Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După plecarea lui Radu la spital, Adriana n-a mai putut adormi. O năpădiseră gândurile şi unele dintre ele nu erau atât de plăcute, pe cât şi le-ar fi dorit. Încă nu a avut ocazia să-i cunoască părinţii lui Radu, care trăiau undeva, pe malul Dunării, ceva mai departe de Constanţa. Distanţa nu ar fi fost o problemă care s-o determine de a nu-l însoţi, dacă şi-ar fi dorit s-o invite să-i viziteze împreună. Nici ea nu a insistat s-o facă. Poate că Radu nu a considerat oportună această vizită. Analizând acum situaţia, nu înţelegea de ce s-a întâmplat aşa. 
  
Astă vară, când a invitat-o la restaurantul "Malibu" din Mamaia, în salonul "Malibu Grand Ballroom", o încăpere elegantă, stilată, cu o atmosferă caldă şi prietenească, a fost foarte mişcată mai ales când i-a fost înmânat frumosul inel cu diamant, însoţit de cererea în căsătorie. A acceptat, fără să se mai gândească, cu toate că nu se aştepta ca aceasta să vină atât de repede, chiar dacă de ceva timp deveniseră iubiţi şi uneori îşi petreceau nopţile împreună, fie la ea, fie la el. 
  
Cum rămăsese singură, fără de rude apropiate şi fără de amici, după plecarea Sabinei în Italia, singura persoană de care se simţea mai apropiată, unicul bărbat care îşi petrecea mai mult timp împreună cu ea, şi care se bucura de încrederea sa, în afară de David, colegul ei de afaceri, era Radu. 
  
De felul ei nu era o sălbatică, o persoană însingurată, lipsită de comunicativitate, ci una sociabilă, care putea să-şi facă repede prieteni. Avea darul să-şi construiască prietenii, dar aceste prietenii nu se consolidau. Erau prietenii conjuncturale. Niciodată nu a stat să se gândească din ce cauză nu are pe nimeni atât de apropiat, încât să aibă încrederea în a-şi deschide sufletul în faţa lui. 
  
Radu o cucerise uşor şi cu el comunica fără nicio reţinere. Putea să-şi manifeste faţă de el atât bucuria, cât şi tristeţea, sau să-i ceară sfatul oricând avea nevoie de aşa ceva. 
  
Nu ştia dacă aceasta se cheamă dragoste cu adevărat, sau pur şi simplu o atracţie fizică şi spirituală mai deosebită. Poate şi de aceea au ajuns amanţi atât de repede şi fără de niciun protocol special. 
  
Când a condus-o pe mama sa pe ultimul drum, a simţit nevoia prezenţei cuiva şi de aceea la rugat pe Radu să doarmă în acea noapte la ea. Îi era teamă de a rămâne singură între pereţii apartamentului. 
  
Chiar dacă atunci nu s-a întâmplat nimic între ei, intimităţile au apărut ca ceva firesc, ca ceva ce a fost întrerupt şi continuat după o scurtă perioadă de doliu, chiar dacă o făceau pentru prima dată împreună. Radu dormea la ea de mai multe zile singur în camera alăturată, dar într-o noapte l-a invitat pur si simplu la ea în pat să-şi continue discuţiile despre ce-a făcut fiecare peste zi şi de la o simplă îmbrăţişare, cum stătea ea sprijinindu-şi capul pe braţul lui, au trecut la sărutări şi de aici totul s-a desfăşurat fără nicio senzaţie de jenă sau de nefiresc, ca un lucru normal, făcut de nenumărate ori. 
  
Stând singură în noapte, nici nu-şi dădea seama cât timp a trecut de la plecarea lui Radu, sau ce oră a fost atunci. Pe sub draperiile de la fereastra dormitorului începu să se strecoare raze firave de lumină. Însemna că zorile nu sunt atât de departe. Auzi cum bufniţa aciuiată de câţiva ani în coşul de pe acoperişul "Casei cu lei", huhuieşte. Îşi aduse imediat aminte cum bunică-sa i-a spus când a fost la ţară, în copilărie, precum că atunci când cucuveaua cântă în noapte, anunţă moartea cuiva. Se cutremură şi îşi simţi cum tălpile încep să i se umezească şi să-i devină reci. 
  
- Doamne, Dumnezeule, doar nu o fi murit tatăl lui Radu, nu putu ea să nu se ducă cu gândul la această posibilitate, făcând legătura cu zicala ţărănească auzită de la bunică şi huhuitul bufniţei de pe casa vecină. 
  
Aştepta să se facă ziuă să-l poată suna pe Radu, dacă nu o va face el, să afle care-i situaţia cu tatăl lui şi de ce a fost chemat 
  
de urgenţă la spital. Aprinse veioză de pe măsuţa de lângă pat. Nu mai avea curajul să stea pe întuneric şi nici şansa de a adormi nu mai exista. Gândurile îi erau prea sumbre. Retrăia din memorie cum s-a întâmplat cu plecarea spre ceruri a părinţilor săi şi cum a rămas singură. Dacă ei i se putea întâmpla ceva (Doamne fereşte şi îşi făcu semnul crucii), nu avea cui să-i ceară ajutorul şi nici nu ştia cine ar putea moşteni toată agoniseala părinţilor săi. Nu cunoştea pe nimeni din partea părinţilor şi nici de existenţa vreunei rude nu ştia, cu toate că era conştientă de faptul că trebuiau să fie câţiva unchi şi verişori pe undeva, prin Moldova. 
  
Începu să-şi deruleze în gând timpul de când la revăzut pe Radu, după mai mulţi ani de zile de când el a terminat facultatea şi au început să-şi dea întâlnire prin oraş. Se gândea şi la sentimentul de dragoste ce ar trebui să lege un cuplu care doreşte să-şi creieze un viitor. Era convinsă că el o iubeşte sincer. Dar îşi pune întrebarea, ea de fapt îl iubeşte cu adevărat pe Radu? Ce simţea pentru el se cheamă dragoste, sau nevoia de a avea pe cineva lângă tine atunci când eşti singur? Multe persoane aflate în situaţia ei, îşi iau câte un animal sau o pasăre să le ţină de urât. Ea îl avea pe Radu. Putea să meargă mai departe alături de el? Îi simţea căldura sufletească şi sinceritatea că o iubeşte cu adevărat, în pofida faptului că erau iubiţi? Dar ea, unde se situiază în trăirea acestui sentiment? 
  
Se întreba în noapte, de ce a rămas cu gândul la acel bărbat pe care l-a cunoscut într-o excursie, cineva care nu a contribuit cu nimic la mijirea, apoi la consolidarea iubirii, ci a apărut instantaneu în viaţa sa până atunci liniştită, poate prea lineară, ca un meteorit, ca o stea căzătoare. A apărut pe cerul ei sufletesc şi a străfulgerat-o. 
  
Ar fi fost firesc să dispară după aceea, aşa cum a şi apărut. Dar nu. A devenit ca un satelit ce se învârte continuu în jurul planetei sale sentimentale, atrasă de forţa magnetică a acesteia, tulburându-i existenţa fără de griji de până acum. 
  
Ce o atrage spre el? Tumultul trăirilor fantastice, al senzaţiilor de ireal, din timpul celor câteva minute de intimitate, a fost doar rodul priceperii lui în arta amorului, sau deschiderea ei totală, ca o chemare ancestrală a sângelui căruia nu i-a descoperit încă rădăcinile? 
  
Se poate trage atunci concluzia, dacă trebuie, sau nu trebuie, să poarte cu Radu o discuţie serioasă. Să-şi lămurească fiecare starea sufletească faţă de celălalt, acum cât încă mai este timp şi nu le este complicată existenţa comună? Se pot despărţi pur şi simplu fără nicio ranchiună, rămânând la fel de buni prieteni, chiar dacă nu mai vor fi şi iubiţi. 
  
Adriana privea cum joacă pe tavan anumite umbre. Ceva însemna că este deschis în casă, dacă pătrunde aerul rece al dimineţii, mişcând perdelele, a căror unduire, se reflecta de la lumina lămpii de noapte pe tavan. Aşa şi în sufletul său se mişcau anumite umbre, care unor stări sufleteşti le aducea mai multă întunecime, iar altora mai multă speranţă de bine. Dar acest bine ar trebui să apară de undeva, sau de la cineva. Nu venea el singur şi nechemat, aşa ca din senin. Ce-l sau, cine îl putea genera? 
  
Şi frământările ei interioare tot continuau, fără a găsi vreun răspns concret. Oare ar exista posibilitatea de a se reîntâlni cu Giacomo, iar el să-şi dorească acest lucru la fel de mult cum şi-l dorea ea? Oare pentru el nu a fost doar o simplă aventură cu o turistă sau cu o imigrantă, cum sunt cu miile prin Torino, dornice de a se lăsa cucerite şi iubite de un asemenea personaj renumit cum era el? Ce, parcă numai de imigrante putea avea el parte? Alte femei nu şi le putea aduce în patul său? 
  
Dar dacă este căsătorit şi o avea şi copii? La această variantă se mai gândise şi când era încă în Torino, dar nu purtase discuţia cu el mai departe, neavând siguranţa că va fi sincer, ţinând cont de conjunctura în care s-au cunoscut şi iubit. 
  
Totul a fost ca într-un vis, dar acel vis nu-i mai redă liniştea sufletească de care ar avea nevoie acum, aflată la ea acasă, departe de orice altă tentaţie de a-i mai cădea din nou în braţe. 
  
- Doamne, Iartă-Mă! Cât sunt de păcătoasă! La ce mă gândesc acum, când poate Radu se confruntă cu situaţii tragice din viaţa familiei sale, îşi încheie ea gândurile dându-se jos din pat închinându-se de zor. 
  
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1562, Anul V, 11 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!