Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Simpatie > Mobil |   



LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE  
  
În crâng, unde izvoarele se-adună,  
(Legenda spune că erau doar șapte)  
Se auzeau, în nopțile cu lună,  
Adeseori, doar tânguiri, în șoapte.  
  
Povestea ce-o spunea, în taină, vântul,  
Pleca, în patru zări, de la arțarul  
Care-a jurat să-mprăștie cuvântul  
Despre-o iubire ce-a trăit amarul.  
  
Era, în vremuri de demult apuse,  
O fată ca niciuna de sub soare  
Și vestea peste mări și țări se duse,  
Era frumoasă, făr-asemănare.  
  
În fiecare zi venea-n poiană,  
Cu mâna dreaptă, strâns, ținea ulciorul  
Și cu o voce dulce, diafană,  
Abia șoptită, întreba izvorul:  
  
Tu, care vii din munte, de departe,  
Nu mi-ai văzut iubitul, dacă vine?  
Căci lung e drumul care ne desparte,  
Și tare-aș vrea să știu de-i este bine.  
  
Dar nu sfârșea-ntrebarea niciodată,  
Căci pe cărare se vedea că vine  
Un tânăr mândru, 'nalt, cu fruntea lată  
Și cu priviri albastre și senine.  
  
Îndată, fata lepăda ulciorul  
Și spre voinic se îndrepta grăbită,  
Cu drag în brațe o lua feciorul,  
Ea, gura-i săruta, împătimită.  
  
Se așezau, apoi, pe iarba moale  
Și povesteau, râzând, de toate cele,  
Îi ascundea frunzișul de la poale,  
Iar el, arțarul, se-nălța spre stele.  
  
Se necăjeau că vremea-n goană trece,  
Și iar plecau pe drumul către casă.  
O fată și-un ulcior cu apă rece....  
Lui îi părea atâta de frumoasă,  
  
Că nu-și lua privirea de la fată,  
Decât atunci când se pierdea în zare  
În urma lui se mai uita o dată,  
Apoi pleca, spre casă,-n graba mare.  
  
El ar fi vrut s-o ducă pân-acasă  
Și să îi care vasul plin cu apă,  
Dar cum să facă? Tatăl ei n-o lasă,  
Cu el, nicio poveste să înceapă.  
  
Căci e sărac și nu e neam de soi,  
Iar fata e un neam de viță veche,  
Și ce vrea tatăl ei, știu amândoi,  
Căci el îi va alege, ei, pereche.  
  
De-aceea s-au gândit să fugă-n lume  
Cât mai curând, de toți să se ascundă,  
Departe, în poiana fără nume,  
Unde picior de om nu se afundă.  
  
Arțarul, bun, le-a tăinuit iubirea  
Și i-a păzit ca un străjer, dar iată  
Că, într-o zi, își coborâ privirea  
Și o zări, sub el, pe biata fată.  
  
Ea era tristă și îngîndurată  
Și nu înțelegea de ce izvorul  
Avea o apă neagră, tulburată.  
Și începu s-o năpădească dorul.  
  
Iubitul ei nu mai venea pe cale,  
Și nici să-ntrebe nu avea pe cine,  
Iar inima i s-a aprins de jale  
Și s-a temut că, dragul ei, nu vine.  
  
Atunci, încremenită de durere,  
A înțeles că soarta îi desparte,  
Pe frunte a simțit o mângâiere:  
Era arțarul, întristat de moarte.  
  
A plâns amar, frumoasa Sânziană,  
Cu lacrimi calde a umplut ulciorul  
Și zi de zi , la locul din poiană,  
L-a revărsat, să curețe izvorul.  
  
Atâta timp cât a trăit sub soare,  
Iubitul ei i-a fost în amintire,  
Iar șapte mărturii sunt, azi, izvoare  
Ce, limpezi, spun povestea de iubire. 
Referinţă Bibliografică:
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE / Silvia Rîșnoveanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1882, Anul VI, 25 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Rîșnoveanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!