Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

IUBIRILE UNUI PESCAR - POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Treisprezece (EROTIC) 
  
Plimbarea pe mare 
  
„Sexul este unul dintre cele nouă motive ale 
  
reîncarnării. Celelate opt nu mai sunt importante”. 
  
Am stabilit telefonic cu Miruna să mergem a doua zi pe mare, la pescuit din barcă. Se anunţa o zi deosebit de frumoasă, cu o mare liniştită. Dimineaţa, am urmat acelaşi program obişnuit. Am ieşit cu toţi colegii cu bărcile pe mare şi am început să ne împrăştiem fiecare în altă direcţie. Marea era cu suprafaţa apei nemişcată şi se anunţa o zi plăcută pentru pescuit şi apoi pentru plimbare cu barca. 
  
Timpul se scurgea monoton. Guvidul trăgea în prostie, parcă nu mai mâncase de când lumea. Se putea să am o zi record de captură. Peştele era frumos şi greutatea minciogului creştea văzând cu ochii. Când s-a luminat de ziuă, de se vedea malul, fără să vreau, ochii mi se fixau mereu pe ţărm. 
  
Doar muzica din difuzorul tranzistorului ruginit din cauza apei sărate, care tot îl stropea în timpul peregrinărilor mele pe mare, îmi mai alunga gândurile. Încercam să retrăiesc impresiile nopţii petrecute cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai când mă gândeam la cele întâmplate, parcă simţeam un imbold în şliţul pantalonului scurt. 
  
“ Miruna, Miruna, ce-ai făcut din viaţa mea liniştită şi netulburată de nimic şi de nimeni?”  
  
Doream să mă detaşez de evenimentele primei noastre întâlniri de pe canapeaua din sufragerie. Imaginea chipului ei mă urmarea continuu. Zâmbetul, transfigurarea, trăirile intense ce i se citeau pe faţă în timpul uniunii de simţuri, gustul picăturilor de transpiraţie culese dintre sânii ei frumoşi şi mari, toate acestea mă urmăreau. 
  
Degetele mele încă se mai regăseau alergând frenetic pe spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoţionat, gândindu-mă la cum se va desfăşura întâlnirea pe mare, când doar noi doi şi pescăruşii vom pluti legănaţi de unduirea molcomă a mării. 
  
Speram să se menţină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă şi după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, aşa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele spre altele, precum pescăruşul zboară spre orizont, să se contopească cu razele rasăritului de primăvară. 
  
Soarele era deja deasupra farului verde, ştiam că se apropie ora întâlnirii. Colegii de pescuit trăgeau la rame înspre mal, iar eu le-am spus că mai rămân, că trage bine peştele. Dar numai eu ştiam că altul era scopul rămânerii mele pe mare. 
  
După ce au dispărut cu toţii după digul din zona golfului de acostare, mi-am strâns sculele, am ridicat peştele în barcă şi trăgând de parâma ancorei, priveam malul cu nerăbdare. Doar o jumatate de oră mi-a luat să fiu la punctul de întâlnire de pe plaja Saturn. 
  
La mal, nu era multă lume, dar s-a strâns ca la urs în jurul meu. Unii din curiozitate, alţii dornici să cumpere peşte. Mi-am văzut musafira stând printre curioşi, într-un slip viu colorat şi cu sânii acoperiţi de cupele sutienului, în aceleaşi culori, jucând veseli la orice mişcare, aşa cum îi ştiam. 
  
În câteva minute am scăpat de mai bine de jumătate din peştele prins şi am ajutat-o pe Miruna să se urce în barca mea. Observasem în acest timp, în privirile bărbaţilor de pe plajă admiraţia amestecată cu invidia. Chiar, aveau şi de ce: un corp armonios construit, cu sânii mari şi jucăuşi, cu fesele abia acoperite de spatele slipului îngust, excitante şi chemătoare la nebunii, mai ales când şi-a ridicat piciorul ei lung şi frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. 
  
Mişcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine şi în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal, ceea ce a stârnit murmure şi şuierături de admiraţie şi invidie din partea curioşilor de ambele sexe, când şi-a oferit vederii lor partea din... pupa, cum zic marinarii. 
  
Am ajutat-o elegant să-şi recapete echilibrul, apoi i-am sărutat mâna şi obrazul, spunându-i ce fericit sunt că o revăd... 
  
La fiecare ramă trasă, distanţa dintre noi şi mal creştea văzând cu ochii. Pe mare eram doar noi doi şi câteva bărci cu motor, la mare distanţă în larg. Rareori, câte o barcă cu pânze se mai aventura prin zonă. 
  
Mi-am ales un loc în care să nu fim deranjaţi de privirile curioase. Între timp, cât ne îndepărtam de mal, musafira mea s-a făcut comodă în prova bărcii, şi-a aruncat sutienul inutil în fundul genţii de plajă, confecţionată dintr-un pai exotic, împletit frumos şi viu colorat, piesă achiziţionată de pe piaţa sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. 
  
Albul sânilor acoperiţi cândva de cupele sutienului, contrastau cu roşul aprins al zonelor expuse şi arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroşite, începeau s-o usture şi ca o mângâiere, îşi întindea cu mişcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate şi am simţit că am cea mai plăcută sarcină de executat. 
  
Mi-am înmuiat degetele în cremă şi-am început operaţiunea. Mai întâi i-am mângâiat spatele, apoi am trecut la sâni, am coborât uşor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că şi pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. 
  
Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind uşor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, şi la propriu, şi la figurat. 
  
Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât şi m-a sărutat apăsat. În acel moment, am abandonat întinderea pomezii rămase pe degete şi am căutat prin deschizătura picioarelor acel petecuţ acoperit de minusculul slip. Începuse să se simtă umezeala cupei calde, acoperite de puful castaniu. 
  
Mişcarea degetelor mele în locaşul dragostei îi transmitea fiori şi gemete uşoare de plăcere. Cu dinţii îmi muşca buzele şi umărul stâng. Încercam să menţin tensiunea în corpul femeii, însă doream să scadă tensiunea din pantalonii mei scurţi. Prelungirea stării de excitare era ca un elixir afrodisiac pentru amândoi. 
  
Dar încă nu era totul pregătit pentru continuarea nebuniei noastre, aşa că, din fugă, mi-am aruncat pantalonul scurt şi slipul şi m-am aşezat pe banchetă, trăgând-o cu spatele spre mine. Mi-a răspuns aşezându-se comod în braţele mele, cu picioarele desfăcute şi slipul tras într-o parte, participând la alunecarea printre labiile fierbinţi a năvalnicului înfometat, dornic de noi explorări. 
  
Atât mişcarea valurilor, cât şi cea a feselor sale deasupra intrumentului de „tortură” îi crea senzaţii pe care spunea că nu le-a mai trăit. 
  
Ah, ce bine e! Lasă-mă să mă bucur de toată plăcerea acestei aventuri pe mare! Cât mi-au lipsit aceste clipe de dragoste! Vreau să termin acum, odată cu tine! Fi blând cu mine! Aşteaptă-mă! Vreau să te simt în mine, cât mai aproape! Gata, nu mai pot, sunt toată a ta! Iubeşte-mă cum ştii tu mai bine! 
  
Nu-mi mai puteam controla simţurile, gândurile mi se învălmăşeau în cap. Eram în transă, atât eu, cât şi ea... 
  
O zvâcnire a pornit din amândoi şi un fluid cald a umplut cavitatea atât de dornică de a îmbrăţişa tăria voinicului. Câteva clipe nici n-am ştiut ce s-a întâmplat cu noi. Nu ne-a mai interesat dacă prin zonă a trecut vreo barcă, sau vreo altă ambarcaţiune pentru plimbat turiştii pe mare. Când ne-am revenit, eram transfiguraţi de plăcere amândoi, cu feţele roşii de emoţie şi plini de senzaţii fascinante şi de broboane de transpiraţie. 
  
Duşul era alături, adică întinderea nemăsurată a mării... şi de aceea, am sărit amândoi din barcă în răcoarea apei, pentru a ne mai tempera trăirile actului desfăşurat sub razele destul de fierbinţi ale soarelui. 
  
Un timp, am înotat unul lângă altul, cu mişcări largi şi leneşe, ne scufundam şi ne îndepărtam, apoi ne apropiam unul de altul. Îmbrăţişaţi, călcam apa, care în zona aceea avea peste opt metri adâncime. 
  
Miruna se sprijinea cu mâna de gâtul meu, mă săruta deasupra apei mării şi se apropia subtil, în răstimpuri, de mine, cu intenţia de-a încerca ceva inedit, atât pentru ea, cât şi pentru mine. Atingerea intimităţilor noastre a dat rezultate după un timp, prin trezirea la viaţă, din nou, a simţurilor. 
  
Ne învârteam în cerc, călcând apa şi pregătind un nou moment erotic. Preludiul se realiza prin săruturi sărate de la apa mării şi prin îmbrăţişări în apa care ne răcorea trupurile din nou înfierbântate... Mâinile noastre umblau libere pe trupurile goale, când pe deasupra apei, când prin zonele erotice, pentru a ajunge la clipa când corpul singur îşi va cere drepturile sale. 
  
Am adus-o uşor lângă barcă, iar ea s-a sprijinit cu o mână de copastie, cu cealaltă ţinându-se de umărul meu. Nu-şi dezlipea buzele de gura mea, muşcându-mi pe cea superioară cu nervozitate. Simţeam durerea, dar o ignoram, căci îmi trezea senzaţii nebănuite până atunci. 
  
Am prins cu ambele mâini copastia barcii şi am fixat-o pe draga mea cu umerii de barcă. Foarte uşor, cum înotam amândoi, doar dând din picioare, s-a putut produce cuplarea corpurilor noastre tinere şi dornice de nebunii. Nebuneala s-a desfăşurat cu mult zgomot şi zbenguieli din partea Mirunei, care îşi mişca ritmat picioarele şi funduleţul. 
  
„Suntem nebuni! Suntem nebuni!” striga, ţinând să stea mereu în “opoziţie” până când, din nou, a luat foc “praful de puşcă”, producând explozia “bombei” în cele două corpuri. Încremenisem într-o lungă şi dureroasă sărutare pentru mine şi, într-un târziu, ne-am dat drumul la mâini şi ne-am desprins unul de altul, avântându-ne într-o întrecere de înot în jurul bărcii. 
  
Obosită, dar pe deplin satisfăcută, Miruna s-a apropiat de pupa bărcii, să urce pe scara ataşata special în acest scop. Faţa ei radia fericire, iar ochii ei aveau o ciudată lumină în priviri. 
  
Când m-am urcat şi eu în barcă, a venit în braţele mele şi din nou mi-a prins buzele cu dinţii, avertizându-mă că n-am scăpat, că totul a fost doar o pregătire a ceea ce va urma. 
  
Doamne, câtă poftă de dragoste şi viaţă poate degaja o femeie tânără, care nu mai beneficiase demult, după cum singură spunea, de sentimentele calde ale unui prieten adevărat, care să rezoneze la aceleaşi dorinţi, simţăminte şi aspiraţii. 
  
Era o încântare să poţi avea încrederea că aceste sentimente sunt naturale, sincere şi pline de romantismul tinereţii, că făţărnicia nu are ce căuta în aceste clipe. 
  
Era o senzaţie şi stare de bine pe care nici eu nu le mai trăisem de mulţi ani, de când viaţa mi-a oferit posibilitatea să întâlnesc pentru prima dată dragostea, la o vârstă poate prea tânără, care nu mi-a arătat cum s-o preţuiesc şi s-o apăr de orice imixtiune nedorită şi neavenită într-un cuplu tânăr de îndrăgostiţi. 
  
Chiar şi atunci, când se găseşte doar câte un drăcuşor, care ne tulbură puţin apele, aceste sentimente pot fi zdruncinate şi distruse, dacă nu există maturitatea gândirii şi experienţa vieţii. 
  
Mă gândeam la ce ne va oferi nouă acum viitorul, la faptul că niciunul dintre noi nu putea să prevadă ceva. Eram siguri doar că, în acest moment, ne simţeam deosebit de bine împreună şi acest lucru ne era suficient, deocamdată. 
  
Cu aceste gânduri, care mă frământau, am trecut la locul meu pe bancheta din pupa, pregătind prima lecţie de pescuit guvizi pentru Miruna. Am aranjat două volte în dreptul ei, cu momeală în cârlig şi i-am spus cum să procedeze pentru a prinde primul ei guvid în Marea Neagră. 
  
Acesta nu a aşteptat prea mult până să muşte din momeală, iar când l-a ridicat în barcă şi l-a văzut negru şi urât, Miruna s-a speriat de el. I l-am scos din cârlig şi am aruncat din nou volta în mare. Până la urmă, s-a obişnuit cu prinsul peştelui şi scosul din cârlig, aşa că nu a mai fost nevoie de ajutorul meu. 
  
Dar mie numai de pescuit nu-mi ardea! 
  
Privirea nu mi se mai dezlipea de pe frumuseţea corpului său sculptural şi bronzat, care se răsfăţa gol sub razele soarelui şi briza mării, mai ales de pe perele frumoase, cu început de rumeneală de pe piept, dar şi de pe locul plăcerilor divine. 
  
Încercam să-mi fac de lucru, dar ceva mă chema să fiu iarăşi mai aproape de ea. Mi-am lăsat voltele agăţate de strapazanele bărcii şi m-am aşezat pe bancheta din faţa ei. Era foarte atentă la ce o învăţasem să facă, îşi mişca voltele continuu, ca să incite peştele şi să muşte din momeală. 
  
Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară şi am început s-o ung pe locurile înroşite ale corpului. Făceam ce făceam şi degetele îmi alunecau spre zona interzisă. 
  
Ah, ce-mi faci? Stai cuminte, că sar pe tine acum şi nu ştiu cum ai să te descurci. 
  
Ce poţi să-mi faci, dau eu replica, nu ai curaj, doar te lauzi, nu vezi că mai mult te pasionează pescuitul? Nu vrei să prinzi şi altfel de peşte? 
  
Tu ai vrut-o, stai că-ţi dau eu ţie ce meriţi, obraznicule! Altfel de peşte zici? Îţi arăt eu acum ce peşte prind, ca să te înveţi altădată cum să vorbeşti la adresa mea ! 
  
Şi brusc, zvâcneşte de pe bancheta ei şi mă doboară în barcă. Se aşează cu îndemânare deasupra mea şi începe să mă sărute peste tot corpul, să mă muşte uşor, pe unde putea prinde cu dinţii săi mărunţi şi cu o strungăreaţă delicioasă la maxilarul superior. Era furioasă că apucasem să-mi trag slipul pe mine şi cu piciorul stâng, se tot chinuia să-l dea jos. 
  
Am să mă răzbun pe tine, pentru toată aşteptarea din ultimele luni, răule, pescar pervers ce eşti! Auzi la el, altfel de peşte! 
  
Bucuros, am intrat în jocul ei, făcându-mi de lucru cu perişoarele de pe piept, în timp ce nădrăvanul trezit din somn, bătea la porţile încă închise ale plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce îşi ridică puţin fundul şi-l potrivi pe făgaşul plăcerilor incomensurabile. Îşi mişca trupul atât de măiestrit şi agil, încât mă înfiora. 
  
Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea ştiut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag şi multă satisfacţie. Şi iar se apleca asupra mea, şi iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. 
  
Apoi, mişcările deveneau unduitoare şi plăcute, tresăreau de plăcere, iar eu încercam să-mi controlez pornirea de a da drumul fluidului. Se ridică şi îşi schimbă poziţia, cu faţa spre prova şi continuă dansul şoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri în fese şi omoplaţi, dar nimic nu mai conta în acele momente… 
  
Se lăsă pe spate, iar pletele ei îmi mângâiau faţa. Am tras-o spre mine, simţindu-i spinarea deasupra buzelor şi i-am sărutat fiecare petecuţ de piele înroşită. O muşcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruieşte cu atâta patimă! Simţeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga şi în dreapta şi apoi, relua acest dans până rămânea înţepenită, strângându-mă în braţe, cu unghiile înfipte în carne. 
  
Explozia celor două descătuşări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mişcare câteva clipe. Uşor, uşor, ne-am revenit din transa acestei uniuni fizice şi sufleteşti, în care ambele noastre fiinţe au răspuns, în acelaşi moment, la acea clipă ancestrală. Eram transpiraţi, obosiţi, transfiguraţi. Şi iarăşi am sărit amândoi din barcă, să ne răcorim în mijlocul mării. 
  
Era ultima baie în mare pe acea zi. După mai multe ture în jurul bărcii, a venit din nou la mine, m-a cuprins pe după gât şi m-a sărutat cu pasiune, murmurându-mi în ureche: 
  
Mulţumesc, iubire! 
  
Cuvintele acestea mi-au rămas întipărite în minte, pentru mult timp… Am simţit în ele dragostea şi căldura inimii ei… Emoţionat, i-am mulţumit şi eu, la rândul meu, cu recunoştinţă, rugând-o să se uite în ochii mei şi să citească acolo ce fericire am putut trăi în preajma ei şi cu ea… 
  
Spre sfârşit, ne-am aranjat costumele de baie pe noi, am strâns voltele şi ridicând ancora ne-am îndreptat spre malul mării, unde ne-am luat la revedere, cu soarele mării în ochi şi în suflet, stabilind ora şi locul noii întâlniri. 
  
Referinţă Bibliografică:
IUBIRILE UNUI PESCAR - POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!