Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Cele patru intalniri cu moartea.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cumpăna nr. 3 
  
Aşa cum am amintit în episodul numărul doi, în 1967 toamna prin octombrie, după ce a stat vinul din fiert şi s-a limpezit, m-am căsătorit cu fata care reprezenta totul pentru mine. O iubeam cum numai tinerii pot s-o facă, mai ales cei proveniţi dintr-o familie unde moralitatea şi seriozitatea este literă de Evanghelie. 
  
Nunta a avut loc la Crama hotelului Continental din Costanţa ce aparţinea de I.H.R. Eforie Nord, unde Şef de Cadre (şef Serviciu Personal de acum) era soţul unei verişoare, care îmi intermediase închirierea localului. 
  
Crama avea o orchestră recunoscută ca cea mai bună formaţie lăutărească din oraş, cu maestrul Carabulea la ţambal. Pentru nuntă orchestra s-a mai completat şi cu muzicanţi de la Teatrul de estradă FANTASIO din Constanţa care să cânte muzică de dans. 
  
Socrul meu mi-a condiţionat de la început căsătoria cu fiica lui prin locuirea noastră la el în casă, la Cumpăna. Mie nu-mi convenea deloc, că trebuia acum să fac naveta la serviciu, însă ce-am zis: “Împacă-te cu dracul până treci puntea”. 
  
În acea perioadă Constanţa era un oraş închis. Gheorghe Gheorghiu Dej interzisese ca în anumite oraşe din ţară să se mai facă mutaţii şi altor persoane. 
  
Corupţia nu este inventată de actualii politicieni, ci exista şi pe atunci, aşa că mama a vorbit cu o verişoară de a ei care locuia în oraş, să-mi facă mutaţie la ei. Când au venit aceşti unchi la noi acasă, le-a pus în portbagaj nişte gâşte (unchiul era şofer profesionist) şi le-am dat buletinul. N-a trecut o lună de zile şi eu aveam mutaţie în marele oraş închis Constanţa. Asta se întâmpla prin 1963, deci când m-am căsătorit în 1967 aveam mutaţie pe oraş de 4 ani, chiar dacă nu am locuit niciodată la acea adresă. 
  
Treburile n-au mers cum ne doream în viaţa noastră, motivele sunt povestite în cartea “Iubirile unui pescar”, aşa că după 8 luni de locuit la socri în Cumpăna, am stabilit de comun accord cu tânăra şi frumoasa mea soţie, să căutăm o cameră la oraş şi să plecăm să trăim singuri. Nu aveam problem cu socrii, ci cu o cumnată de vârsta mea şi divorţată care făcea totul, ca să-i devin amant. Am preferat să plec decât să-mi înşel soţia. 
  
Desigur, că dracul când îşi vâră coada unde nu trebuie, nu se lasă aşa cu una cu două, până nu-şi îndeplineşte planul. Fiind locuitor al Constanţei, obţinusem aprobarea Consilului Oamenilor Muncii cum se numea pe atunci, de la mine de la muncă, să ni se dea şi nouă în oraş pământ pentru un loc de casă. Tocmai în acea perioadă toată familia mea lucra la casa fratelui cel mai mare care avea deja doi copii, iar soţia îi era însărcinată cu al treilea. 
  
Tata a venit într-o duminică la Constanţa să-i punem acoperişul casei fratelui şi a trecut pe la mine că-i era în drum, să mergem împreună la treabă. Ca om cu experienţă de viaţă, a observat că ceva nu-i în regulă cu soţia mea. Avusesem o discuţie noi doi mai înainte cu referire la întoarcerea la părinţii ei. Credeam că a înţeles că nu era cazul. Eu nu i-am spus nimic de pericolul ce pândea căsnicia noastră din partea surorii sale. 
  
Lucrând la casa fratelui, la un moment dat tata presimţind ceva, îmi spune să merg pe acasă la mine în timp ce mă duc la depozitul de băuturi după o damigenuţă de 3 litri cu vin. Zis şi făcut. Când ajung pe strada respectivă, văd în faţa porţii un camion şi nişte persoane cărând bagaje. Mi-am dat seama ce se întâmpla de fapt. 
  
- Pleci de la mine? mi-am întrebat soţia. 
  
- Da, plec. 
  
- Ai grijă că eu n-am să vin niciodată după tine, asta să o ştii de la început, că nu ai motiv să pleci. 
  
- Treaba ta, îmi răspunde ea, văzându-şi de treabă. 
  
Sora ei care era drăcuşorul din casă, cum am numit-o eu în povestirea din cartea de debut, cu nişte perne în braţe, le aşeză jos şi-mi dă vreo doi - trei pumni în stomac şi apoi îşi vede de treabă. I-am lasat să facă ce vor şi am plecat la depozit după vin. Bagajul era aproape încărcat. Mare lucru nu aveau de luat. Doar lenjeria şi darurile ei de la nuntă. 
  
Revenit la casa în lucru, le-am povestit alor mei ce se întâmplase şi atunci la vârsta de 25 de ani, pentru prima dată am aprins în faţa tatălui meu prima ţigară, chiar dacă fumam de la vârsta de 17 ani. M-a înjurat el pentru impertinenţa mea, dar n-a mai avut ce-mi face după aceea. 
  
Lunile au trecut, eu am rămas cu chirie tot în acea cameră din cartier, dar gândul îmi era mereu la Geny. I-am trimis câteva scrisori, am aşteptat-o să vorbim de mai multe ori în staţia ei când ieşea de la serviciu, însă nu am putut-o lămuri să revină la oraş. Într-o seară chiar am blocat-o într-un autobuz şi n-am mai lăsat-o să coboare până în staţia unde coboram de obicei în cartier. Cu toate că era aproape ora douăzeci şi două şi nu ştiu dacă mai avea cu ce să ajungă la Cumpăna, s-a încăpăţânat şi nu a vrut să mă urmeze în camera noastră, cu toate argumentele folosite. Văzând că vorbesc singur, am renunţat de a mai încerca să reînnodam firul rupt al căsniciei noastre. 
  
Îmi venea destul de greu să trăiesc fără de ea pentru că o iubeam cu adevărat şi simţeam că nu pot trăi fără s-o ştiu lângă mine. 
  
Eram cuprins de slăbiciune, ca oricine este născut în zodia peştilor, aşa că m-am gândit tot mai des să-mi pun capăt zilelor, iar acest gând devenise obsedant. Premeditând acest lucru, am cumpărat de la farmacie o cutie cu cincizeci de pastile de meprobamant, într-o seară când n-am mai putut suporta despărţirea, mi-am luat un litru de vin, să-mi fac curaj şi am înghiţit întreaga cutie de somnifere. Când a început să mi se facă rău, m-am speriat şi am anunţat pe mama proprietăresei care locuia uşă de uşă cu mine, ce tâmpenie am făcut. 
  
Nu mai ştiu ce s-a întâmplat după aceea. Ştiu doar ce mi s-a povestit de fratele cel mare. Proprietarul a fugit până la el şi l-a anunţat, apoi au sunat la salvare. Eu m-am trezit dimineaţa în Spitalul Judeţean legat buştean cu nişte chingi de o targă. Trei bărbaţi şi două femei s-au luptat în acea noapte cu mine să mă ţină, ca să-mi facă spălături gastrice, să elimin efectul pastilelor înghiţite. Nu ştiu nimic din ce mi-au mai făcut şi nici ce-am făcut eu. Imi povesteau cadrele medicale că eram ca o fiară, puternic ca un bizon şi abia de au reuşit să mă lege de targă, ca să mă ajute să scap cu viaţă. La început m-au legat cu feşe de mâini, dar le rupeam ca pe nişte aţe. Nu ştiu de unde atâta forţă putea să existe în mine, că nu am fost niciodată un bărbat puternic fizic. 
  
Bineînţeles, că soţia mea a auzit ce am făcut, dar nu a catadicsit să vină să mă vadă. Atunci am renunţat definitiv la ea şi la ideea de împăcare. Mi-am dat seama că iubirea ei nu a fost atât de puternică ca a mea şi nu merita să mai insist. I-am trimis vorbă că vreau să divorţăm pe cale amiabilă. Am aranjat amândoi cu un avocat bătrân şi hârşit în ale divorţurilor, plătindu-l în mod egal, să terminăm căsnicia noastră aşa că într-un an de zile, deoarece prima dată ni s-a dat şase luni de gândire, ne-am separat şi legal. Lucruri nu aveam de împărţit, deoarece în cele 18 luni de căsnicie nici nu am avut timp să ne cumpăram. 
  
Aşa am trecut şi de cea de a treia întâlnire cu moartea, dar nu şi ultima. 
  
Referinţă Bibliografică:
Cele patru intalniri cu moartea. / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1408, Anul IV, 08 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!