Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

ZBORUL SPRE STELE - ROMAN (CAP. II )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A doua zi, Ştefan se sculă pe la ora zece. Cum se dădu jos din pat, intră în camera de baie să se bărbierească şi să facă alt duş pentru a-şi alunga toropeala. Ce plăcut era în aşternuturi. Dacă nu era întâlnirea, ar mai fi lenevit ceva timp sub cearceafuri. Acasă nu era aşa de leneş ştiind câte treburi are de rezolvat în Complex. Avea impresia că este în weekend nu într-o deplasare de afaceri. Fixase întâlnirea pentru joi la prânz, ca să se întoarcă acasă a doua zi dimineaţa, să evite aglomeraţia de pe şosea. Acum va pleca duminică devreme, să mai prindă ceva din şoseaua liberă. Ştia că după amiază se va circula bară la bară, ca de obicei. Privi în oglindă. Nu-i plăcu de bărbatul din imagine. Îi crescuse barba, era ridat, obosit, cu cearcăne la ochi. Parcă nu dormise de nu ştiu câte zile. Spera ca după ce va scăpa de părul aspru de pe faţă şi va ieşi de sub duş, să fie altul.  
În septembrie împlinea patruzeci de ani. Când au trecut patru decenii din viaţa lui? Parcă ieri era student la A.S.E., în capitală, cu ochii după colege, mai ales după bobocele naive şi uşor de prins în plasă. Acele vremuri au rămas în urmă. După plecarea soţiei sale acum trei ani, viaţa nu mai avea acelaşi farmec. Nu mai trăia emoţional cu aceeaşi intensitate. Se dedicase muncii şi dorinţei de a face un turism de calitate. Investise tot ce agonisise în cei cincisprezece ani de activitate turistică, plus împrumuturile bancare, pentru a ridica standardul de calitate al Complexului său. Era singurul din Neptun care avea hotel, restaurant, discotecă şi bază de tratament, frecventat încă de înainte de revoluţie de către turiştii străini, mai ales pentru renumitele tratamente cu gerovital şi nămol sapropelic. Complexul era un nume cu renume în Europa. Insistă asupra duşului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duş scoţian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroşită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat şi dornic de muncă. Din cauza foamei, simţi un gol în stomac. Nu mâncase şi nu băuse mai nimic de mai bine de douăsprezece ore, în afara cafelei din termos. Îşi aminti de ea şi turnă lichidul într-un pahar aflat pe măsuţa din cameră. Încă mai era caldă. Îi savură aroma. Marca aceasta de cafea i-o aducea special cineva de la Istanbul. Ştia că-i place cafeaua turcească făcută la nisip. Gina se pricepea să facă o cafea deosebită şi nu numai cafeaua o făcea bună, ci şi la alte lucruri se pricepea la fel de bine. Era o fată bună la toate. Poate în gândul ei nerostit, încă spera ca el să o ia de soţie. Mai aveau din când în când “hârjoneli” pe la hotel. Totul acoperit într-o discreţie absolută. Proaspăt bărbierit şi reconfortat cu aftershave, se simţea mai optimist. Şi-a ales pentru întâlnire o ţinută sport, că doar se întâlnea cu un bărbat. Nu avea o întâlnire amoroasă, ci una de afaceri negociată cu mult timp înainte. Aşa că se îmbrăcă în alb din cap până-n picioare, cum se spune. Mai zăbovi câteva minute să-şi termine obişnuita sa ţigară. Luă mapa cu documente şi ieşi din cameră, pornind spre recepţie unde avea loc întâlnirea. Coborî treptele de la etajul unu, căutând din priviri un bărbat de vreo cincizeci de ani, plinuţ, cu un început de calviţie, după cum ştia din discuţii că apare viitorul său partener. Fu surprins când în faţa lui se prezentă o doamnă înaltă, nici subţire dar nici plină, la vreo patruzeci şi cinci de ani, brunetă, cu un ten fin, bine proporţionată fizic în ciuda vârstei, îmbrăcată într-o rochiţă turcoaz, vaporoasă, care îi scotea în relief picioarele zvelte ca de codană şi un bust ce electriza imediat privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness sau de cele de cosmetică.  
- Bună ziua! Scuzaţi-mă vă rog! Mi-a spus recepţionerul că sunteţi domnul Ştefan Dunca.  
- Da doamnă, aşa mă numesc, răspunse el surprins, cu un glas cât mai afabil.  
- Ce bine! Sunt doamna Gloria Trifan. Trebuia să aveţi întâlnire cu soţul meu, Laurenţiu Trifan.  
- Adevărat, trebuia să am o întâlnire cu domnia sa încă de ieri la aceeaşi oră, însă probleme de serviciu care nu se puteau amâna m-au determinat să-l rog să accepte reprogramarea întâlnirii pentru astăzi.  
- Aşa este. Se mai întâmplă când eşti angrenat în afaceri. Cunoaştem bine fenomenul.  
- Domnul mai întârzie cumva, de v-a rugat pe dumneavoastră să mă întâmpinaţi?  
- Nu, nu, soţul meu nu mai poate participa la această întâlnire.  
- Cum aşa? Iar aânăm semnarea documentelor? răspunse Ştefan nu la fel de amabil ca prima dată, speriat că a făcut drumul degeaba până în Poiana Braşov. Şi câtă treabă aveam! Măcar nu m-a anunţat cum am făcut şi eu, mai spuse el pe un ton uşor iritat.  
- Nu, nu este nevoie, le vom semna împreună, am aceleaşi împuterniciri ca şi soţul meu, fiind administratori cu drepturi egale în afacere, putem semna actele oricare dintre noi.  
- Asta este bine, se linişti imediat Ştefan. Dar ce s-a întâmplat? Ce l-a reţinut pe soţ de la această întâlnire? Doream să îl cunosc personal.  
- Am fost anunţaţi de la firmă că fiica noastră a avut un accident auto pe Valea Prahovei când venea de la Bucureşti să ne întâlnească. Cum trebuia să rămână cineva să vă întâmpine, chiar dacă şi eu ar fi fost normal să fiu lângă ea, soţul a preferat să mă scutească de emoţiile acestei întâmplări dramatice. - Şi cum aţi rezistat doamnă să nu fiţi ca mamă lângă fiica dumneavoastră?  
- De fapt este fiica soţului dintr-o căsnicie anterioară.  
- Aa... acum am înţeles. Ia spuneţi. Unde a avut loc accidentul?  
- Între Predeal şi Timişul de Sus.  
- Cumva tânăra conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vişinei putrede?  
- Da. De unde ştiţi?  
- Pentru că eu am scos-o azi noapte din autoturismul căzut în râpă în jur de ora douăzeci şi două.  
- Ce spuneţi?  
- Haideţi să ne aşezăm la masa aceea, propuse Ştefan, apoi începu să-i relateze toată povestea cu accidentul, de când a văzut cum alerga printre maşinile din coloana interminabilă şi cum după ce l-a depăşit, a găsit-o căzută în râpă la puţin timp.  
- Cum aşa? Dumneavoastră sunteţi cel care i-a salvat viaţa? Mereu i-am spus să nu mai alerge aşa tare, dar ce, ascultă pe cineva?  
- Doamna Trifan, eu doar am scos-o din maşina care apoi s-a rostogolit în râpă, luând foc în final. Salariaţii de la SMURD sunt cei care v-au salvat fata.  
- Da, dar dacă nu o scoteaţi dumneavoastră, acum era moartă. Nu aţi fost cel care i-a dat primul ajutor?  
- Ba da, eu am fost. Posibil că putea să se întâmple cum spuneţi. Nu am făcut nimic în plus decât ar fi făcut oricare om de bună credinţă în situaţia mea.  
- Vă mulţumesc domnule Dunca, atât în numele meu, cât şi al soţului şi mai ales al fiicei noastre. Acolo v-aţi rănit la mână? Vă văd bandajat, îşi manifestă ea curiozitatea, observând pansa- mentul de la mână.  
- Da, acolo. Nu-i cazul cu mulţumirile, doamnă. Haideţi să trecem la scopul întâlnirii. Aveţi obiecţiuni la condiţiile de desfăşurarea al contractului, al preţului, sau al modului de plată? A intervenit ceva nou care trebuie renegociat?  
- Staţi că nu-mi revin din surpriză! Nu, domnule. Totul este în regulă privind contractul.  
- Atunci nu ne rămâne decât să-l semnăm şi să-l parafăm.  
- Desigur, cu plăcere.  
După ce s-au semnat şi ştampilat documentele, noii parteneri strângându-şi mâna, au hotărât să meargă în restaurant să servească prânzul. Le era foame amândurora. Îndreptându-se spre salonul restaurantului, doamna Trifan nu se putu abţine să nu-şi sune soţul pentru a-i da vestea cea mare: Dunca, noul lor partener de afaceri este salvatorul Daliei. Convorbirea telefonică fu scurtă. Soţul era afectat de cele întâmplate unicei sale fiice. Acum era fericit că viaţa nu îi era pusă în pericol. Câteva contuzii, coaste fisurate, o ruptura de maleolă la piciorul stâng, ceva pe la mandibulă, lucruri care nu o puteau ţine mult timp în Spitalul Judeţean Braşov. Fata îşi revenise repede din şocul produs de eveniment. Nu-şi amintea nimic din ce se întâmplase. Doar că în curba strânsă unde a avut loc accidentul, a derapat pe şoseaua udă şi nu a mai reuşit să ia curba. Tocmai atunci urca un alt autoturism din sens opus, care pentru câteva secunde a orbit-o cu farurile, când la rândul său lua curba. Atunci, cum avea ceva viteză, şoseaua fiind umedă, nu a mai reuşit să se înscrie şi lovindu-se de parapet a zburat peste el rostogolindu-se în râpă. Doar impactul cu parapetul l-a resimţit când s-a declanşat şi airbag-ul. De restul nu-şi amintea nimic. Trifan, auzind că Dunca i-a salvat fiica de la moarte, i-a împărtăşit şi fetei vestea. Era o minune Dumnezeiască. Sigur cineva acolo Sus, în ceruri, avea grija fiicei sale, dacă ea nu îşi avea. L-a trimis pe omul care trebuia să sosească la întâlnire cu o zi mai devreme, să-i salveze copila. Poate că aşa a vrut Dumnezeu, ca acesta să nu poată veni joi pe zi la negociere, iar noaptea să fie la locul potrivit unde să-i întâlnească fata şi să i-o salveze de la moarte. Se închină şi se rugă la Dumnezeu, mulţumindu-i pentru fapta Sa. El a fost îngerul păzitor al fiicei sale. Doamna Trifan, îi transmise lui Ştefan mulţumirile soţului şi ale fetei, pentru faptul că s-a încumetat s-o salveze, riscându-şi viaţa. Îi va fi recunoscător veşnic şi este fericit că în această vară au devenit colaboratori, poate că vor fi şi în verile viitoare dacă afacerile le vor merge bine şi în continuare. Familia Trifan deţinea o fermă de păsări, o crescătorie de suine şi un mare abator cu fabrică de mezeluri, în zona Focşani. Putea să aprovizioneze restaurantul din incinta Complexului hotelier cu tot ce-i trebuia acestuia pentru o bună funcţionare pe toată durata sejurului. Preţurile convenite erau mulţumitoare pentru ambele părţi. Acum tatăl fetei se gândea cum să-şi arate recunoştinţa faţă de colaboratorul şi salvatorul fiicei sale. Poate îi va trimite câteva duzini de sticle din cele mai renumite vinuri de colecţie din zona Vrancea.  
 
Referinţă Bibliografică:
ZBORUL SPRE STELE - ROMAN (CAP. II ) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1552, Anul V, 01 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!