Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

ADRIANA, ROMAN IN LUCRU - CAP. V
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Acum hai să-ţi povestesc ce mi-a relatat românca despre care ţi-am amintit mai înainte, aşa cum ea mi s-a destăinuit.  
 
“Trecuseră trei săptămâni de când eram în Italia. Am bătut drumul Agenţie de muncă şi încă nu primisem nici un răspuns. Verişoara prietenei mele avea colocviu la o familie dar a refuzat oferta de muncă pentru că bătrâna pe care trebuia să o îngrijească era ţintuită la pat iar ea din motive de sănătate nu putea face acea muncă, să se lupte cu bătrâna singură, aşa că a insistat la fiica bătrânei şi la şefa de agenţie să mă cunoască pe mine. Au fost de acord aşa că am intrat în casă şi am găsit o doamnă simplă şi o bătrână mărunţică într-un pat cu gărduţ pe marginea lui, care mă privea curioasă. Cele două italience îşi doreau să găsească o femeie caldă, sufletistă, care să ştie bine italiana şi care să nu fumeze, numai că eu aveam amândouă defectele. Vorbeam puţin italiana, aproape mai deloc şi fumam. În ciuda acestor neajunsuri, m-au plăcut şi am căzut de acord să stau de probă, să vedem cum decurg lucrurile mai departe. Am învăţat să vorbesc cât de cât italiana destul de repede, ce nu înţelegeam desenam şi fata bătrânei mă desluşea. Ea a stat cu mine o săptămână şi aşa am învăţat cum să spăl bătrâna, cum să-i dau să mănânce şi ce să-i dau, de ce medicaţie are nevoie şi rânduiala casei. Aş spune că am avut noroc. Bătrâna era bună, respectuasă, caldă ca un copil mic, fiind dependentă de mine de la a o întoarce de pe o parte pe cealaltă, de a mânca ca şi de restul, spălat, schimbat de pampers, medicaţie, etc.  
Aici am învăţat cei plictiseala. Aveam programul bine stabilit cu ea, orele când trebuia să intervin cu ceva, puţină ordine de făcut prin casă, mâncare pentru amândouă, în rest împleteam, citeam şi călătoream cu laptopul pe internet.  
Bătrâna avea şase copii, toţi la casa lor, care m-au înconjurat cu mare respect şi chiar cu admiraţie pentru felul cum îngrijeam bătrâna şi că mă pricepeam mai la toate cele necesare în casă. Cu timpul au aflat că nu sunt venită de la ţară cum spunem noi românii, ci am terminat două facultăţi şi că asta era situaţia la noi, nu aveai ce face cu ele ca să-ţi câştigi un salariu.  
Am ajuns să fiu tratată ca un membru al acelei familii. Când am învăţat mai bine limba lor, am început să ne povestim vieţile, ce-am făcut fiecare până atunci şi aşa şi-au dat seama că am nu numai o pregătire intelectuală bună, ci şi o educaţie la fel de bună.  
În casa lor am acumulat multe amintiri frumoase, dar şi clipe de disperare, momente când vrei să spui: ajunge, nu mai pot trăi o viaţă atât de limitată, să o faci pe sluga în casa altora pentru nişte amărâţi de euro pe care nu-i ai în ţara ta. Aşteptam cu nerăbdare să vină sâmbăta şi duminica să am liber şi să pot parăsi casa unde am fost sechestrată cinci zile din săptămână, douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru.  
Într-o asemenea zi liberă am cunoscut întâmplător o italiancă cumsecade, care găsea de fiecare dată locuri frumoase din Torino sau din împrejurimi, pe care să le vizităm şi care deveniseră ca o oază de lumină ce m-au determinat să amân hotărârea de a pleca definitiv acasă.  
Când stai mult în casă cu un batrân bolnav, ai senzaţia că eşti în puşcărie, chiar dacă ţi-e bine. Mereu îţi impui să ai răbdare, răbdare, răbdare, chiar dacă adeseori îţi zici: gata, dar până când? Apoi când soseşte ziua de salariu şi vezi banii grămadă în mână pentru care acasă trebuia să munceşti mai bine de şase luni pentru ei, mai prindeai curaj de a continua încă o lună şi tot aşa.  
Am stat la acea familie un an şi zece luni şi mă aflam în concediu în ţară când într-o dimineaţă pe la ora şase m-a sunat fiica bătrânei care m-a angajat, să-mi spună că mama ei s-a stins din viaţă.  
Deci nu mai aveam la cine mă întoarce în Torino şi nici loc de muncă nu mai aveam şi totuşi m-am întors în Italia. Cu banii câştigaţi acolo în cei aproape doi ani, îmi reparasem casa şi făcusem şi alte investiţii importante, dar cum nici serviciu nu aveam şi ajunsesem şi la fundul sacului, altă variantă nu exista decât să revin la Torino unde deja cunoşteam de acum oraşul şi cum merg treburile pe acolo.  
Deci m-am văzut din nou în Torino ca şi prima dată, la Agenţia de ocuparea forţei de muncă, cu referinţe foarte bune de această dată şi cu un locuşor cald unde să stau până voi găsi o altă familie care să mă angajeze.  
Norocul mi-a surâs din nou. După două zile m-au chemat la agenţie pentru un nou colocviu, cu o altă familie şi uite aşa am luat-o de la capăt. Din nou la muncă, la muncă şi iar la muncă.”  
- Da, munca de badantă este destul de grea, i-am spus eu. După cât de robustă şi puternică eşti tu, mă mir că poţi să te descurci cu o persoană imobilizată la pat, ca să o schimbi, să o speli sau să-i dai de mâncare.  
- Ştii, a fi badanta este un mod de viaţă. Am o cunoştinţă care stă la o familie destul de bună, înstărită şi de bună condiţie, ca să îngrijească de o bătrână senilă, care mai are şi aproape o sută de kilograme şi este imobilizată la pat. Pentru cunoştinţa mea, româncă şi ea şi tot la fel de “robust” ca şi mine, nopţile devin un coşmar. Bătrâna stă în şezut şi nu doarme decât aşa. Tot timpul se cere la baie. Îţi imaginezi ce chin poate îndura acea femeie ca să se lupte cu un corp semi inert, ca s-o deplaseze prin casă?  
- Doamne, Dumnezeule! Cum se descurcă?  
- Cum să se descurce? Îşi plânge ziua când s-a născut. Dacă refuzi un post de muncă acordat de către Agenţie, greu mai găseşti un altul prin ei. Eşti nevoit să lucrezi la negru şi în condiţiile impuse de cei ce te angajează. Stai în casă cu un bătrân zi şi noapte, găteşti, speli şi ai grijă de bătrân în orice condiţie ar fi, chit că este bărbat sau femeie. Dacă eşti cu contract oficial, ai două ore libere pe zi şi sâmbăta şi duminica liber. Sâmbăta de regulă ai liber de la ora două până duminica la ora opt seara.  
- Deci nu eşti liberă toată sâmbăta şi toată duminica.  
- Aşa ar trebui, dar cine îţi respectă drepturile? În contract scrie că trebuie să fii rezident în acea casă, să-ţi asigure masă şi dormit în camera ta, etc. Ai un contract teoretic de cincizeci şi patru de ore pe săptămână, ca tu să trăieşti împreună cu persoana vârstnică zi şi noapte, pentru 950 de euro salariu lunar.  
- Nu-i mult pentru munca pe care o face-ţi.  
- Nu-i mult dar, mult mai mult decât puteai câştiga în ţară, de cel puţin patru ori. Sunt şi familii înţelegătoare care dacă renunţi la orele libere îţi mai adaugă 150 de euro la salariu, aşa cum sunt şi destui parşivi care nu respectă contractul. Te fac să renunţi la weekend, stai lângă bătrân şi la plată nu te mai plătesc. Ba mai mult, mai ales copiii celor de care îngrijeşti, te pun să faci şi alte treburi care nu-ţi aparţin în contract, cu toate că şi aşa faci oricum mai mult decât ai stipulat în fişa postului. Să le calci rufele, să faci de mâncare pentru întreaga familie, curăţenia în toată casa, exact ca o femeie de serviciu, sau mai bine spus, ca o servitoare oarecare. Alţii sunt zgârciţi la mâncare, îţi fac socoteala şi la ultimul cent. Apoi sunt cazuri când bătrâna te mai loveşte, te zgârâie, că are probleme cu capul, sau când bătrânul trage de fundul tău…  
- Vai Doamne, unde am ajuns ca români. Slugile europei.  
- Cam aşa este.  
Referinţă Bibliografică:
ADRIANA, ROMAN IN LUCRU - CAP. V / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!