiva copii. Eşti mulţumită acum?  
- Mda. Sună ceva mai bine. Dar nu mai ai cumva vreo soţie şi nişte copii şi prin Torino? îi veni ei mingea la fileu şi aruncă în eter imediat întrebarea care o tot frământa de când l-a cunoscut.  
- Ce-ţi veni iubito?  
- Nu ar fi nimic deosebit la vârsta ta să fii căsătorit şi să ai şi copii. Ce găseşti ceva extraordinar în asta?  
- Nimic, numai că nu sunt. Chiar, oficial nu am fost căsătorit niciodată.  
- Aha, să înţeleg că atunci când ai fost neoficial nu se mai ia în calcul.  
- Ce mă fac eu cu tine? Mamma mia. Aşa sunt toate româncele?  
- Cum, eu sunt unica pe care ai cunoscut-o?  
- Nu neapărat, dar eşti cea mai dificilă.  
- Deci să înţeleg că totuşi îţi plac româncele dacă îţi mai doreşti încă una.  
- Încă una! Mă înebuneşti de cap. Ce înseamnă din punctul tău de vedere, încă una?  
- Adică pe lângă cele pe care le-ai mai avut, mă doreşti şi pe mine. Corect spus ar fi: m-ai avut şi pe mine.  
- Le-am cunoscut, nu le-am avut. Unele mi-au cumpărat tablourile, sau mi-au fost model dacă erau frumoase, altele au fost angajate în familie.  
- Giaco, scuză-mă că te necăjesc şi te ţin atât de mult la telefon pe internaţional, discutând lucruri neînsemnate, când tu poate doreai altceva.  
- Aici sunt de acord cu tine. Devii mai rezonabilă.  
- Mă bucur. În Torino nu ştiu când aş mai putea ajunge, dar poate vii tu în România.  
- Cu ce ocazie?  
- Nu ştiu! Să mă vezi, sau pentru vreun vernisaj. Avem galerii de artă în Constanţa şi un public iubitor de pictură. Sau poate, eu ştiu, de sărbătorile de iarnă.  
- Da, ai dreptate. Nu am văzut încă România. Am auzit că este frumoasă.  
- Da, este frumoasă şi la munte şi la mare. Ai avea ce să vezi la noi, ca şi la voi desigur. De ce crezi că şi-a dorit atât de mult Traian al vostru să cucerească Dacia noastră?  
- Iar mă trimiţi în istorie?  
- Ha, ha, ha. Eu credeam că şi iubirea noastră din căsuţa ta de pe malul lacului Viverone este deja istorie, dar văd că o româncă de pe malul Mării Negre ţi-a trezit atât interes, încât ai căutat-o destul de repede la telefon.  
- Da, ai lăsat urme adânci. Parcă ţi-ai înfipt unghiile în sufletul meu şi l-ai rănit spunându-mi că unguentul care să-l vindece nu-l pot găsi decât pe malul mării voastre.  
- Da şi la noi este frumos, continuă ea, ocolind remarca lui referitoare la zgâriatul sufletului său, chiar dacă nu este ca în Torino. Şi totuşi poetul Ovidius, încă îşi mai scrie versurile sale nemuritoare, la mai puţin de o sută de metri de casa mea şi de malul mării.  
- Bravo! Uite că acest lucru nu-l mai ştiam. Mă bucur.  
- Giaco! Multe nu ştii tu despre noi şi poate că te-ai putea bucura de mai multe informaţii, dacă ai trata cu seriozitate relaţia noastră.  
- Crezi că nu o fac? Dar... uite că şi eu pot să mă întreb ca şi tine: dacă ai şi tu la rândul tău un iubit la tine în oraş?  
- Ce te-ar face să crezi acest lucru? Ce-ai crede despre mine dacă mă culc cu tine acolo şi cu altul aici?  
- Ce să cred. Nu-i nimic ieşit din comun. Acum se percep altfel relaţiile dintre un bărbat şi o femeie, cât timp nu sunt căsătoriţi oficial.  
- Da, ai dreptate. Numai că depinde cu ce vine fiecare într-o relaţie. Nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Desigur că pot exista şi nesiguranţe, când crezi că iubeşti pe cineva şi de fapt este o simplă obişnuinţă, de a te simţi mereu în anturajul său, sau în preajma lui.  
- Vezi că înţelegi?  
- Giaco, îţi mulţumesc de telefon. După cum ai văzut, aşteptam să mă sune colegul meu David, să mergem să vedem o lucrare de designer interior la un hotel, aşa că îţi mulţumesc de plăcuta surpriză şi te aştept să mă suni şi altădată.  
- Cu mare plăcere, amore. Şi nu uita că sunt îndrăgostit de tine.  
- Chiar?  
- Chiar.  
- Mulţumesc Giaco. Şi eu sunt îndrăgostită de tine şi mereu mă visez în braţele tale în casa de la Viverone.  
- Da? Mă bucur că am putut să-ţi las ceva plăcut la care să te poţi gândi.  
- O fac mereu şi cu mare drag.  
- A rividerci, amore şi te aştept în Torino din nou.  
- Unde, în atelierul de lângă Piazza San Carlo?  
- Eşti răutăcioasă. Am şi eu casă ca tot italianul.  
- Au şi românii casă Giacomo, nu numai italienii.  
- Desigur că au. La revedere din nou. Ti amo.  
- Şi eu, Giaco, la revedere. Se auzi cum se întrerupse legătura la celălalt capăt. Nici nu închise bine telefonul, că sună din nou. De data aceasta era David care o căută disperat, văzând că sună numai ocupat.  
- Alo! Ce se întâmplă Adriana cu telefonul tău, sună numai ocupat.  
- Pentru că era ocupat. Vorbeam cu prietena mea Sabina, din Torino.  
- Trebuie să vin să te iau să plecăm la Mamaia.  
- Mine vino. Te aştept.  
 
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1567, Anul V, 16 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!