Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

ENIGME - partea a II a  

 

 

 

Despărţindu-se de Marian, Andrada căzu pe gânduri.Măi să fie de situaţie. Ce se întâmplă cu cei doi băieţi? Dar dacă este adevărat şi Marian putea să se fi îndrăgostit de ea? Nu-i exclus să se întâmple acest lucru, dacă el a avut curajul să-şi pericliteze prietenia de peste zece ani cu Cristian. Şi ea ce poate să facă? Deocamdată faţă de Marian nu avea niciun sentiment de afecţiune sau să simtă o eventuală apropiere. Chiar şi faţă de Cristian era confuză. Era sau nu îndrăgostită de el?  

Poate datorită faptului că nu s-a mai sărutat de peste un an cu un băiat şi nu s-a mai îmbrăţişat cu cineva, a apărut o oarecare atracţie faţă de el. Era fratele celei mai bune prietene şi trebuia să recunoască totuşi că era un bărbat chipeş. În această privinţă nu putea să tăgăduiască că orice fată era atrasă de un asemenea bărbat. La douăzeci şi de trei ani nu puteai să-l mai numeşti băiat, fiind bărbat în toată puterea cuvântului.  

Acum era marcată de impoliteţea lui Cristian de a nu-şi lua la revedere ca buni prieteni. Ce, trebuia să stea pe bancă ca o femeie uşoară să se distreze el după pofta inimii? Foarte bine. Nu a dorit să-i mai vorbească, este treaba lui. Nu are să-l tragă de mânecă.  

Toate aceste dialoguri purtate cu ea însăşi erau generate şi de confuzia pe care a creat-o Marian prin declaraţia lui neaşteptată. Cum s-o considere? O insolenţă sau o mărturisire sinceră a unui tânăr îndrăgostit de prietena amicului său?  

Nu va lua nicio hotărâre. Chiar aşa. Prefera ca în această perioadă de confuzie să nu se mai apropie de Cristian. Va încerca să-l evite pe cât posibil. Trebuia să se lămurească pe sine, să afle ce doreşte şi care este starea sufletească în care se află, pro sau contra Cristian. De Marian încă nu-şi putea pune problema. Nu ştia prea multe despre el şi nici nu au vorbit de multe ori. Ştia că este un student silitor şi cu puţine resurse financiare în facultate, de aceea se descurca cum putea să facă faţă vârstei şi trendului impus de studenţii cu potenţial financiar ridicat.  

Dacă ar rămâne prietena lui Cristian, spera să nu aibă regrete că s-a grăbit. Ştia că regretele, aceste gânduri întunecate ce acoperă lumina care domnea în mintea sa înainte de a-l cunoaşte vor fi prea târzii, când fapta deja este consumată, iar efectul lor ireparabil. Trebuie acum să se apere împotriva unor eventuale greşeli. Nu mai ai cum să ripostezi contra propriei tale voinţe atunci când fapta este deja comisă.  

A doua zi când s-a întâlnit cu Andreea şi cu Robert nu a amintit nimic despre Cristian şi cum decurg relaţiile dintre ei. A aflat de la prietena sa că a acceptat să-i însoţească pe băieţii din grupul lui Cristian la meciul de fotbal al echipei locale care juca cu Universitatea Craiova. Cum mergea şi Robert, fan al echipei locale, dorea să meargă şi ea să vadă atmosfera de pe un stadion. Este ca cea văzută la televizor sau nu?  

- Cine mai merge? întrebă ea.  

- Toată gaşca lui Cristian. Pe majoritatea i-ai cunoscut la petrecere.  

- Adică Andrei şi Marian…?  

- Şi mulţi alţii.  

- Atunci vin şi eu dacă gaşca este mai mare.  

- Bravo, mai participă şi alte fete iar după meci mergem undeva la plimbare, la o bere, vedem noi.  

- Este în regulă atunci, contaţi şi pe mine. Vorbim cu o zi înainte de meci pentru detalii, sau dacă s-a schimbat ceva în program.  

- Bine, pa, noi mergem până la biblioteca centrală V.A. Urechia să se intereseze Roby de expoziţia şi acţiunea Ligii, un fel de simpozion de poezie şi pictură.  

- Participi şi tu?  

- Nu ştiu ce voi face. Nu prea am curaj să-mi fac publice poeziile.  

- Bine, te pup, pa! şi se îmbrăţişară ca de obicei.  

Ce-ţi este şi cu viaţa! Cum singură se aşează pe un făgaş normal. Iată cum i se oferă posibilitatea să cunoască reacţiile celor doi pretendenţi la sentimentele sale, că de mână nu se putea pune problema. La meci va încerca o apropiere de Marian, dându-i mai multă importanţă decât se aşteaptă, pentru a-i cunoaşte reacţia lui Cristian la această schimbare de situaţie. Într-un fel va fi distractiv să se joace cu cei doi aşa zişi amorezi ai săi.  

Când s-au întâlnit pe terasa hotelului Galaţi să pornească spre stadion, Marian era foarte fericit că merge şi Andrada, însă destul de jenat de întregul grup. Cu dezinvoltura celor douăzeci şi unu de ani, Andrada s-a îmbrăţişat cu fiecare membru al găştii de microbişti, mai puţin cu Cristian pe care pur şi simplu l-a evitat, în schimb pe Marian l-a sărutat pe obraz, rămânând în preajma lui. Imediat în grup unde se cunoştea cine îi este de fapt prietenul, s-a instalat un moment de nedumerire şi confuzie. Cine cu cine este? S-au rupt relaţiile dintre Cristian şi Andrada? Marian este beneficiarul acestei rupturi? Cel mai confuz însă era Andrei care ştia de pariu şi cum decurgeau lucrurile spre câştigarea acestuia de către Cristian. Să fi trădat Marian pentru a nu-şi onora obligaţiile asumate când a fost de acord cu pariul? Spera să nu fie aşa spre binele prieteniei lor de atâţia ani.  

La meci grupul luând loc în tribună, Andrada a căutat să se aşeze lângă Marian şi cât mai departe de Cristian care fierbea de nervos ce era. Să-l fi trădat Marian? Cu prima ocazie îi va cere socoteală, să vedem ce explicaţii îi va da.  

Fetele ce nu erau angajate într-o relaţie cu băieţii prezenţi în grupul microbiştilor, observând ruptura dintre cei doi tineri, au considerat că drumul spre inima lui Cristian este liber şi au început atacul direct, căutând să profite de această ocazie, încojurându-l cu atenţia lor exagerată. Una dintre ele în grupă cu Cristian, o şatenă bine făcută, cu sânii mari şi nişte picioare ale căror pulpe expuse privirilor flămânde ale bărbaţilor din tribună, prin scurtimea fustei din jeans le stârneau fantezii erotice, nu-l slăbea din ochi, agăţându-se de această ocazie unică de a şi-l apropia, ca de unica şansă de a deveni iubita celui mai controversat student din facultate.  

Cristian, văzând-o cănu-i refuza nimic, că aprobă tot ce face, simţi că orgoliul lui este la înălţime şi că în faţa colegilor poate avea şi alte cuceriri, numai că aceste cuceriri nu-i satisfăceau setea interioară de armonie, de aceea gândurile sale se învârteau tot jurul Andradei care era atentă nu numai la planul său de a-l face gelos, ci şi la ce se întâmplă în jurul lui Cristian, aflat în graţia şi admiraţia fetelor şi băieţilor din grup. Era invidiat de băieţi pentru modul cum se descurca în anturajul atât de excitant al admiratoarelor sale.  

Andrada a devenit circumspectăcă totul este în ordine cu relaţa lor şi a început serios să se gândească la cuvintele lui Marian din timpul întâlnirii de la cămin.  

- Mulţumesc, Andrada, că mi-ai înţeles sentimentele, o abordă Marian de cum s-au aşezat pe bancă.  

- Nu, Marian, nu te grăbi să tragi concluziile. Sunt prea curânde şi ar putea fi greşite.  

- Speram că evitându-l pe Cristian pe care nici nu ai dorit să-l saluţi, ar însemna că m-ai crezut când ţi-am declarat că sunt îndrăgostit de tine, îi şopti el să nu-l audă Andrei care nu-l slăbea din ochi. Erau tot timpul sub atenta lui observaţie. Nu-l vezi cât de preocupat este să întreţină atenţia asupra sa a fetelor din grup?  

- Este cu totul de altă natură faptul că nu l-am salutat cum s-ar fi aşteptat tot grupul pe Cristian. Dacă este matur în gândire aşa cum se crede, va şti care este cauza acestei manifestări neaşteptate din partea mea. Sunt o fată care îşi respectă demnitatea şi care evită să fie considerată o jucărie bărbătească. Nu mă deranjează că este înconjurat cu atâta atenţie de fetele din grup. Înseamnă că prezintă un interes real pentru ele.  

Cristian stătea de vorbă cu un coleg care tot trebuia să-i repete ce spusese înainte, fiind că interlocutorul lui era cu gândul în cu totul altă parte. Nici ce-i şoptea noua sa fană cu fusta scurtă nu auzea. Doar intrarea echipelor pe teren şi vacarmul care l-au produs printre spectatori a făcut ca grupul de prieteni să fie cu toată atenţia aţintită asupra spectacolului din teren.  

Echipa locală a reuşit în final să câştige spre satisfacţia spectatorilor care au trecut de la agonie, când oltenii au deschis scorul, la extazul general în repriza a doua, după egalare şi marcarea golului victoriei.  

Întregul grup a hotărât să meargă la Elice la o bere. Era cunoscut faptul că spectatorii de pe stadion vor umple toate restaurantele şi terasele din vecinătate, aşa că au preferat să meargă ceva mai departe de această zonă.  

Şi de data aceasta Andrada s-a aşezat lângă Marian, însă nu a putut scăpa şi de prezenţa lui Andrei care îşi vedea pus în pericol spectacolul de la Club Traian. Dacă se schimbau datele problemei, pariul nu mai era valabil. Era altceva ca unul dintre ei să câştige printr-o desfăşurare normală a evenimentelor. Acum nu înţelegea.  

Andrada în faţa unei sticle de cola, participa la gălăgia grupului ce comenta de zor fazele meciului şi mai ales marcarea golurilor. Se purta dezinvolt faţă de toţi băieţii şi fetele prezente la acest zaiafet organizat ad hoc, unde halbele cu bere se goleau foarte repede de către tinerii însetaţi şi bine dispuşi.  

Un singur membru al grupului doar mima veselia şi buna dispoziţie, să nu pară ridicol în faţa amicilor de la masă. Era un ghem de nervi şi îi era teamă să nu răbufnească instantaneu. Nici atenţiile şatenei care nu se mai dezlipea de el nu-i mai satisfăceau orgoliul.  

Andrada glumea cu toată lumea, vorbea, râdea, numai lui nu-i adresa niciun cuvânt ignorându-l total. Îi venea să-l strângă pe Marian de gât. Chiar să-i fi povestit fetei despre pariul lor ca să-i capteze atenţia şi să evite cheltuielile cu seara la Club Traian de-l ura atât de mult? Aşa credea despre comportarea ei distantă, că îl urăşte după cele aflate de la Marian.  

Nu-i venea să creadă că prietenul său din copilărie este capabil să facă o asemenea mârşăvie, să-şi trădeze un prieten pentru nişte amărâţi de bani. Bine, nici onoarea lui nu era la înălţime, dar se schimba datele problemei. Cine a spus că banii sunt ochii dracului nu a greşit când a spus-o. Oricum nu poate evita să nu-i ceară socoteală. Cum îl va vedea pe actualul inamic public numărul unu că părăseşte pentru câteva minute grupul, are să-i ceară explicaţii.  

Andrada râdea cu hohote la poveştile unuia dintre băieţii din imediata sa apropiere, care relata ce a păţit când a fost la Dunăre la pescuit de răpitori şi cum a fost tras în apă de un somn atât de mare cum nu a mai văzut decât în filme. Şi Andreea era conectată la veselia generală a grupului. Fiind vorba despre partide de pescuit a început şi Andrada să povestească cum a umplut ea o pungă de un leu (atât costa punga goală în acea vreme), adică vreo zece kilograme de guvid, pescuindu-i doar cu mâna pe sub pietrele de la digul plajei de la Mangalia. Era în luna august şi era cu mai mulţi prieteni la plajă în zona dinspre farul verde al intrării în portul Mangalia, când a văzut cum majoritatea turiştilor aflaţi pe plaje umpleau sacoşele cu guvizi prinzându-i cu mâna goală. Erau cu zecile sosiţi la mal şi ameţiţi din cauza lipsei de oxigen din apă. De două săptămâni temperatura apei nu a mai scăzut sub 22-24grade şi din această cauză algele din larg au început să moară intrând în putrefacţie, consumând oxigenul din apă. Toţi peştii aflaţi mai aproape de plajă care nu s-au orientat să plece spre larg la apă adâncă, au fugit spre mal, devenind astfel prada turiştilor. Mulţi pluteau deja morţi fiind o hrană gratisă pentru pescăruşii care îi adunau în stoluri. A prins atunci chiar şi o micuţă cambulă.  

- Şi cum, mai erau buni de mâncat? Întreba o fată din grup.  

- Desigur. Erau doar ameţiţi din cauza lipsei de oxigen. Cei care ne scăpau printre degete fugeau din nou spre larg. Acest fenomen există de ani de zile atunci când lunile de vară iulie sau august sunt prea călduroase şi nu bate vântul dinspre nord care răceşte apa.  

- Am văzut şi eu o dată pe plajă printre alge peşti morţi şi nu ştiam care este cauza care i-a omorât în număr aşa de mare.  

- Totul durează o zi sau două şi acest fenomen nu este la fel pe tot litoralul. Depinde cât de multă vegetaţie există pe fundul mării. Unde este iarbă şi scoici sunt şi peşti care se hrănesc cu puiet de peşte, pui de crabi, garizi sau cu scoici mici pe care le înghit întregi.  

- Ia auzi, frate, sunt canibali. Se mănâncă între ei mai ceva ca politicienii noştri din ziua de astăzi, replică unul dintre băieţi.  

- Peste tot se duce lupta pentru existenţă, numai că pe fundul mării este mai pregnantă regula cel mic îl înghite pe cel mare.  

Pe terasă era hărmălaia mare. Tinerii încălziţi de bere nu se mai ascultau între ei, fiecare având câte ceva de spus în acelaşi timp. I-a prins seara în jurul mesei cu berile în faţă şi când Andreea şi Robert şi-au manifestat dorinţa să se retragă, Andrada s-a ridicat şi ea să plece spre regretul tuturor băieţilor încântaţi de volubilitatea fetei şi priceperea de a se face îndrăgită. Şi-a manifestat dorinţa de a-i însoţi pe cei doi, până la staţia de tramvai, pentru a merge la cămin. Marian s-a ridicat să o însoţească, însă a fost refuzat politicos dar ferm de fată. Refuzul i-a convenit. Dacă o însoţea, întregul grup ar fi dezbătut acest eveniment, întorcându-l în fel şi chip, pe toate feţele să afle adevărul. Care să fie motivul de Andrada îi acordă o mai mare atenţie lui Marian decât lui Cristian, a cărui prietenă a fost până acum câteva zile?  

Cristian era curios să vadă dacă Marian va pleca cu fata. Atunci era evident că ceva s-a întâmplat între ei, fenomen ce-i scăpa momentan. S-au întâlnit între timp şi au purtat o discuţie? De ce l-a sărutat doar pe Marian nu şi pe Andrei, dacă pe el era supărată? Dar cum, tot ea este supărată? Este adevărat că el a plecat lăsând relaţia lor în doi peri fără să stabilească o nouă întâlnire sau să-şi ia la revedere într-un mod mai amical. Să fi greşit el oare când a părăsit-o pur şi simplu făcând pe supăratul? Sau ea când
s-a smuls de pe bancă şi a fugit de el?  

Trebuia să stea de vorbă cu amândoi. Cu Marian
să-i ceară socoteală pentru trădare dacă este vorba de trădare şi cu Andrada să lămurească situaţia lor şi dacă poate să mai dreagă ceva, să nu se facă de ruşine în faţa amicilor că a pierdut pariul.  

Până să ajungă în staţia de tramvai, Andreea şi-a interpelat prietena pe un ton nu chiar atât de jovial ca cel de până atunci.  

- Andrada, scuză-mă că te întreb, care este situaţia dintre tine şi fratele meu?  

- De ce? răspunse fata tot cu o întrebare, însă pe un ton mai înţepat.  

- Am observat ca întregul grup de fapt, că între voi a intervenit o oarecare răceală. V-aţi certat cumva?  

- Nu ne-am certat propriu zis, însă când m-a condus ultima dată la cămin după o cină şi o plimbare pe faleză, la plecare nu mi-a adresat niciun cuvânt. A plecat pur şi simplu.  

- Cum aşa?  

- Aşa cum auzi. Aşa a procedat. Am crezut că nu mai este interesat de mine şi am procedat în consecinţă. Am vorbit mai mult cu Marian pentru că pe el îl cunoşteam mai bine dintre toţi.  

- Bine, am să-i cer socoteală când ne întâlnim acasă.  

- Nu-i nevoie. Cred că prietenia noastră a intrat pe o stradă înfundată şi cum am ajuns la capătul străzii, fiecare revine de unde a plecat şi îşi caută alt drum să-şi continuie viaţa ca şi când nimic nu s-a întâmplat.  

- Bineee... Atunci te pup şi mai vorbim mâine când voi fi mai documentată.  

- Nu-i nevoie să insişti prea tare. Pa, uite că soseşte şi tramvaiul meu. Pe mâineeee... spuse fata veselă că strategia sa a dat roade, plecând direct spre cămin fluturându-şi mâna de pe scara tramvaiului aglomerat, spre cei doi colegi de grupă.  

Tinerii îndrăgostiţi au plecat şi ei la plimbare. Se plictisiseră stând cu petrecăreţii la masa care se umplea mereu cu alte şi alte rânduri de halbe. Unii dintre băieţi începuseră să devină prea euforici din cauza atâtor halbe golite şi nu mai erau coerenţi în exprimare, motiv pentru care Robert şi Deea au preferat să se retragă.  

Cristian a rămas cu întreg grupul dar nu mai avea nici el chef de băut. Nici aşa nu a băut mai mult de trei halbe. Îl rodea ceva pe suflet. După plecarea celor trei şi-a manifestat şi el dorinţa de a-i părăsi împreună cu nedespărţitul Andrei. Cum nu mai scăpa de intempestiva sa fană şi să nu-şi strice renumele de cuceritor, a plecat şi cu ea luând-o de după umeri.  

Lui Marian îi era jenă să-i însoţească şi le-a spus că mai rămâne, numai că imediat ce aceştia s-au îndepărtat spre centrul oraşului, s-a ridicat şi a plecat în sens opus. Nu avea chef să dea ochii cu Cristian, mai ales când băuse. Cine ştie ce avea de gând aşa că a preferat să evite orice altercaţie de care apoi să le fie ruşine şi să regrete. Vor discuta dacă este cazul la facultate ca între doi bărbaţi, cu mintea limpede asupra situaţiei şi a rivalităţii lor sentimentale. Există sau nu o rivalitate sentimentală între ei? De sentimentele lui era sigur. Era îndrăgostit de fată. Dar Cristian era oare îndrăgostit sau pur şi simplu doar îşi urmărea programul de seducere pentru a câştiga pariul?  

Dacă Andrada se va hotărî să-i dea crezare şi vor deveni iubiţi, îi va explica lui Cristian care este adevărul şi va suporta costurile serii de la Club Traian, ca şi când ar fi câştigat Cristian pariul, apărând în acest mod onoarea fetei, fără să-i dezvăluie cele puse la cale între ei când se aflau sub efectul câtorva pahare în plus pline cu alcool. Nu putea să-l lase s-o dezonoreze, făcând relaţiile lor sexuale publice. Plecă acasă tăcut şi gânditor. Şi-a complicat singur existenţa şi tocmai acum când se apropia absolvirea facultăţii. Lua sfârşit viaţa de student, însă cea de proaspăt inginer va continua tot lângă Andrei şi Cristian la Şantierul Naval. Nu dorea ca această continuare să o trăiască în calitatea de duşmani, ci de cei mai buni prieteni ca şi până acum. În fine, va vedea el cum vor evolua lucrurile şi pe ce făgaş o va lua prietenia lor de peste zece ani.  

Când Andreea a ajuns acasă, fratele său era sosit de mult timp şi se uita la televizor la un program de sport în camera lui. A ciocănit la uşă şi primind încuviinţarea de a intra, l-a luat la trei păzeşte de cum a închis uşa să nu audă părinţii ce discutau ei.  

- Ia ascultă, domnule Trăistaru junior, care-i situaţia dintre tine şi Andrada?  

- De ce?  

- Pentru că tot grupul care a fost la stadion se aştepta să fiţi împreună şi când colo voi parcă nici nu vă cunoşteaţi.  

- Nu ai văzut cum s-a comportat faţă de mine? Ce, a dorit să mă facă gelos, sau ce s-o fi gândit ea?  

- Din câte am aflat de la ea, te-ai comportat ca un bădăran când ai părăsit-o fără un cuvânt la ultima întâlnire. Ce s-a întâmplat de fapt?  

- Nu aş putea să-ţi spun, dar cred că aici are dreptate. Mi-am calculat greşit gesturile fără să mă gândesc şi la impactul lor asupra moralului Andradei.  

- Şi atunci?  

- Oricum nu se justifica să-i sară imediat de gât lui Marian. Care este adevărata relaţie dintre ei?  

- Nici una. Ce eşti cumva gelos? Andrada nu cunoştea pe nimeni din grup ca să poată purta o conversaţie cât de cât inteligibilă, aşa că l-a abordat pe cel pe care îl cunoştea cel mai bine.  

- Şi era nevoie să-i sară de gât, să-l sărute în văzul tuturor ca să mă umilească în faţa prietenilor?  

- Dar tu ce ai făcut cu dolofana de la tine din grupă? Ai vreo scuză, sau ai vrut să o faci geloasă?  

- Nu, ea s-a dat la mine, nu ai văzut? De ce a stat numai lângă Marian?  

- Ei, aici mai intră în joc şi cochetăria feminină. A vrut poate să te atenţioneze la ce poţi pierde. A vrut să ştii că nu eşti singurul bărbat din univers care este interesat de ea, ci că mai sunt şi alţii şi că doreşte să-i atenţioneze că există şi ea în acest miraj al tinereţii feminine.  

- Lasă că am să port o discuţie serioasă cu Marian.  

- Nu te mai lua de băiat ca boala de omul sănătos. Nu are nicio vină că Andrada s-a folosit de el ca să se răzbune pentru mojicia ta.  

- Deci nu există nicio relaţie între ei?  

- Nu.  

- Şi eu care aveam de gând să-i sparg nasul....  

- De când ai devenit aşa violent?  

- De când am crezut că sunt trădat de cel mai bun prieten al meu. Credeam că i-a spus ceva Andradei de s-a schimbat la o sută optzeci de grade.  

- Ce să-i spună? Ce secrete deţineţi voi şi noi nu ştim?  

- Nnuu.. deţinem nici unul începu el să se bâlbâie fapt ce îi atrase atenţia surorii sale.  

- Ceva nu este în regulă cu voi. Ce aţi mai pus la cale? Nu mă pune la încercare să aflu că atunci nu ştiu cum te vei salva de furia mea dacă ceva nu este în regulă cu Andrada.  

- Nu-i nimic în neregulă.  

- Binee, am să mă interesez dacă aţi pus la cale vreo măgărie faţă de prietena mea.  

- Nu, nu. Nu am pus nimic la cale. De unde ţi-a venit ideea?  

- De la faptul că îţi este frică de altceva şi nu că s-ar fi putut ca cei doi să se simtă atraşi unul faţă de celălalt. Ce nu trebuia să-i spună Marian lui Andrada? Repet între-barea: ce să nu-i spună?  

- Nimic, nu înţelegi? Ai interpretat greşit când m-am exprimat că poate i-a spus ceva. Putea să-i spună că s-a îndrăgostit de ea. Nu ai văzut că toţi din gaşcă erau topiţi după ea? pară el.  

- Aceasta pentru că este frumoasă, dezinvoltă şi inteligentă, aşa cum ţi-am prezentat-o înainte de a o cunoaşte. De ce crezi că ai fi singurul care să o placi, nu şi ceilalţi?  

- Nu numai că o plac, chiar simt că m-am îndrăgostit de ea cu adevărat. Dacă până acum o consideram o posibilă parteneră de distracţie, acum observ cu regret că atunci când nu este cu mine îmi lipseşte cu adevărat. Cel mai pregnant am simţit acest lucru când numai eram eu în centrul universului său, ci alţii.  

- Vezi, fratele meu, ce înseamnă să iei în derâdere sentimentele altora?  

- Nu le-am luat în derâdere, dar nici nu am ţinut cont de ele.  

- Este acelaşi lucru. Ce să-i spun mâine Andradei în afară că-i ceri scuze pentru mizerabila ta comportare anterioară?  

- Că vreau să o întâlnesc mâine în acelaşi loc la ora şaisprezece jumătate.  

- Bine, şi eu ce am la afacerea aceasta?  

- Hei, hei, materialisto! Îţi exploatezi propriul frate?  

- Ce, tu faci ceva gratuit? Văd că nici cu prietena mea nu te-ai purtat frumos. Cred că a refuzat ea ceva de ai părăsit-o fără niciun cuvânt. Ori i-ai cerut să se culce cu tine şi te-a refuzat? Atât îţi trebuie dacă aflu.  

- Ei, nici chiar aşa. Doar nu era o fată ca cele ce se fâţâie pe la Elice, ce dracu.  

- Aflu eu de la ea şi vai de tine atunci. Nu mai ai zile liniştite cu mine dacă te atingi de ea. Ţi-aş putea spune un secret cu toate că nu meriţi, dar promite-mi că nu mă trădezi.  

- Promit. Pe onoarea mea dacă îi spun că am aflat de la tine.  

- Onoarea ta este cam îndoielnică după câte se ştie despre tine prin oraş, mai ales în privinţa femeilor. Dar hai să-ţi spun cu condiţia că te voi strânge de gât dacă se aude că eu ţi-am dezvăluit acest secret.  

- Spune-mi odată, nu mă mai fierbe fără apă.  

- Este fecioară şi a promis că aşa va rămâne până va intra în biserică să se cunune religios.  

- Chiar aşa? Măi să fie! Cine s-a gândit la acest fapt din partea ei?  

- De ce? Nu crezi că mai sunt fete cu moralitate în ziua de astăzi? Fete care nu se aruncă în braţele şi patul primului întâlnit? Imaginează-ţi că nici eu nu m-am lăsat cucerită de vorbele mieroase sau prefăcute ale tinerilor de teapa ta, aşa că nu te mai minuna. Mai bine bagă la cap şi ia aminte. Dacă vei încerca printr-un mod sau altul să îi schimbi acest statut fără voia ei, eu voi merge personal la poliţie să te reclam. Să fim bine înţeleşi.  

- Ce faci surioară, mă ameninţi?  

- Nu dragul meu frate, te atenţionez ca să te protejez.Îmi eşti drag că-mi eşti frate, dar şi ea îmi este dragă şi nu doresc să i se întâmple ceva nefericit din cauza ta sau a altuia ca tine, mai ales că eu port responsabilitatea că v-am făcut cunoştinţă.  

- Bine, bine, stai fără grijă. Tu spune-i că vreau să mă întâlnesc cu ea şi de restul mă ocup eu.  

- Este în regulă, îi spun, dar ai grijă la ce ţi-am spus. Să nu zici după aceea că nu ai ştiut.  

- Ok!  

La ieşirea Deei din camera lui, Cris era transpirat din cauza emoţiilor prin care a trecut. Deci sora sa îl bănuia că a pus ceva necurat la cale în privinţa amicei sale. Nu era departe de adevăr. Şi ia auzi frate. Andrada este fecioară. Avea dreptate Marian când a bănuit acest lucru. Mâine când se va întâlni cu Andrada îi va explica că s-a îndrăgostit cu adevărat de ea şi că se va schimba în comportări pe viitor. De asemeni prefera să plătească seara de la Club Traian, decât să continue pariul. Se recunoştea învins în sinea lui. Nu se aştepta ca tocmai o ţărăncuţă dobrogeancă să-i dea atât de furcă încât să ajungă până la a-l umili în faţa prietenilor săi. Cât pe ce să-i spargă nasul lui Marian crezând că l-a trădat pentru a nu pierde pariul. Îşi va cere scuze şi faţă de el mâine când se vor întâlni, pentru că l-a bănuit de trădare.  

 

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1169, Anul IV, 14 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!