Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Cele patru intalniri cu moartea.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cumpăna nr. 4 
  
Anii au trecut, s-au mai întâmplat multe lucruri bune sau rele în viaţa mea, a mai urmat o casnicie de nevoie pe la vârsta de 27 ani în care cu intermitenţe m-am complăcut până prin 1985 când a avut acelaşi final – divorţul şi plecarea mea definitivă din Constanţa la Mangalia, unde fostul meu şef de birou era director general şi care mi-a acordat un apartament cu două camera în mai puţin de două luni,aşa cum îmi promisese. 
  
Am reuşit chiar să ajung la pensie şi m-am trezit că din proiectant tehnolog, profesie în care am lucrat 33 ani în cele două şantiere navale, devenisem peste noapte scriitor care avea publicate deja două cărţi într-un singur an. Ca să mi le pot vinde foloseam ca şi acum internetul, de unde plecase de fapt toată nebunia scrisului de care habar nu aveam că aş fi în stare s-o fac, chiar dacă în tinereţe mai scriam câte un articol – două din când în când, pentru ziarul local “Dobrogea Nouă”. 
  
Făceam marketing pe internet pe diferite site-uri de socializare, oferindu-mi cărţile ca şi acum la preţul de cost al editării fără adaosuri, pentru a mai recupera din banii investiţi cu publicarea lor. Dacă înainte autorii nu erau preocupaţi cu editarea şi comercializarea cărţilor scrise, de aceasta ocupându-se editurile care acceptau să te publice şi să-ţi vireze în cont procentul din vânzări, acum autorul face totul, inclusiv comercializarea. Editurile îţi iau banii, tipăresc cartea şi cu asta li s-au terminat obligaţiile faţă de autor. 
  
Într-o după amiază din vara anului 2011 primesc un telefon al cărui număr nu-l cunoşteam. Era o prietenă virtuala din Tecuci care mă anunţa că este sosită în Constanţa pentru două zile şi ar dori să cumpere cele două cărţi ale mele. Tocmai în acea perioadă trăgea bine chefalul în zona ecluzei de la Agigea, unde mergeam cu amicii aproape zilnic la pescuit. Mi-am făcut eu socotelile ajungând la concluzia că un drum la Constanţa cu maşina era mai scump decât valoarea încasată pe cărţi, deci n-ar fi fost rentabilă deplasarea. Puteam să mă scuz elegant că am altă treabă în acea zi şi tot ce va urma nu se mai întâmpla. Când trebuie să se întâmple, dracul face în aşa fel ca să se întâmple. 
  
Ce mi-am zis eu: merg, duc cărţile şi la întoarcere mă opresc la Agigea şi rămân la pescuit. Zis şi făcut. Stabilesc cu necunoscuta ora de întâlnire, îmi iau scula de pescuit, o fixă din carbon de 8 metri lungime şi găletuşa cu râme de mare. Mă chinuisem vreo două ore să le găsesc prin zona Limanu, săpând în apa canalului navigabil al portului Mangalia. 
  
Ajung la Constanţa şi întreb la telefon unde este cazată. Mi-a spus un nume de hotel despre care nu mai auzisem. Am crezut că este prin Mamaia, aşa că m-am dus direct în staţiune şi mă uitam peste tot unde poate fi. Am ajuns la capătul dinspre Năvodari şi nu am reuşit să-l găsesc. Iar am dat telefon şi iar am luat staţiunea la periat cu acelaşi rezultat, cu toate că am şi întrebat nişte lucrători de prin Mamaia de acel hotel. Nimic. Iar o sun şi îi spun să se uite pe stradă şi să-mi relateze practic ce vede în faţa ei. Aşa am putut înţelege că de fapt ea era în Constanţa, nu în Mamaia. Am reuşit în sfârşit să o descopăr. 
  
Era venită cu fiica ei care avea un curs de două zile prin Constanţa. Mai aveau o colegă a fetei cu ele. Cum fetele erau plecate, noi am mers la un restaurant şi în timp ce eu am băut o cola şi ea nu ştiu ce şi-a dorit, oricum ceva cu alcool, i-am scris dedicaţiile, am vorbit de una şi de alta ca două persoane care o mai făcuseră pe internet fără să se cunoască şi cum timpul trecea şi nici rost să mai stau nu era cazul, i-am sugerat să ne retragem. Am achitat consumaţia, ea cărţile şi am părăsit localul. Şi-a manifestat dorinţa s-o duc să se întâlnească cu cele două fete care erau la un mall, dar al cărui nume nu-l ştia. 
  
O luăm de la început cu căutatul acului în carul cu fân. Fiind străine de oraş nu ştiau să dea explicaţiile necesare, să le pot găsi uşor. Până la urmă am reuşit să le descopăr în parcarea de la Mall Maritimo. Luându-mi la revedere de la toate trei, cu promisiunea de a ne reîntâlni pe internet, m-am îndreptat cu toată viteza posibilă într-un oraş aşa de aglomerat cum este Constanţa, să ajung la ecluza Agigea. 
  
În vreo douăzeci de minute eram la locul de pescuit, canalul de la ecluză. Am lăsat maşina într-un spaţiu unde o parcam de obicei şi cu găletuşa cu râme în mână, minciogul şi scula din carbon de 8 m lungime aşa cum am spus, m-am îndreptat cu toată emoţia pescarului care se aşteaptă la capturi nemaipomenite, spre malul apei. Acolo mai era un mangalean prieten de pescuit şi un ţigan necunoscut. Am montat eu fixa, am lansat şi, de acum aşteptam să tragă monstrul. Mi se făcuse foame după atâtea ore de când nu mâncasem, aşa că mi-am scos pachetul cu mâncare şi am început să înfulec. Amândoi pescarii de lângă mine mi-au spus că nu au prins nimic şi că în acea zi nu vrea să tragă. 
  
La um moment dat ţiganul prinde un chefal de vreo şapte sute de grame şi speranţele noastre cresc, crezând că o să intre peştele în zona noastră. De unde. Începuse să se însereze. Când am trecut pe lângă ecluză, am văzut trei pescari care erau cu fixele pe apă. M-am gândit că acolo poate trage peştele mai bine. Îmi iau la revedere, strâng sculele şi plec spre maşină. 
  
În cinci minute eram pe mal să reiau pescuitul. Umbra peretelui de la ecluză făcea ca eu să nu văd când peştele muşca şi mişca pluta, aşa că mereu mă trezeam cu râma mâncată. La un moment dat cum stăteam eu cu fundul pe o piatră şi cu pantofii sprijiniţi pe o alta, simt umezeală la picioare, Crescuse apa şi trecuse de talpa pantofilor, udându-i. Aceasta a fost şansa mea de supravieţuire. M-am retras mai sus şi am mai continuat pescuitul alte câteva minute, fără niciun rezultat. Soarele se pregătea să apună, aşa că m-am hotărât să abandonez activitatea sportivă cu intenţia de a revini a doua zi cu alţi amici, ca să ne coste mai puţin transportul. 
  
Nu îmi strâng băţul telescopic acolo pe mal că aşa trebuia să se întâmple. Malul era pavat cu dale de piatră de carieră şi m-am gândit că pot să rup băţul şi cum dădusem pe el o mie de lei, nu era deloc convenabil. Urc malul spre maşină cu intenţia să strâng băţul în şosea. Îl ţineam aşa desfăcut pe umărul stâng, iar în mâna dreaptă aveam minciogul şi găletuşa cu râme de mare, nişte viermi creţi ca miriapoadele (urichelniţa). Ajungând la maşină nu m-am gândit că desupra ei era reţeaua de înaltă tensiune de 20.000 de volţi care alimenta portul Agigea, ca să las băţul jos până trec de ea. M-am trezit dintr-o dată cum am înţepenit şi o amorţeală şi un zguduit mi-a cuprins întregul corp. Am reuşit doar să ţip şi să cad la pământ ţeapăn, ca un beton de la mijloc în jos. Totul a durat fracţiuni de secundă. S-a declanşat un arc electric, urmat de o pocnitura şi eu am căzut cu faţa în ţărână , băţul a căzut în spate la pământ cu toată lungimea lui de opt metri şi cu nailonu agăţat printre buruienile dintre pietre, găleata vărsată în praful de pe şoseaua pietruită şi eu nemişcat lungit în spatele maşinii cu faţa în jos. Eram ţeapăn beton. Nu puteam mişca de la brâu în jos nimic ca şi când mi se făcuse o anestezie locală totală. A apărut un pescar din cei trei speriat de ţipătul meu şi de flama produsă la reţea. 
  
M-a întrebat ce-am păţit şi dacă sunt bine. Ce puteam să-i răspund? Puteam să-mi mişc doar mâinile şi în nebunia mea cea mai mare grijă nu era dacă mă mai pot ridica, ci să-mi adun râmele din praful şoselei, aşa că asta făceam eu când a apărut şi un alt pescar din cei trei. Simţeam cum se scurge curentul din mine şi cum încep să mă dezmorţesc. Am încercat să mişc picioarele. Mergea. M-au ajutat cei doi pescari să mă ridic şi am reuşit să ajung pe vertical, însă nu aveam stabilitatea de a rămâne în picioare fără sprijin. Au mai trecut câteva minute şi m-am putut mişca de pe loc. Piciorul stâng încă era amorţit destul de bine. Cum, necum, am strâns băţul telescopic şi l-am pus în portbagaj alături de “nepreţuitele“ mele râme. 
  
Mă durea piciorul stâng. Nu ştiam ce are. Unul dintre cei doi m-a întrebat dacă pot conduce aşa cum sunt. I-am răspuns că voi merge încet şi aşa am plecat de la ecluză, înscriindu-mă să ies pe podul de la Agigea şi apoi spre casă. Cum totul nu trebuia să se termine acolo, acea zi nefastă mă tot urmărea. Când traversam Eforie Sud, aproape de hotelul Hora, spre ieşirea dinspre Tuzla, mă alerga din spate un grăbit. Am părăsit banda doi şi m-am înscris pe banda unu, numai că şi el acum era alergat de alt grăbit şi mă trezesc că-mi taie calea, să se retragă în faţa mea. Intrase în unghiul mort şi nu mă mai vedea, sau pur şi simplu nu a fost atent. În spatele meu la mică distanţă era un alt autovehicol. Dacă puneam frână brusc să evit coleziunea cu cel ce-mi tăiase calea, riscam ca cel din spatele meu să mă lovească ,dacă nu era atent la manevra mea, aşa că am apăsat şi pedala de ambreiaj şi frâna, claxonândul pe neatent. Frânarea n-a fost aşa de bruscă, iar tipul din faţa mea dându-şi seama ce-a făcut, a mărit brusc viteza şi dus a fost. 
  
Atunci cand am apăsat pedala de ambreiaj, am simţit durerea în maleola piciorului stâng. Ajuns acasă, am lăsat maşina la locul ei şi am plecat direct la urgenţă. Era de gardă chiar un medic ortoped ceva rudă cu mine. Finul de botez al unui verişor. Îi povestesc toată tărăşenia cu electrocutatul, el se miră că am scăpat, iar la un moment dat mă întreabă pe unde a ieşit curentul. Habar nu aveam că trebuia să şi iasă după ce a intrat în corpul meu. Când m-am dezbrăcat de hainele de pe mine, pentru consult, atât geaca de blugi, pulovărul şi maieul erau topite în zona de contact cu băţul şi umărul, iar în carnea umărului stâng aveam o gaură cât o monedă de 50 de bani, adâncă de vreun centimetru ce mirosea a carne arsă. 
  
M-au pus imediat să-mi facă electrocardiograma şi am ieşit sănătos tun, iar la radiografierea piciorului mi-a ieşit ruptură de maleolă din timpul căzăturii. Cum era sâmbătă seara, nu era ghipsar în unitate, aşa că m-au legat cu două atele şi m-au trimis la salonul de ortopedie să aştept până luni când soseşte ghipsarul la muncă. 
  
Atunci când m-am descălţat de pantofi şi mi-am scos ciorapii am observant că cel din piciorul stâng are o gaură mare în dreptul degetului mic. Era topit şi aveam şi o gaura de vreo doi centimetri în partea lateral a labei piciorului. Pe acolo se scursese curentul. Pantoful din piele fiind ud de la apa crescuta la ecluză, a facilitat scurgera lui în pământ. 
  
Luni, asistentul mi-a băgat piciorul într-o carcasă de ghips până la şold pe care am fost nevoi s-o port vreo lună de zile, chinuindu-mă cu saci din plastic, să-l protejez când făceam baie. Bineînţeles, că luni am ieşit la cerere din spital. Nu eram eu cel care să stea prea mult închis undeva. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă, a fost să sun la ENEL Constanţa, să aflu de cât era reţeaua unde m-am electrocutat. Fiind întrebat de ce vreau să ştiu şi recunoscând motivul, s-a mirat şi interlocutorul meu cum de am scăpat şi nu am ars ca o torţă. Uite aşa, mai am încă de trăit şi cine vă mai povestea aceste patru cumpene petrecute în viaţa mea dacă eu pieream? Dacă am rezistat la 13 mii de volţi aşa cum mi-a spus specialistul ENEL-ului că trece prin câmpul electric în care am avut imprudenţa să intru, atunci mă pot considera un om norocos şi înconjurat de o aură ocrotitoare. Numai de dragoste nu prea am avut parte, de dragostea unei femei care să mă poată iubi şi la rândul său să-mi cucerească inima. Poate va veni şi aceasta atunci când nici nu mă voi mai aştepta. Doar nu degeaba am scăpat cu viaţă din cele patru cumpene. Eu încă o mai aştept. 
  
Referinţă Bibliografică:
Cele patru intalniri cu moartea. / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!