Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015        Toate Articolele Autorului

CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. X
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
10. Sinaia – oraşul iubirii 
  
Tot ce contează cu adevărat la final, este că ai iubit. 
  
Ajunşi în intimitatea luxosului apartament, care i-a încântat şi i-a lăsat fără cuvinte pe cei doi îndrăgostiţi, tinerii noştri turişti au lăsat geamantanele din mâini plini de uimire şi satisfacţie, s-au îmbrăţişat de plăcere şi bucurie că vor trăi şapte zile de vis şi că nimeni şi nimic nu-i vor mai deranja în aceste zile cât vor fi „stăpânii” acestui apartament. Sperau că acest lux va contribui la buna lor dispoziţie şi la apropierea sentimentală ce şi-o doreau. 
  
Sărutul a fost lung, plin de patos şi dăruire. Promitea că va fi urmat de ceva şi mai nebunesc. S-au desprins cu greu din îmbrăţişare. 
  
Trebuia să-şi desfacă bagajele! Nici unul nici celălalt nu şi-a luat prea multe lucruri. Era vară. Hainele subţiri nu ocupau prea mult spaţiu din compartimentele mobilei. Până la servirea prânzului mai era timp să se spele de pe drum. Le era foame, fiind sculaţi dis-de-dimineaţă şi porniţi la drum. 
  
Săndica a început să se dezbrace de pantalon şi bluziţă. Rămasă într-un chiloţel roz cu dantelă fină pe margini şi sutienul de aceeaşi culoare. Intră în camera de baie, unde dădu drumul la apă, reglând temperatura în aşa fel încât să fie cât mai reconfortantă. 
  
Lui Mircea i-a venit imediat ideea năstruşnică de a intra şi el peste fată, să facă „duşul” împreună. Când a intrat în baie, a observant că Săndica trăsese perdeaua din plastic ce proteja restul băii de stropii de apă şi, din cauza zgomotului apei ce ţâşnea cu presiune din pâlnia duşului, nu a auzit când el a pătruns în intimitatea sa. Cu spumă abundentă de şampon ce se scurge din păr pe faţă, încerca să deschidă ochii să vadă ce se întâmplă. Doar când l-a simţit pe Mircea intrat în cadă lângă ea şi-a dat seama că nu mai este singură sub duş. 
  
– Eşti un desfrânat, asta eşti, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude şi se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos şi mai jos, dar simţi numai căldura pielii. 
  
Şocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi şi, fără să vrea, îşi înfipse unghiile în coapsele lui. Spălându-i şamponul de pe păr şi ştergându-i ochii cu un colţ de prosop, Mircea îi mângâie gâtul cu buzele, iar cu limba îi aduna picăturile de apă de pe vârfurile urechii. Apoi o mângâie pe spate, continuând să-şi adune mâinile în faţă, cuprinzându-i sânii în căuşul palmelor sale puternice. Dându-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe faţă, îi alintă cu buzele colţurile gurii, nasul, pleoapele şi urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar degetele sale ardeau ca tăciunii aprinşi, căldura lor pătrunzând prin toţi porii deschişi de apa caldă a duşului. 
  
– Ce-mi faci? întrebă fata pierdută, iar cu gura sa flămândă culegea de pe buzele lui picăturile de otravă dulce a sărutărilor. 
  
– Te doresc, continuă el tandru, nu am mai rezistat ispitei de a te avea imediat, chiar şi sub duş. 
  
– Dar eu? răspunse ea cu vocea sa cristalină. 
  
– Poate sunt posesiv şi egoist, dar vreau să fii numai a mea. 
  
– Da? Mă bucur, răspunse fata de data aceasta în şoaptă. Parcă mai exista un intrus în intimitatea lor şi o auzea. Se întoarse cu faţa spre el şi îi încolăci mijlocul cu braţele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătuşau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa duşului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr. 
  
Mircea se desprinse de ea, ieşi din cadă luă un prosop de pe suport, acoperi corpul superb al fetei şi cu ea în braţele sale puternice, dar incredibil de tandre, porni spre patul larg şi primitor, unde o aşeză cu mare grijă ca pe un bibelou nepreţuit, peste pat. Se întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simţea cum îi iau foc obrajii. 
  
Dacă până acum torcea ca o pisică răspunzând la dezmierdările lui pasionale, devenise fiară, gata să se năpustească asupra prăzii, aflată la îndemâna sa. 
  
– Eşti un depravat, îi şopti ea la ureche sărutându-i lobul urechii şi am să te învăţ eu bunele maniere dacă nu le-ai învăţat acasă sau în facultate. Te învăţ eu cum să te porţi cu o fată ca mine, neajutorată şi în mare suferinţă, spuse modificându-şi vocea ca şi când ar porni să plângă. 
  
– Da? Nu am ştiut acest aspect. Ce s-a întâmplat? Ce ţi-a lipsit, iubito? 
  
– Mai ai şi tupeul să întrebi, obraznicule? Ce mi-a lipsit? Şi fata întinse mâna spre coapsele bărbatului, prinzând în palma sa mică şi fină bărbăţia lui tare ca o bară metalică. 
  
– Iată ce mi-a lipsit şi mai ales sărutările tale calde, mângâierile tandre şi aceste îmbrăţişări ce-mi toarnă foc în întreaga mea fiinţă. 
  
– Da... după cum spui, sunt ceva lipsuri demne de luat în seamă. Altceva nu-ţi lipseşte din „gestiunea intimă”? glumi el. 
  
– Nu vezi ce am eu în palmă, urâciosule? întrebă ea în timp ce cu mâna sa pricepută mângâia bijuteriile sale masculine. Să nu uiţi niciodată că visul de dragoste este mereu mai frumos decât realitatea, însă când realitatea completează visul, eşti un om împlinit. Simţi prin toată fiinţa ta că cineva e alături de tine, dincolo de spaţiu şi timp, că nu eşti singur pe lume. Dacă eşti într-un pustiu, iubirea poate face să crească flori şi acestea să înflorească printre dunele de nisip. Rosti aceste vorbe de parcă erau citate din cartea lui Daniela Grosu, apoi se ridică spre capul lui şi îi oferi gura cu miros plăcut de roză. 
  
– Mircea!... şopti Săndica pierdută în plăcerea sărutului. 
  
– Da, iubito!... te ascult, răspunse tânărul dezlipindu-şi buzele de pe vârfurile trandafirii ale sânilor săi întăriţi de pofte. 
  
– Dacă ai şti cât de mult te iubesc şi cum doresc să-mi stingi focul ce mă arde, nu mă lăsa să mă topesc de dorinţi. 
  
– Sunt al tău, iubito, numai al tău, ia tot ce pot să-ţi ofer, îţi aparţin. 
  
– N-am să uit acest lucru în cele şapte zile pe care le doresc să fie cele mai fericite zile din viaţa mea. 
  
– Şi eu doresc acest lucru, iubito. 
  
Săndica se aşeză deasupra lui, se arcui şi se făcu una cu trupul său. Nu-i mai puteau despărţi nimeni şi nimic. Când, după îndelungi frământări, răsturnări şi reluări, s-au liniştit, zâmbeau fericiţi, presărându-şi frânturi de săruturi pe pieptul celuilalt. 
  
– Mulţumesc, iubito, ai fost un deliciu al vieţii mele şi te rog să mă scuzi că ţi-am întrerupt plăcerea duşului. Mai ai timp să-l termini aşa cum mai avem şi timp să mergem să servim prânzul sau nu îţi mai este foame? 
  
– Îmi este o foame de lup. 
  
– Parcă te-ai înfruptat destul de bine din corpul meu, tot nu ţi-ai astâmpărat foamea? glumi Mircea pentru care primi un ghiont în coaste de la iubita sa, care fugi să-şi continue duşul ce a fost întrerupt, rămânându-i şamponul în părul neclătit. 
  
– Mai intru şi eu să te spăl pe spate? o întrebă Mircea. 
  
– Mai târziu. Acum nu mai am chef de tine, dar mai târziu îţi ofer ocazia servirii unui desert delicios după masa de prânz, în caz că-l doreşti în pat şi nu în restaurant. 
  
– De acord, sună promiţător. 
  
Revenind în apartament de la restaurant, tinerii s-au pregătit să pornească prin oraş la plimbare, cum s-ar zice în recunoaştere pentru întocmirea programului următoarelor zile. Mircea s-a făcut că a uitat de promisiunea iubitei, ca şi ea desigur. 
  
Nu mai aveau timp pentru a pleca în drumeţie – la munte seara se aşează peste oraş foarte repede. 
  
Ajungând în centrul oraşului, au intrat în magazinul universal să mai ia fiecare câte ceva. Mircea a avut de unde cumpăra în Galaţi, pe când Săndica la ţară nu a avut posibilităţi să-şi cumpere după gustul său ce-i trebuia şi la Mangalia nu a mai reuşit să ajungă, cum îşi propusese. A trebuit să umble după actele necesare înscrierii la examenul de stat. Săndica şi-a cumpărat doar o pereche de ochelari de soare deoarece îi uitase pe cei vechi acasă şi câteva mărunţişuri de igienă personală. 
  
Când au plecat din apartament, din balcon se simţea că afară era încă un soare destul de dogoritor, motiv pentru care Săndica se îmbrăcase cât mai sumar, în nişte pantaloni albi strâmţi trei sferturi ca lungime, cu fundiţe legate la partea de jos a piciorului, iar bluza crem, avea un decolteu ce scotea în relief sânii săi voluptoşi, în picioare purtând sandalele sale din piele împletită cu tocul jos, folosite mai ales când mergea la plajă. 
  
– Unde doreşti să mergem, dulceaţa mea? întrebă Mircea. 
  
– Nu ştiu, tu eşti ghidul, morcovelul meu, răspunse ea glumind. 
  
– Avem timp să urcăm spre „Furnica”, răspunse Mircea zâmbind la numele dat de Săndica, după aceea vizităm Parcul Peleş, dacă se poate vizita, şi ne întoarcem pe lângă Hotel Intim să vizităm şi Mânăstirea Sinaia. 
  
– Merge. Am mai făcut acest traseu şi altă dată, însă în Sinaia dacă nu urci pe munte la Cota 1400 sau 2000, nu prea ai ce face în oraş. 
  
– Da, mâine mergem cu telecabina, apoi la 2000 mergem cu telescaunul. Nu uita să-ţi iei ceva mai gros pe tine că va fi destul de frig sus în telescaun. Faci mai bine de douăzeci de minute până la 2000. 
  
– Poate mergem şi la Peştera Ialomiţei. 
  
– Da, trecem şi pe la Mânăstirea Peştera. Este permanent deschisă. Mai ai ceva de cumpărat? 
  
– Nu, deocamdată. Am vrut să prospectez piaţa, să ştiu ce pot găsi când voi veni la cumpărături. 
  
– Atunci să urcăm spre Furnică. 
  
– Bine, voi mai reveni dacă îmi mai trebuie ceva. 
  
Au urcat panta străzii pavată cu piatră cubică, apoi au intrat pe lângă Complexul Furnică în parcul numit de majoritatea turiştilor, Parcul Peleş, după castel. Peste tot erau numai soldaţi de la securitate şi nu te puteai apropia de clădirile „oficiale”. Puteai doar să mergi pe alei şi să te bucuri de privelişte, de răcoarea parcului sau să admire cum alergau veveriţele din pom în pom. 
  
Mergeau amândoi înlănţuiţi cu braţele în jurul mijlocului şi, când nu-i vedea nimeni, se mai sărutau pe furiş ca nişte adolescenţi. 
  
Nici nu le venea să creadă că erau trecuţi prin patru sau cinci ani de facultate şi unul dintre ei lucra cu elevii cărora trebuia să le fie exemplu, iar ea cu un an de producţie, în mizeria şi mirosul unor 
  
ferme zootehnice, se comporta ca elevă din clasa a IX-a, îndrăgostită de diriginte sau de profesorul de geografie, niciodată de cel de matematică. Aici, în mijlocul naturii, îşi încărcau plămânii cu aer curat, plin de ozon şi se comportau ca nişte adolescenţi. 
  
– Priveşte ce limuzină a apărut la poarta de intrare spre Foişor! 
  
– Cred că este cineva mare de pe la Bucureşti. Pe ăştia de la partid i-a născut mă-sa în palate regale, nu în mizeriile de pe unde provin, sărăntocii de ei. 
  
– Poate te aude cineva să dăm de bucluc. Nu ziceai că mama ta este ceva pe la partid la voi, în Galaţi? 
  
– O fi ea, nu eu. De ce crezi că nu ne prea împăcăm? Când avem discuţii politice, sar scântei în casă. Tata îmi mai ţinea şi el parte câteodată. Văd că acum o lasă mai încet. Chiar ultima discuţie m-a uimit prin contrastul celor spuse în familie şi celor susţinute public. 
  
– Ce anume? 
  
– Să iau de la viaţă tot ce este mai bun, chiar pot să-ţi citez. 
  
„Dragul meu, ascultă la mine! De la viaţă trebuie să iei ce-i mai bun şi dacă se poate cât mai uşor. Nu merită sacrificii din idealism”. 
  
– Şi? Nu-i dai ascultare? Iată acum se materializează îndemnul mamei tale. Eşti cu o fată tânără, inteligentă, nu-i aşa că sunt inteligentă? Chiar dacă nu sunt ingineră, se alintă ea, frumoasă, nu poţi nega că nu sunt frumoasă şi mai ales... care ţi se dăruieşte cu toată disponibilitatea şi dragostea ei. 
  
– Săndica, ce este cu tine, de ce vorbeşti aşa? Eu te iubesc. 
  
– Şi eu, dragule, însă ştii că ţi-am promis o pedeapsă pentru tentaţia gălăţeană de a face „antrenamente”. 
  
– Aaa, asta era? Am uitat şi nici timp nu mi-ai lăsat la dispoziţie prea mult. Mereu am fost ocupat, iar cu amicii m-am întâlnit la o bere doar într-o seară şi atât. 
  
– Nu au fost şi amice printre voi? 
  
– Ba da, însă ale lor, eu nu am lăsat nimic în urmă la plecarea precipitată spre Dobrogea. 
  
– Uite ce drăguţă este fata cu mini jupă, schimbă ea vorba. 
  
– Care? Cea cu pantaloni albi trei sferturi? 
  
– Nu te face că nu vezi. Nu poţi să nu observi ce picioare frumoase are şi ce mijlocel suplu, în plus nu vezi ce senzual îşi mişcă poponeţul? 
  
– Nu neg că arată bine de la spate, dar eu mă mulţumesc cu frumoasa mea, nu mă uit în grădina altuia. 
  
– Da? Atunci vino să-ţi dau un pupic ca între verişori, pe colţu gurii, eşti un drăguţ! şi imediat se ridică să-l ţuce pe buzele lui senzuale. 
  
– Să vedem ce program de vizitare are Peleşul, apoi revenim să servim eu o bere, tu o prăjitură şi un pepsi, aici la cofetăria cu tunurile regale pe terasă. 
  
– De ce nu şi eu o bere? 
  
– Pentru că nu ştiam dacă vrei bere. 
  
– Cu tine vreau de toate şi, dacă mă ameţesc, are cine mă duce în braţe până la hotel. Sau crezi că m-am îngrăşat de când nu m-ai văzut şi nu mă mai poţi ridica în braţe? 
  
– Cred că nu am să pot să te ridic. Au început deja să mă doară braţele numai când mă gândesc la greutatea ta, dar să te mai şi port în braţe. 
  
– Dar din baie cum m-ai luat pe sus? 
  
– Aaa, în baie a fost uşor. Nu aveai nimic pe tine. 
  
– Daa, atunci mă dezbrac şi aici, numai să mă duci în braţe, dar mai întâi trebuie să beau berea pentru a mă ameţi. 
  
– Vrei să ne aresteze? Să terminăm concediul în arestul miliţiei? 
  
– Lasă că o suni tu pe mămicuţa ta şi ne scapă. 
  
– Am ieşit de sub tutela ei de mult timp. Venim mâine să vizităm muzeul după ce coborâm de pe munte sau revenim după-amiază. Se poate vizita până la ora şaptesprezece, după cum spune în program. 
  
– Atunci, hai la bere! Cred că pe la ora şaptesprezece avem alte... antrenamente în program, chiţăi ea veselă. 
  
– Bine, dar bei toată sticla comandată, o ameninţă el, făcându-se că nu a auzit aluzia fetei. 
  
– Mai cer ajutorul tău dacă nu reuşesc singură sau să mă adresez altcuiva? îl tot tachina fata. 
  
Săndica se simţea deosebit de bine la munte şi mai ales în prezenţa lui Mircea. Dorea să fie alintată, în centrul atenţiei şi făcea totul ca Mircea să nu o slăbească din ochi. Uitase deocamdată de 
  
toate necazurile sale. Voia să aibă câteva zile de fericire cu el şi va face tot ce va depinde de ea ca această dorinţă să se împlinească. Nu se va eschiva de la nimic. Va face tot ce-şi doreşte Mircea cu ea şi cu corpul său. Jinduia după intimitatea camerei părăsite de câteva ore, dar se bucura la gândul că vor reveni cât de curând în acea cameră de hotel plină de promisiuni. Cu berea în faţă stăteau pe terasa cofetăriei şi admirau priveliştea. 
  
Era o zi superbă de iulie. Peste câteva zile vor intra în ultima lună de vară. Ce repede a trecut vara! Mereu a fost ocupată cu munca. Nu a avut timp nici de ea, să se mai relaxeze într-un fel, să meargă duminica la plajă, la un film sau spectacol, că vara veneau mereu tot felul de trupe pe litoral. 
  
Când dorea să meargă la plajă sau la oraş, nu mai era vremea bună din timpul săptămânii, aşa că acum va profita de toate zilele însorite. Mâine îşi va lua costumul de plajă pe ea. Dorea să facă plajă la altitudinea de două mii de metri dacă la malul mării nu prea a reuşit. Şi apoi, expunându-şi corpul său sexy, mulţi bărbaţi o vor admira. Era curioasă cum va reacţiona Mircea când se va expune public aproape nud. Nu i-a văzut niciodată reacţia când cineva îşi îndreaptă atenţia asupra sa. Este sau nu este gelos? Asta este întrebarea, îl parafrază ea în gând pe marele dramaturg Shakespeare. 
  
Nu a reuşit decât să golească pe jumătate din paharul cu bere Bucegi, aşa că îl invită pe Mircea să termine şi berea ei. 
  
– Tu mă ajuţi aici, eu te ajut în cameră, spuse ea în şoaptă cu subînţeles. Sau să cer ajutorul altui turist? 
  
– Crezi că trebuie să fiu ajutat? 
  
– Doar îndrumat spre a experimenta noul şi, cum suntem la munte singuri şi timp avem suficient, de ce nu? 
  
– Am crezut că îţi place doar „clasicul.” 
  
– Încă nu am îmbătrânit să mă mulţumesc cu ce poate moşul să mai dăruiască babei sale. Când am în pat lângă mine un fost sportive de performanţă, de ce m-aş mulţumi ca bunica de bunicul? 
  
– Aha, aşa deci, am fost un fel de bunicul tău până acum! 
  
– Nu, nu, începu ea să râdă cu râsetul său cristalin. Doar că nu ai îndrăznit mai mult. Am o mare dispoziţie la noutăţi, pentru că mă simt excelent cu tine şi când te privesc parcă aş intra în tine fără să doresc să te mai părăsesc. 
  
Mircea se uită în jurul său să vadă dacă nu a mai auzit şi alte persoane remarca fetei. 
  
– Bine atunci, hai să mergem să vizităm mănăstirea şi apoi mergem să ne pregătim de cină. 
  
– Crezi că este indicată vizita la mânăstire când ţi-am spus ce gânduri am cu tine? 
  
– Atunci nu mai intrăm. O vom vizita când venim la Castel, aşa că vom coborî direct în oraş. 
  
– Mai bine, doream să ajung mai repede la hotel. Mă strânge o sanda. Se vede că nu a mai fost purtată de mult şi cum aici mereu ori urci, ori cobori, mi-a făcut băşici la degetul mare. 
  
Ajunşi în faţa mânăstirii, au început să coboare voiniceşte strada până în centru oraşului. În zece minute au şi ajuns în faţa recepţiei să ia cheia camerei. 
  
– Tovarăşul Trăistaru, sunteţi rugat să daţi un telefon acasă la Galaţi. 
  
– Cine a sunat, o femeie sau un bărbat? 
  
– Colega de dimineaţă a primit mesajul şi nu mi-a spus, vă rog să mă scuzaţi. 
  
– Nu-i nimic, voi suna din apartament. Mulţumesc! 
  
Urcă în apartament şi primul lucru a fost ca să telefoneze acasă. În acest timp Săndica s-a dezbrăcat şi a intrat în camera de duş, să se răcorească după căldura de afară. 
  
Prima a ridicat receptorul mama sa. Era bucuroasă că a dat telefon. Nu ştia că soţul său sunase primul la hotel. 
  
– Sărut mâna, mami. Ce mai faceţi? Tata este şi el lângă tine sau este la spital? 
  
– Este lângă mine, dar fiind mai aproape de telefon, am ridicat eu receptorul. Cum ai ajuns şi cum este vremea la munte? 
  
– Superbă, doar ce am intrat în cameră, am fost pe la Castel, dar nu l-am putut vizita. Lunea este închis pentru curăţenie. 
  
– Camera este bună? 
  
– Da, avem un apartament ceva mai mare decât camera mea de acasă şi bucătăria ta, la un loc, plus baia. 
  
– Da? Bravo! Cum ai reuşit să-l obţii acum în luna iulie? Mă uimeşti. 
  
– Întreabă-ţi soţul, el a aranjat totul. 
  
– Şi mie nu mi-a spus nimic. 
  
– Mamă, bărbaţii mai au şi ei secretele lor. 
  
– Lasă că stau eu de vorbă cu tatăl tău mai târziu. Şi fata este mulţumită? 
  
– Desigur, a intrat să facă un duş, aici este cald şi cum am fost prin oraş... 
  
– I-ai propus să veniţi împreună la Galaţi? 
  
– Deocamdată abia am ajuns la munte. Avem timp să stabilim întoarcerea mai târziu. 
  
– Bine, atunci te sărut şi aveţi grijă de voi şi dacă este nevoie de ceva sună-ne! 
  
– Ai fost destul de generoasă la plecare, sper să nu fie nevoie. 
  
– Bine, atunci vorbeşte şi cu tatăl tău că stă nerăbdător lângă mine cu mâna întinsă să-mi ia receptorul de parcă nu azi-dimineaţă ai părăsit casa. 
  
– Bine mami, te sărut şi ai grijă de sănătatea ta! 
  
– La revedere dragule, şi imediat se auzi vocea sonoră de tenor a tatălui său: 
  
– Bună Mircea, am înţeles că eşti mulţumit de cazare. 
  
– Da papa, mulţumesc, directorul s-a întrecut pe el însuşi, ne-a dat un apartament destul de confortabil. 
  
– Bravo, am să-l sun să-i mulţumesc. Şi cum se simte fata la munte? 
  
– Foarte bine, papa, este fericită că ne aflăm împreună aici. De fapt ce poate spune după câteva ore de munte? Ne bucurăm de vreme şi... de tinereţe. Ca într-o lună de miere... 
  
– Hm... Bine Mircea, înghiţi în sec tatăl său, mare fustangiu cum avea reputaţia prin spital, dacă ai nevoie de bani să mă suni. 
  
– Mulţumesc papa, dar nu am pe ce să-i cheltui. Totul aici este plătit după cum s-ar zice. 
  
– Da, bine atunci, să mai dai câte un telefon când te lasă fata în pace, încheie tatăl său cu subînţeles. 
  
– La revedere papa, vă voi suna zilnic! 
  
Închise telefonul după ce se auzi clinchetul receptorului de la celălalt capăt al firului. La plecare, atât tatăl său, cât şi mama sa i-au dat câteva mii de lei fără să ştie unul de celălalt, pentru a avea de 
  
cheltuială şi cel mai frumos a fost atunci când îşi lua la revedere şi taxiul aştepta la poartă să-l ducă la gară, mama sa i-a mai întins o mie de lei pe scări de faţă cu tatăl său, aşa... 
  
– Să ai şi tu de o bere cu fata, spuse ea privindu-şi soţul cu subînţeles. 
  
Când şi-a amintit episodul a început să zâmbească, fază în care l-a găsit Săndica la ieşirea din camera de baie. 
  
– De ce zâmbeşti, nu-ţi plac cum arăt udă sau nu-ţi mai place corpul meu? Ori ţi-a rămas gândul la domnişoara de pe aleea parcului? 
  
– Nu, nici nu-mi trecea prin cap aşa ceva acum. Cele întâmplate la plecarea mea din casa părintească m-au făcut să zâmbesc şi îi povesti episodul cu banii. 
  
– Credeam că nu-ţi mai place de mine! şi fata deschise larg prosopul ce-i acoperea goliciunea pentru a-şi expune superbul său corp. 
  
Vederea acestei imagini îl făcu pe Mircea să-i dea sângele în clocot. 
  
Se apropie de ea şi începu să-i acopere sânii cu sărutări pătimaşe. 
  
– Ai să mă distrugi tu pe mine, spuse Mircea cu un ton trist care parcă îl fulgeră ca un curent electric ce trecu prin el. 
  
– Crezi că acest lucru intenţionez să-l fac? Greşeşti, vreau să te păstrez cât mai mult, chiar şi pentru totdeauna dacă ar fi posibil. Şi am să mă străduiesc în această privinţă cu toată sinceritatea şi seriozitatea. Acum fugi la duş că nu am să plec la vecini până vii tu proaspăt şi dornic să mă iubeşti cu devărat, spuse Săndica glumeţ, împingându-l pe Mircea de lângă ea. Ea a rămas lângă pat, să se şteargă şi să-şi zvânte părul cu foenul. 
  
Referinţă Bibliografică:
CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. X / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1540, Anul V, 20 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!