Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA - roman în lucru capitolul xI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Adriana a ajuns înaintea Doinei la locul de întâlnire. Chiar avusese timp să cumpere ceva dintr-un mic magazin de artizanat, un lucru de care de fapt nu avea nevoie, dar putea să-i motiveze prezenţa ei în acea parte a oraşului.  
Dacă Doina o va întreba cum de a ajuns în acea zonă, explicaţia va fi că văzuse acel obiect cu o zi în urmă, i-a plăcut şi a dorit să-l ia pentru Radu, ca amintire din Torino.  
Norocul a fost că nu a fost nevoită să dea nicio explicaţie, asta pentru ea fiind o mare uşurare. Doina a întrebat-o doar dacă i-a plăcut parcul Valentino. Pe această temă au dezbătut până acasă ce a văzut ea în parc şi ce nu a avut timp să vadă, sau nu a ştiut cum să ajungă acolo.  
Desigur că i-a relatat Doinei şi despre întâlnirea cu cele două românce, numai că a modificat situaţia în favoarea sa. Cea care a însoţit-o spre Piazza San Carlo a devenit însoţitoarea copilului, care i-a povestit toată drama româncelor care lucrează pentru italieni prin casele acestora.  
Doina a întrebat-o doar dacă i-a plăcut parcul Valentino. Pe această temă au dezbătut până acasă ce a văzut ea în parc şi ce nu a avut timp să vadă, sau nu a ştiut cum să ajungă acolo. Desigur că i-a relatat Doinei şi despre întâlnirea cu cele două românce, numai că a modificat situaţia în favoarea sa. Cea care a însoţit-o spre Piazza San Carlo a devenit însoţitoarea copilului, care i-a povestit toată drama româncelor care lucrează pentru italieni prin casele acestora.  
După servirea mesei de prânz, cam târziu faţă de obişnuinţa casei când erau împreună, era trecut de ora două de după amiază, Adriana s-a scuzat că-i un pic obosită şi s-a retras la ea în dormitor. Dorea ca în liniştea camerei, să poată medita la tot ce i s-a întâmplat după întâlnirea cu Giacomo şi ce sentimente avea pentru el.  
Trebuia să-şi facă lumină în propriul său suflet. Când sufletul vrea să-ţi vorbească, ai suficientă putere să-l asculţi şi ea dorea să-şi asculte sufletul. Să-şi analizeze sentimentele faţă de Radu pe de o parte şi cele apărute curând, spontan, peste puterea sa de înţelegere şi acceptare, faţă de Giacomo.  
Mai erau câteva zile şi o să părăsească definitiv Torino. unde nu se ştie dacă va mai reveni vreodată. În acest sens, avea vreun rost să-şi complice existenţa trăind mai mult o aventură cu italianul decât o poveste de dragoste?  
Ce era mai important pentru ea: dragostea aşezată, caldă, solidă şi durabilă a lui Radu, sau cea vulcanică, misterioasă, fascinantă, plină de neprevăzut şi de risc a lui Giacomo? Începea să-i dea dreptate lui Victor Hugo care spunea: "Omul are nevoie de dragoste. Viaţa fără duioşie şi fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârţâitor şi sfâşietor".  
Dar ea, de fapt, de ce fel de dragoste avea nevoie? De cea a lui Radu care îi conferă durabilitatea, sau cea a italianului care era una superficială, pentru el poate o simplă aventură, ca alte multe zeci de asemenea întâlniri petrecute poate în atelierul său?  
Să-i fi apărut o latură vicioasă despre care nu a ştiut nimic până acum? O atracţie faţă de aventură, fără de remuşcări şi inhibiţii? Spera spre binele ei să nu existe aşa ceva în caracterul său, încă necunoscut şi necercetat, pentru că niciodată nu a fost pusă în situaţia de a hotărî ce-i bine pentru ea: plăcerile momentane, sau loialitatea faţă de o persoană care a dovedit mereu că-i este un sprijin moral şi sentimental.  
Vroia, sau nu vroia, trebuia să-şi recunoască că tot ce s-a întâmplat de când l-a cunoscut pe Giacomo, este ceva pe care nu l-a putut evita, sau mai bine spus, nu şi-a dorit să-l evite. De ce oare?  
Nu-l iubeşte suficient de mult pe Radu, să nu cădă în asemenea capcane ale vieţii? Vor mai urma şi altele? Ce va face când căsătorită fiind cu Radu, va întâlni un nou Giacomo?  
Se va arunca orbeşte în braţele şi patul lui, fără a mai ţine cont de nicio morală? Sau se va maturiza cu timpul şi nu va mai accepta semenea compromisuri?  
În singurătatea camerei, cu draperiile trase şi lumina stinsă de parcă îi era ruşine până să se şi vadă, încerca să găsească răspunsuri la toate aceste nedumeriri ale sale.  
Înţelegea faptul că pentru fiecare om există undeva în Univers un alt om care poate doar printr-o simplă atingere pe obraz sau printr-o vorbă frumoasă şi plăcută să-ţi trezească în suflet trăiri de care nu ai fost conştient că ar putea exista, trezindu-ţi corpul la o viață cu mult mai tumultoasă, mai provocatoare, dar aceste reacţii te pot rostogoli într-un hău de unde nu vei mai putea scăpa niciodată. Ea oare aşa ceva şi-ar dori de la viaţă?  
Marea taină a existentei nu constă în a trăi pur şi simplu, ci în a şti pentru ce trăieşti!...Îşi dorea oare doar să trăiască clipa, luând de la ea tot ce poate lua şi tot ce-o satisface doar dintr-un simplu punct de vedere, cel al experimentării plăcerilor sexuale la o intensitate maximă, al aventurii cu orice preţ, sau să aibă  
o viaţă de familie liniştită, plină de tandreţe, de poezia cuplului când doi oameni se iubesc cu adevărat şi se respectă unul pe celălalt?  
Dorea să trăiască pentru plăcerile sale efemere, sau pentru plăcerile altuia, care ştie să-ţi rostească la ureche cuvintele pe care în subconştientul tău ţi le doreşti şi le aştepţi să-ţi fie spuse cât mai des şi mai romantic, cuvinte care sunt frumoase dar totuşi goale şi false în conţinut? Sau să trăiască pentru ea lângă omul care pur şi simplu o iubea pentru ceia ce era şi însemna pentru el, fiinţa de care avea nevoie?  
Începea să-şi înţeleagă starea în care se afla. Marea dilemă a metamorfozei sale se datora poate şi frustrărilor existente dea lungul vieţii. Din cauza unor evenimente legate de copilărie, de educaţia primită şi mai ales de exemplul existent permanent în faţa ochilor, reprezentat prin mamă-sa, i s-a inoculat în suflet acea reticenţă că nimeni nu poate să-ţi ofere ceia ce tu ţi-ai dori să primeşti de la el, mai ales acea dragoste care cimentează două suflete, două caractere diferite, transformându-le într-un tot unitar la care niciodată nu credeai că ar fi posibil să se întâmple.  
Până acum, aici în Torino, nu a întâlnit pe nimeni de care să se fi îndrăgostit cu adevărat. Toţi prietenii săi şi puţinii iubiţi, au fost persoane acceptate în sfera sa sufletească, intimă, nu neapărat dorite în adevăratul sens al cuvântului. Niciunul nu a fost aerul de care avea nevoie existenţa sa, sau pământul stabil de sub picioare de pe care să nu alunece.  
A încercat să iubească crezând că va descoperi secretul frumuseţii sufleteşti. Îşi aminti de pe când era la Cluj, de o întâlnire cu Florin Piersic. care printre multe altele spuse ca de obicei, a rostit şi o frază care i-a rămas în memorie: "Dacă stingi lumina, frumuseţea nu se mai vede, ea trebuie să fie aceeaşi dintotdeauna în părţi egale: sentiment, respect, sinceritate şi înainte de toate o definiţie a unui surâs care face mai mult ca orice declaraţie de dragoste... "  
Avea dreptate Piersic. Iată, acum pe întuneric, judecând la rece tot ce i se întâmpla în Torino, începu să dea mai multă importanţă acelor înşiruiri de cuvinte ale lui, decât ar fi putut da pentru ce a simţit într-o clipă de rătăcire sau de nebunie sentimentală, scurtă dar plină de patimă. Să ai mereu drept crez dictonul:  
"Trăieşte-ţi viaţa, pentru că timpul trece şi nu revine niciodată!" Dar viaţa sa se află abia la începutul ei şi are destul timp să vadă ce este rău şi ce este bine pentru ea.  
Doina cum a ştiut să aleagă ce putea să fie bine pentru ea? Cine a sfătuit-o cum să procedeze? Parcă spunea că hotărârea ei a venit ca şi când era luată dintotdeauna. Să rămână aici în Torino lângă cel de care se îndrăgostise şi-l simţea aproape sufletului său, indiferent de consecinţele viitoare ale hotărârii luate.  
Era adevărat că Vicenţio este un bărbat frumos, aşa cum de fapt este şi Giacomo, dar un chip frumos nu înseamnă nimic fără să aibă şi un suflet frumos! Cine are sufletul curat îţi poate transmite instantaneu de la prima întâlnire bunătate lui, chiar şi printr-o simplă privire, aşa cum i s-a întâmplat şi ei în Piazza San Carlo, când privirea pictorului a străfulgerat-o, interceptând-o pe a sa.  
Din acea clipă i s-a părut că viaţa ei devine mai interesantă, mai frumoasă şi este ţesută doar din visele ce i-au urmat, păşind pe potecile sufletului său fragil, încă aflat în căutarea sentimentului statornic de iubire, cu braţele deschise încât să-l poată cuprinde când îl va descoperi. Altfel cum ar fi ajuns în braţele lui Giacomo aproape goală, la un pas de a se uita pe sine?  
Viaţa nu este grea dacă primeşti totul fără de niciun efort, când totul îţi vine de la sine. Atunci ea îţi poate deveni prietena ta. Dar când pentru orice bucurie, pentru orice plăcere sau mică realizare a dorinţelor tale, trebuie să lupţi din greu, să te zbaţi, să înfrunţi vitregii ale sorţii şi nimic din tot ce ţi-ai dorit nu-ţi iesă, îţi mai poate fi prietenă?  
Ea de tânără a trebuit să lupte pentru fiecare bucurie, fiecare satisfacţie sufletească. Nici în dragoste nu poate spune că a avut mari realizări. Doar că nu a refuzat datorită vârstei sau conjuncturilor, apropierea unor parteneri lângă care se simţea bine, legând prietenii trecătoare. Dragostea adevărată care s-o răscolească, s-o transfigureze, s-o subjuge până a uita de sine, încă nu a trăit-o.  
Pe Radu îl iubea altfel. El devenise parte din familia sa care-i lipsea cu desăvârşire. Îi înlocuia tot ce şi-ar fi dorit să aibă în jurul său. Fraţi, surori, rude, unde să poată merge în vizită cu plăcere, aşa cum a mers la bunici când era doar o copilă, vizite după care să-i rămână amintiri frumoase.  
În jurul său era un gol imens acoperit doar de Radu. Altcineva nu exista. El îi era iubitul, dar îi era atât mamă cât şi tată, ori familia de care avea nevoie. Pe care din aceste calităţi i le percepea mai bine? Dacă în sentimentele sale s-a descoperit existenţa unei găuri negre, imediat invadată de prezenţa lui Giacomo, însemna că legătura dintre ei nu era suficient de maturizată şi de consolidată. Atunci ce-i de făcut?  
Peste câteva zile trebuia să se întâlnească cu el la Monaco? Rătăcirile apărute în gândirea ei o va face culpabilă faţă de Radu? Ar avea curajul să-i recunoască acestuia vreodată ce-a simţit şi ce era să facă cu Giacomo? Că pentru o fracţiune de secundă în sufletul său s-a strecurat ca o viperă o dragoste vinovată pentru italian? Oare cum ar reacţiona el? Ar fi iertat-o vreodată, mai ales că se aflau înainte de aşi jura credinţă veşnică unul celuilalt până la moarte ? Cu aceste întrebări care încă nu şi-au găsit răspuns, Adriana adormi.  
 
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA - roman în lucru capitolul xI / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1515, Anul V, 23 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!