Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA - roman în lucru, capitolul XIV
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Giacomo păşea grăbit pe lângă Adriana, mai mult trăgând de ea, decât ar fi condus o doamnă la o plimbare romantică pe malul lacului. Se grăbea să ajungă la şevaletul lui abandonat tocmai când razele soarelui se înfigeau perpendicular, spărgând luciul de cleştar al lacului Viverone, în mii de cristale strălucitoare. Spera să mai prindă acea lumină favorabilă de care avea nevoie, în realizarea tabloului schiţat pe pânză. Lacul parcă luase foc aşa-i strălucea de frumos suprafaţa. 
  
Adriana răsufla precipitat. În ritmul acesta nu a mai mers de mult timp. Nu a avut de ce să se grăbească. 
  
- "Ce caut eu după acest bărbat? se întrebă ea, urmărindu-l din priviri. Ce mă atrage spre el ca un magnet? Pentru mine ar trebui să fie un străin despre care chiar nu ştiu nimic, în afara faptului că este pictor şi locuieşte în Torino. Este o totală enigmă. Poate este căsătorit,are soţie şi copii! Ce caut eu atunci în viaţa lui? Ce are atât de deosebit de nu pot fugi de lângă el şi-mi tulbură nopţile cu prezenţa în visele ce-mi devin uneori adevărate coşmaruri?" 
  
Acestea erau întrebările Adrianei care mai mult târâtă de italian decât condusă spre malul lacului, începuse să respire din ce în ce mai greu. Era conştientă că toată viaţa omul caută să-şi găsească perechea potrivită de care are nevoie. Pe cel care să-l simtă atât de aproape, ca şi când ar face parte din propria-i fiinţă. Dar acum nu se întâmpla cu ea aşa ceva. Era un adevărat calvar această dorinţă obsesivă. Nu putea concepe că acest pictor poate fi cel care să-i aducă iubirea - sentimentul mult visat de orice fiinţă raţională. Sentimentul care te face să simţi că trăieşti cu adevărat. 
  
Căutarea este valabilă pentru cei care doresc să aibă o viaţă liniştită, tihnită, fără de complicaţii, dar nu toţi oamenii sunt la fel, cu aceleaşi concepte despre viaţă. Dacă unii caută iubirea, alţii caută doar aventura sau distracţia. Au alte priorităţi. Riscă totul pentru câteva clipe trăite la extrem. Totuşi în final toţi caută câte ceva, funcţie de nevoile sale, de caracterul său, sau de idealurile fiecăruia. 
  
În fiecare clipă pe lângă noi, fie când mergem pe stradă, ne aflăm într-un magazin, într-un birou, sau oriunde ne-am afla, suntem înconjuraţi de oameni despre care nu ştim nimic. Fiecare dintre aceşti indivizi are căutările lui, standardele lui de viaţă, nivelurile lui la care tinde să ajungă. Poate că şi ei visează la o mare iubire, sau poate că unii chiar au întâlnit-o. Sunt oameni care au bucuriile sau tristeţile lor. Unii trăiesc exuberanţa vieţii, alţii trăiesc propriile lor drame. Fiecare individ privindu-l din exterior, nu-ţi dai seama că poate ascunde o enigmă greu de descifrat, cum poate fi şi acest Giacomo. Ce enigmă ascunde el de o atrage atât de nefiresc de mult? 
  
Nu putea concepe cum în această frumoasă zi de toamnă, ea aleargă într-o ţară ce nu-i aparţine ca origini, după dorinţa efemeră că va întâlni iubirea paradisului pierdut şi că va păşi pe cărarea care duce către o împlinire, a cărei dimensiuni încă nu a trăit-o? Către persoana care îi va întinde un braţ aşa cum a făcut acum pe alee acest pictor şi va păşi alături de el pe drumul către fericirea căruia încă nu i-a simţit dulceaţa? Unde aleargă ea ca un somnambul alături de acest italian plin de transpiraţia mersului grăbit, cu ochii înroşiţi de usturimea picăturilor de sudoare ce-l invadară ca o rouă a dimineţilor de toamnă târzie, căzută peste câmpiile înverzite din Dobrogea sa dragă? 
  
Parcurgerea celor câţiva metri care despărţeau faleza unde Giacomo avea montat şevaletul, de străduţa pe unde ea încercase să-l ocolească, i-a dat prilejul Adrianei ca în fracţiuni de secundă, să reflecteze şi să-şi pună o sumedenie de întrebări atât asupra situaţiei sale, cât mai ales la ce se întâmplă cu ea de când l-a întâlnit pe italian. 
  
Cum se va finaliza această excursie în Torino? Niciodată nu s-a gândit înaintea planificării acestei plimbări în Italia, la posibilitatea să i se întâmple aşa ceva, mai ales de când îl avea pe Radu lângă ea şi plănuiseră să se căsătorească cât de curând. Până acum nu şi-a pus întrebarea dacă iubirea pentru logodnicul său este una puternică, este împlinirea dorinţelor sale adevărate, sau doar o consimţire, o mulţumire de sine că are lângă ea pe cineva care o respectă şi care o ocroteşte. Nu se întrebase nici dacă împlineşte sau nu, visul oricărei adolescente de aşi întâlni într-o zi bărbatul care s-o poarte de aripi de vultur, spre culmile Paradisului. 
  
Dintotdeauna oamenii au văzut în dragoste modul de aşi schimba destinul, de a li se transforma viaţa, de a face ca lucrurile să fie şi să meargă mai bine. Când ai lângă tine pe cineva de care să te simţi legat sufleteşte, paşii tăi făcuţi alături de el sunt mai fermi. Păşeşti cu mai multă siguranţă în viaţă şi greutăţile întâlnite pe parcursul ei, nu ţi se mai par stavile de netrecut, ci doar nişte obstacole pe care le poţi sări împreună. 
  
Se pune întrebarea atunci: de ce cred oare oamenii că dragostea îi poate salva? Sunt atât de convinşi de faptul că atunci când iubesc sunt mai buni, mai generoşi, mai toleranţi? Acest lucru se întâmplă pentru că dragostea însăşi este o stare de bine? Ea înseamnă armonie în viaţă, libertatea de a gândi şi de a fi, bucuria să ai lângă tine pe cineva pe care să te poţi baza? 
  
Sau dragostea este o recompensă cu valoare inestimabilă pentru cel care ştie să i se dedice şi s-o preţuiască? 
  
Dar, când ştii că ai găsit-o cu adevărat? Nu te poţi înşela oare asupra ei? Nu poţi confunda dragostea cu plăcerea faţă de cineva de care te simţi atrasă? Ori atunci când simţi acea linişte şi pace sufletească lângă persoana de lângă tine? Dar când sentimentele se abat ca un tăvălug asupra ta, ce poate fi? Atunci când te răscolesc, te frământă, îţi dă toată liniştea peste cap şi nu mai ai raţiunea de a desparte binele de rău şi de a discerne ce-i bun pentru viaţa ta. 
  
În sfârşit cei doi au ajuns la şevaletul lui Giacomo şi cele câteva minute petrecute cu mersul alert pe alee, i se păruseră o eternitate Adrianei. S-a pus dintr-o dată stop multitudinii de întrebări ce se abătuseră asupra sa, de când iar a apărut ca un coşmar al vieţii, pictorul italian, tocmai aici la peste şaizeci de kilometri de Torino, pe malul lacului Viverone. Ce tot caută în viaţa ei şi cine i-l aduce cu atâta insistenţă? Aşa-i scris în destinul ce i s-a hărăzit la naştere de către ursitoare, să-i aparţină? Pentru cât timp? 
  
Oricâte gânduri i-ar fi trecut prin minte, multiplicate în milioanele de secvenţe pe secunda trăită, nu s-ar vedea părăsind precum Doina, casa în care s-a născut, oraşul, sau ţara, pentru a se arunca cum s-ar zice "cu capul înainte în necunoscut" pentru această atracţie fizică, mai mult malefică decât sentimentală. 
  
- Adriana, dragostea mea, aşează-te în această poziţie, cu faţa mai mult spre lac decât spre hotel, pentru a-ţi lua un cadru. Ai sosit tocmai ca să completezi cu frumuseţea ta această splendoare naturală a lacului. 
  
- Bine, bine, dar eu am alt program, nu acela de aţi poza ţie. 
  
- Este o jertfă adusă pe sanctuarul artei, ceia ce faci tu acum. 
  
- Nu sunt pregătită pentru acest "sacrificiu". Mă aşteaptă prietenii mei cu masa. 
  
- După ce voi contura şi voi fixa imaginea ta pe pânză, putem servi şi prânzul. Casa mea nu este atât de departe şi pot găti ceva special pentru tine. Cea mai delicioasă pastă italiană. 
  
- Mulţumesc, dar o prefer pe cea oferită de gazdele mele. Nu doresc să se supere pe mine şi să dau dovadă de impoliteţe faţă de ele. 
  
- Stai liniştită acolo şi nu te mai întoarce mereu. Rămâi cum te-am rugat eu, apostrofă pictorul modelul său de ocazie, pe un ton mai putin reverenţios. 
  
Această atenţionare o irită pe Adriana. Îi mai estompă din entuziasmul simţit pentru momentele ireale de a se regăsi în preajma pictorului, în locul unde nici nu putea gândi că ar fi putut ajunge, chiar dacă şi-ar fi dat întâlnire. 
  
- Trebuie să înţelegi că-mi este imposibil să mai stau, răspunse şi ea pe acelaşi ton iritat. 
  
- Doar câteva minute cât să-mi continui opera ce va deveni nemuritoare prin prezenţa ta pe această pânză şi apoi putem sta de vorbă. 
  
- Eu nu mă refer la continuarea discuţiei, ci la timpul cât mai pot sta pe malul lacului. Intenţia mea a fost să ma plimb pentru a-i admira frumuseţea. Pozându-ţi ţie, sunt frustrată de această plăcere. 
  
- Nu-i nimic. Poţi vedea tablourile mele de la cabană şi prin ele vezi tot ce-i frumos pe acest lac. 
  
- Mulţumesc. Prefer originalul, natura vie, cu tot ce are ea mai deosebit. 
  
- Ce vrei să spui? Că pictura mea este falsă? Nu reflectă realitatea? 
  
- Departe de mine gândul. Ştiu că eşti un artist talentat. 
  
- Mai am puţin şi putem intra în restaurant să servim un pahar cu vin. 
  
- Mersi, mă aşteaptă prietenii, ţi-am spus. 
  
- Mâine ce faci? 
  
- Mâine? 
  
- Da, mâine! 
  
- Sincer, nu ştiu. Nu eu sunt cea care stabileşte programul acestei vizite, ci gazdele mele. Firesc ar fi să plecăm după amiază spre Torino. 
  
- Şi eu cum pot să te mai văd? 
  
- De ce? 
  
- Vreau să trăiesc cu tine o frumoasă poveste de dragoste pentru că sunt foarte îndrăgostit de tine. 
  
- Nu ştiu nimic despre tine, aşa cum nici tu nu ştii despre mine. La ce ţi-ar folosi? 
  
- După cum desigur ştii, dragostea înseamnă mister, dar poate aduce şi armonie în viaţa cuiva. Ea face să se întâmple lucruri nemaipomenite. Face parte din viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi şi se manifestă în felurite forme. Dragostea dă sens vieţii, te face să simţi că exişti, că trăieşti. Dragostea este sentimentul de referinţă în existenţa noastră. 
  
- Şi eu de ce aş vorbi despre dragoste cu tine pe malul acestui lac? Ce avem noi în comun de discutat despre acest fenomen natural al sentimentelor umane? 
  
- Atât în Piazza San Carlo, cât şi la mine în atelier, am simţit că nici tu nu eşti străină de această nobleţe a sentimentelor dintre noi. Că fluidul ce ne-ar putea uni curge la fel de vijelios şi prin tine, aşa cum îl simt şi eu. 
  
- Să spunem că mi-ai place. La ce mi-ar folosi dacă peste două zile voi părăsi pământurile piemonteze, luându-mi zborul spre meleaguri ce aştern sute sau mii de kilometri între noi? 
  
- Poţi să mai rămâi. 
  
- Cât şi pentru ce? 
  
- Pentru dragostea ce poate fi trăită la cote nebănuite de amândoi. Ceva deosebit de frumos. 
  
- Şi cât poate ţine această trăire frumoasă? Oare nu ştii că orice este frumos, când călătoria se sfârşeşte cu împlinirea unui vis, la finalul lui redevii la fel de singur, trist şi mai ales că poţi pierde şi ce ai avut înainte? 
  
- Nu trebuie să ne gândim la ce am putea pierde, ci mai ales la ce am putea câştiga. În viaţă totul se raportează prin prisma dragostei. Atunci când este împărtăşită, dragostea e sinonima cu fericirea. Nu vrei să simţi cum este să fii fericită? 
  
- Eu sunt o persoană fericită. 
  
- O persoană fericită este numai aceia care este o persoană iubită. 
  
- Dar dacă dragostea nu este împărtăşită şi cel pe care-l iubeşti te înşeală? Te minte, este făţarnic, urmăreşte un anumit scop, nicidecum unul sincer, atunci nu intervine suferinţa care este ceva rău, chiar malefic, pentru că te transformă în ceva ce niciodată nu ai vrea să devii. Şi apoi de unde ştii tu că nu sunt iubită? 
  
- Totul este posibil, nu te pot contrazice, dar nu este cazul meu. Eu chiar că te admir şi te plac. Simt că sunt profund îndrăgostit de tine. 
  
- Giacomo, te rog să mă crezi, nu mai pot sta de vorbă cu tine, oricât mi-ar place şi îţi spun sincer că îmi place să fiu în preajma ta, dar trebuie să plec imediat. Nu vrau să mă caute prietenii mei şi să mă găsească aici cu tine. 
  
- Bine, bine, dar promiţi dacă nu poţi în această după amiază, mâine înainte de a pleca spre Torino că vii aici? Vreau să ai ca amintire acest tablou. Eu rămân să-l termin. 
  
- Am să încerc să-ţi respect dorinţa. Voi vedea ce program şi-au organizat prietenii mei. 
  
- Atunci te aştept cu mare drag. 
  
- Promit să putem a ne lua la revedere. Cu bine! 
  
- Bye! 
  
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA - roman în lucru, capitolul XIV / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!