Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA - roman în lucru
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Bună Radu, unde eşti? 
  
- La birou, tu? 
  
- Am reuşit să ajung acasă în zori şi m-am odihnit un pic după o noapte de călătorie cu avionul şi apoi cu microbuzul până la Constanţa. 
  
- Era vorba să mă suni. 
  
- Noaptea? Pentru ce s-o fac\, dacă ţi-am spus la telefon că voi lua un taxi din gară? Nu am găsit alte bilete decât să ajung la zece noaptea pe Otopeni. Noroc, ca am prins microbuzul de zece jumătate spre casă. Au avut unii rezervări şi acesta a fost norocul meu , să găsesc cu ce să ajung, ca să nu stau în aerogară până dimineaţa. Cum se simte tatăl tău? 
  
- Mai bine. De fapt, staţionar. 
  
- Mă bucur. Ce spun medicii? 
  
- Încă sunt rezervaţi, dar speră să-şi revină şi apoi să intre în terapia de recuperare. 
  
- Poate că va fi bine. 
  
- Să sperăm. De la birou am să merg pe la spital, cu toate că am vorbit cu medicul la telefon şi apoi trec pe la tine, să te văd. Mi-a fost tare dor. Ţi-am simţit lipsa, mai ales acum, când nu aveam cui să-i împărtăşesc durerile. Poate că aveam nevoie de un umăr, pe care să mă sprijin. 
  
- Te cred, dragule. Te înţeleg, doar şi eu am fost în aceeaşi situaţie. De ce oare, părinţii noştri au avut nenorocul să treacă prin aceste încercări? Mama măcar nu a luptat cu boala, dacă putem numi astfel, aceste accidente vasculare. Nu o mai numesc unii boala secolului? 
  
- Da, ai dreptate. 
  
- Oare ce declanşează aceste accidente vasculare? La unii poate fi vorba de o boală a inimii, la alţii din cauza unei supărări puternice, sau a unei vieţi stresante. Dar la tatăl tău, care nu avea niciunul din aceste motive, ce a declanşat comoţia? 
  
- Nu pot să-mi explic. Nu avea niciun motiv. S-a supărat cu un vecin pentru o prostie, dar de aici până la comoţie, este cale lungă. Cine poate şti, ce-i în sufletul unui om? 
  
- Aşa este. Crezi tot timpul că te cunoşti foarte bine şi totul în viaţa ta este sub control, dar la prima nepotrivire cu principiile tale, se dă totul peste cap şi devii neputincios în faţa situaţiei. 
  
- Ai dreptate. Nici nu mai pot să gândesc. Acum te rog din suflet să mă scuzi, vorbim când ajung la tine. Am un client. Te pup. 
  
- Sigur Radu. Şi eu. Te aştept cu drag. 
  
Adriana, îşi aduse trollerul în dormitor şi începu să scoată lucrurile din el. Dimineaţa când a ajuns în casă, doar a făcut un duş şi a intrat sub pilotă, adormind instantaneu. Era epuizată nu numai de timpul petrecut în avion sau microbuz, cât şi de tot ce i se întâmplase în ultimul timp. Era epuizată mai mult moral, decât fizic. Iată ce înseamnă viaţa şi cum din nimic ţi se poate schimba cursul ei, gândi ea şi adormi. A plecat într-o excursie să-şi vadă o prietenă, excursie care nu prevestea nicio situaţie, care să-i influenţeze destinul şi doar dintr-o întâmplare stupidă, totul a fost dat peste cap. 
  
Când deschise geamantanul şi dădu peste cilindrul, în care ştia că este tabloul, gândurile îi alergară imediat înapoi pe malurile lacului Viverone, acolo unde pentru câteva minute, a gustat pentru prima dată cea mai intensă voluptate. Nici nu se gândise până atunci, că într-o relaţie, până la urmă doar una de natură pur sexuală, poţi trăi momente cu atâta intensitate. Oare ce a declanşat acele sentiment, acei fiori, adevăratele cutremurări mentale şi senzoriale? Doar nu era prima dată, când întreţinea o relaţie sexuală cu cineva pe care îl plăcea. Nu era o ingenuă, dar nici nu exagerase în asemenea combinaţii. 
  
Ce a declanşat acel extaz dintre două corpuri şi două suflete, ce s-au unit pentru puţin timp, comunicând la unison în aceeaşi stare romantică? Posibil că fiind atât de îndrăgostită de Giacomo, simţurile sale au creat acele momente de extaz, completate şi de priceperea partenerului său, maestru în arta de a face dragoste, de controlare, stimulare şi de punerea în valoare a simţurilor, creând acea armonie dintre ei, de parcă erau într-un continuu vals. 
  
Nu numai corpul îi vibra, ci îi reverbera întregul suflet. Fiecare simţ era pus în mişcare şi stimulat la maximum. Cum se simţea ea în acele momente de bucurie senzorială? De parcă s-ar fi aflat într-o poiană plină cu verdeaţă şi culoare, în plină lună mai, când totul este înflorit şi în deplină armonie. De la gâzele care zumzăie printre flori, la şoapta vântului ce-i mângâie şuviţele de păr. De la ciripitul păsărilor, ca într-un concert fără dirijor, la apusul soarelui, ce coboară în adâncurile mării, pentru ca dimineaţa să apară cu o mai mare splendoare şi voioşie la orizont. 
  
Prin aceste similitudini ale vieţii din natura pură, comparate cu sentimentele trăite de ea în braţele pictorului, Adriana dorea să dea o definiţie dragostei sale pentru Giacomo. Cum a apărut, cine a adus-o şi de ce s-a declanşat atât de rapid, nimeni nu poate şti. Ea se declară neputincioasă în faţa destinului. Poate că aşa i-a fost scris să i se întâmple. Dar oare aceste sentimente vor dispare când se va întâlni cu Radu? Va simţi cumva şi va trăi apăsarea culpabilităţii trădării faţă de el? 
  
Peste câteva ore va trebui totuşi să dea ochii cu Radu. Oare cum se va simţi? Ca un delator, care şi-a pârât prietenul, sau ca un infractor urmărit de procurori pentru cine ştie ce crimă comisă? Se va simţi vinovată, că l-a trădat? Chiar dacă încă nu au ajuns în faţa altarului, să-şi jure credinţă veşnică, până când moartea îi va despărţi, aşa cum se obişnuieşte în ritualurile ortodoxiei, tot avea o obligaţie morală faţă de el. 
  
Şi până la urmă, oare ce a împins-o să-l trădeze? Era atât de îndrăgostită de Giacomo, încât nu a rezistat să nu-şi manifeste acest sentiment, dăruidu-se, sau alta poate fi explicaţia? Care ar putea fi aceasta? O înclinaţie a ei spre viciu? Dar până acum, de ce nu s-a mai manifestat acest defect? Mult timp nu a simţit o mare nevoie de a fi în compania unui bărbat, până la Giacomo. Poate şi de aceea, viaţa ei sexuală a apărut abia în anul doi de facultate. A mai avut prieteni şi în liceu dar nu a mers prea departe cu intimităţile, cu toate că iubiţii ei tot insistau. Nu era prea pregătită s-o facă şi nici atât de îndrăgostită, încât să cedeze datorită sentimentului de iubire. De colegul său de an, Dragoş, se îndrăgostise într-adevăr. Poate şi datorită faptului că a fost şi un şmecheraş de Cluj, uns cu toate alifiile, care a ştiut cum s-o manipuleze şi s-o facă să se îndrăgostească de el. Apoi la scurt timp după ce i-a cedat, a şi părăsit-o pentru o altă fată, care posibil să fi păţit ca şi ea. După această deziluzie în amor, a urmat din nou o pauză destul de lungă, până la apariţia lui Radu. 
  
Adriana scoase tabloul din cilindrul de carton şi-l întinse pe birou. Îndepărtă folia cerată şi constată cu satisfacţie, că nu păţise nimic. Îi plăcea cum era prezentată în imagine. De fapt, numai capul era al ei. Trăsăturile feţei, pletele, ochii, în rest corpul aparţinea unei alte femei. Putea fi orice femeie din lume cu un corp suplu. Dacă nu-l avea, i-l putea crea artistul. Rochia lungă de tafta, de culoarea apei lacului, cu încingătoarea albastră şi umbreluţa cafenie, reprezenta o tinerică din secolul şaisprezece - şaptesprezece, nu pe ea, o tânără a Comunităţii Europene. Ce-ţi este şi cu pictorii ăștia! Ei nu te văd aşa cum eşti, ci cum vor ei să te vadă. Poate că dacă ar fi pictat-o cum era îmbrăcată, tabloul ar fi semănat mai mult cu o fotografie, nu ca o realizare plastică. 
  
Adriana se gândea, unde să-l aşeze. Ce va spune Radu când îl va vedea? Va crede că şi-a petrecut timpul în Torino cu şedinţele de fotomodel pentru vreun pictor? Va vedea ea mai târziu, cum va fi. Mai întâi, să-i găsească o ramă care să scoată şi mai mult în evidenţă pictura. Aşa că, strânse la loc tabloul cum l-a împachetat Giacomo şi a depus cilindrul în şifonier. 
  
Nu ştia cum să-şi petreacă timpul, până va veni Radu. Cum nu mâncase mai nimic, în afară de ce i s-a servit în aeronavă şi cornul cumpărat din staţia PECO de pe autostradă, unde au făcut popasul de cinsprezece minute la întoarcere, s-a îmbrăcat să plece în oraş, să facă cumpărăturile necesare pentru a găti ceva de prânz. Desigur, că şi lui Radu îi va fi foame, când va veni s-o vadă. 
  
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA - roman în lucru / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1546, Anul V, 26 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!