Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA - roman în lucru
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Adriana se învârtea pe lângă cratiţele sale pregătind masa de prânz, când auzi soneria de pe hol. Se îndreptă grăbită să deschidă, crezând că-i Radu, mirându-se totuşi de vizita lui atât de devreme, deoarece îi spusese că va veni după ce trece pe la spital. În prag de fapt nu era Radu, ci colegul său de afaceri, cu un frumos buchet de trandafiri în mână. 
  
- Bună David, ce-i cu tine? De unde ai ştiut că am venit acasă? îl întâmpină ea nedumerită, totodată şi dezamăgită. 
  
- Nu-ţi spun. Important este că am aflat şi uite, am venit să-ţi aduc un frumos buchet de trandafiri albi, ştiind că sunt florile tale preferate. 
  
- Mulţumesc, spuse ea aducând florile sub nas, pentru a le savura mirosul. Erau cinci trandafiri superbi, proaspeţi şi parfumaţi. Se vedea după calitatea lor că nu erau de la tarabele florăreselor, ci dintr-un magazin de specialitate. Hai intră, nu mai sta în pragul casei că rămân nemăritată şi eu vreau să mă mărit. 
  
- Da? Mulţumesc. Nu ai tu asemenea necaz. Cine nu te-ar dori de soţie? Eu dacă nu eram însurat, aş fi fot primul care să te ceară, spuse el vesel. 
  
- Ce m-aş face eu fără tine? Ce zici de o cafea? Sau vrei un pahar cu vin? 
  
- Nu mulţumesc, sunt cu maşina, dar o cafea o putem bea împreună dacă nu ai altă treabă. 
  
- Tocmai găteam ceva, îl aştept pe Radu să treacă pe aici. 
  
- Ştiu. 
  
- De unde ştii? 
  
- Am vorbit cu el la telefon. De la el am aflat că ai sosit şi că poţi primi vizite. 
  
- Aha, aşa deci! Iată că s-a lămurit enigma cum de ai aflat că am sosit acasă. Şi totuşi nu mi-ai spus dacă în afară de a veni să-ţi vezi partenera de afaceri mai ai şi alt motiv în plus. 
  
- În primul rând să-ţi mulţumesc că nu ai rămas prin Italia şi să mă laşi fără partener în societate. Apoi să-ţi spun că ai o grămadă de lucru. Am primit mai multe comenzi pentru nişte amenajări interioare şi asta nu pentru apartamente de locuit, ci pentru un hotel care se doreşte a fi de patru stele. Vor sfaturile unui specialist în amenajarea recepţiei, a curţii interioare şi chiar al întregului hotel până în amănunt. O să cam ai de lucru nu glumă. 
  
- Dar cum de ai primit o asemenea ofertă? 
  
- Întreabă-l pe Radu, el te-a recomandat patronului căruia îi execută lucrarea şi aşa a ajuns cu cererea la firma noastră. 
  
- Mânca-l-ar mama, pe Răducu. 
  
- Îmi pare sincer rău de ce i s-a întâmplat tatălui său. 
  
- Mi-a spus ceva înainte să plec din Torino. Trebuia să ne întâlnim după cum bine ştii la Monaco cu nişte cunoştinţe de ale sale, tot pentru nişte contracte. Doreau să colaborăm cu ei în domeniul construcţiilor. 
  
- Am auzit ceva şi chiar îl felicitam. Mă bucuram într-un fel că poate aşa apărea ceva şi pentru firma noastră prin tine. 
  
- Cred că în acest caz ar fi negociat direct cu mine. Este un fel de a spune - negociat, ţinând cont de relaţia dintre noi. Mi-ar fi oferit personal prin firma lui, proiectele de interior dacă ar fi fost cazul. 
  
- Puteam să-i oferim un comision din beneficiu. 
  
- Tu ai fi dat vrabia din mână pentru cioara de pe gard? 
  
- Nu este exclus ca în cazul că vă căsătoriţi să dorească să lucraţi împreună, având acelaşi obiectiv de activitate ca şi noi. Doar ne este firmă concurentă, continuă el un pic alarmat de situaţie, fără să răspundă afirmaţiei partenerei sale de afacere.. 
  
- Numai că el s-a extins acum prin asocierea cu inginerul Trofin. Ei şi construiesc, nu numai proiectează, dovadă oferta pentru care ai venit la mine. 
  
- Asta aşa este. Bine, atunci când pot veni să te iau să mergem pentru o convorbire cu beneficiarul? Să vedem cam ce şi-ar dori să-i facem. Noi îi putem oferi ceva, am încredere în fantezia ta, dar poate că şi el doreşte să-şi impună un anumit stil, după cum or fi gusturile lui în materie de amenajări interioare, sau după experienţa în domeniul hotelier. 
  
- Astăzi în niciun caz, dar mâine mă poţi suna şi mergem. Tu doar fixează ora de întâlnire. Să văd şi eu ce-şi doreşte. Proiectarea o pot face şi de acasă cât sunt în concediu. Nu-i nevoie să vin la birou până nu-mi rezolv toate treburile ce le mai am de făcut. 
  
- Bine atunci, aşa rămâne, te sun. Mulţumesc pentru cafeaua italiană oferită. 
  
- Ha, ha, ha. Cu plăcere. 
  
- De ce râzi? 
  
- Mi-am adus aminte de prima cafea servită în Torino la prietena mea. M-a întrebat cum o doresc, lungă sau scurtă, simplă sau caffé macchiato? 
  
- Ce mai înseamnă şi drăcia asta? se miră David aşa cum o făcuse şi Adriana când a fost întrebată de către Doina. 
  
- La fel am întrebat-o şi eu şi mi-a explicat cum se bea la ei cafeaua. De douăzeci de mililitri şi strong de-ţi face inima explozie, de 50 mililitri, o cafea normală, sau colorată cu puţin lapte, cum se procedează la noi cu laptele condensat la ness sau cafea. 
  
- Câte bordeie, atâtea obiceie, concluzionă David. Deci din nou sărut mâna pentru cafea şi te sun mâine în funcţie de ora stabilită cu patronul. 
  
- Sper să nu mă scoli cu noaptea în cap. Mai am de recuperat nişte ore de somn lipsă. 
  
- A fost atât de palpitant? 
  
- Nu, dar timpul fiind scurt doream să văd cât mai multe şi nu prea am stat în casă decât pentru masă şi odihnă seara, în rest alergătură prin oraş, că aveai ce să vezi, Slavă Domnului. 
  
- Lasă că-mi povesteşti când revii la serviciu. Te pup. Pa. 
  
- Pa, pa. 
  
După plecarea lui David, Adriana reveni lângă cratiţele sale, unde la foc mic fierbeau molcome, degajând un miros de-ţi strângea stomacul de foame. Când totul era gata, presără verdeţurile necesare şi le acoperi cu capacele să se odihnească şi să absoarbă aromele de la zarzavat. 
  
Aşteptându-l pe Radu, timpul trecea destul de greu şi chiar i se făcuse şi ei foame. Nici să şi-o strice nu trebuia, pentru că dorea să servească masa împreună cu el, ca într-o adevărată familie. Luă cartea sa preferată cu poezii de dragoste a lui Costy Triţă şi începu să citească, numai că nu-i mai putea simţi acea muzicalitate a versului, gândurile sale alergând pe alte meleaguri. 
  
Acum era cu sufletul trist pentru soarta tatălui logodnicului său, viitorul ei socru dacă se va căsători cu fiul acestuia. Şi în definitiv de ce nu ar face-o? Radu este un bărbat căruia poţi să-i acorzi întreaga încredere. Se simţea iubită de el, dar mai ales protejată. Poate că nici când era copilă şi tatăl o lua în braţe să se joace cu ea, sau s-o sărute părinteşte, nu se simţea atât de fericită şi sigură de viaţa sa, ca în braţele lui Radu. Îi transmitea acea siguranţă de care are nevoie o persoană aflată în impas. Ştiindu-l pe Radu lângă ea, putea merge mai departe în orice împrejurare. Şi totuşi ce-a determinat-o să-l trădeze? Brrr. Nici nu vrea să-şi mai amintească de asta. 
  
Încercă să reia lectura dar nu reţinea nimic, oricât de mult încerca să se concentreze. Nu reuşea, aşa că abandonă cartea pe măsuţa de lână pat şi se întinse peste pătură, încercând să aţipească, ca timpul să treacă mai repede. Camerele fiind înalte şi pereţii groşi, ţineau răcoare. Se simţea cum toamna intră în toate drepturile sale şi alungă căldura acumulată de pereţii apartamentului. 
  
Ridică cuvertura de pe pat şi-şi acoperi picioarele şi mijlocul, pe unde simţea răcoarea mai pregnant. Adormi. Când se trezi văzu că-i întuneric şi Radu tot nu venise. Aprinse lumina şi căută telefonul. Îl găsi tocmai în bucătărie şi ledul pâlpâia anunţând-o astfel că a fost apelată de trei ori. Toate erau de la Radu, aşa că-l sună ea acum. 
  
- Radu, scuză-mă că nu am auzit telefonul când m-ai sunat, dar am adormit şi aparatul era în bucătărie. Fiind uşa închisă nu l-am auzit. 
  
- Nu-i nimic. Am vrut să te anunţ că nu ştiu când pot ajunge la tine. Sunt tot în spital. Tatălui meu nu-i este deloc bine. 
  
- Doamne fereşte! Eu te-am aşteptat cu masa. Vin la spital şi apoi revenim împreuna acasă. 
  
- Mulţumesc iubito, nu-i nevoie să vii. Nici eu nu mai am de ce să stau aici. I-au făcut o angiografie[ O combinaţie între tomografia computerizata, tehnici speciale computerizate si injectarea de substanta de contrast care da imaginea vaselor de sange. (explicaţie tehnnică luată de pe internet).] cu scanare CT fiind suspiciuni de anevrism cerebral, apoi m-au interogat în legătură cu trecutul lui medical, dacă avem în familie şi alte persoane care au avut accidente vasculare, sau dacă tata fuma. Cum el la vârsta lui fuma aproape câte două pachete de ţigări pe zi, poate că acesta este şi motivul care a declanşat acest anevrism. 
  
- Şi acum care este starea sa? 
  
- I-au făcut o microembolizare. 
  
- Doamne şi cu tine. Ce mai înseamnă şi asta, că doar nu am dat la medicină ci la arhitectură! 
  
- După cum mi s-a explicat în termenii lor medicali, prin această procedură se introduce un tub prin artera cerebrală până în apropierea anevrismului şi apoi nu ştiu ce mai bagă prin el, pentru a scădea presiunea şi astfel riscul de ruptură a acestuia. Nici eu nu l-am înţeles ce spune. 
  
- Fiecare cu meseria lui. Şi care sunt şansele de revenire. 
  
- Acum se aşteaptă să vadă cum evoluează. Îl ţin sub observaţie şi oxigenare. 
  
- Atunci te aştept acasă. 
  
- Da, poate că ajung de data aceasta într-o jumătate de oră. 
  
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA - roman în lucru / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!