Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Silvia Katz         Publicat în: Ediţia nr. 2041 din 02 august 2016        Toate Articolele Autorului

IUBIRI...ȘI IUBIRI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Silvia Kaţz Ianăşi  
 
Iubiri... şi iubiri  
 
Tuturor femeilor  
 
care au suferit din iubire…  
 
Dumnezeu a lăsat să cadă pe pământ iubirea, ca ea să înflorească în sufletele noastre.  
 
În gândurile mele, care hoinăresc uneori prin spaţiul cristalin şi plin de magie al universului, mă risipesc printre cuvinte şi tăceri, întrebându-l pe Dumnezeu dacă „iubirea” este cu adevărat simbolul vieţi? Să fie ea oare, cununa de stele pe care el doreşte să o purtăm pe fruntea noastră, la fel ca îngerii? Să fie iubirea, duhul iertării cu aripi de lumi¬nă care ne ajută să zburăm şi să ne contopim cu uni¬versul, în drumul nostru spre nemurire? Dumnezeu nu îmi răspunde şi eu oftez cu dezamă¬gire. Ştiu că mai am multe de învăţat din această viaţă şi că trebuie să lupt pentru iubire, deoarece ea este secre¬tul fericirii.  
 
S-a scris atât de mult despre iubire, încât mă întreb ce aş mai avea eu de spus, într-o lume nesi¬gură ca a noastră, în care trăiesc oameni cu simţă¬minte de tot felul. Ştim că mulţi dintre noi nu au capacitatea de a înţelege şi de a trăi iubirea, iar cei răi au cu siguranţă o viziune greşită despre acest sentiment dumnezeiesc. Se spune că iubirea este o necesitate vitală pentru omenire şi niciun efort nu este prea mare pentru a o păstra, iar pierderea ei ucide în noi bucuria de viaţă pentru o perioadă de timp sau pentru toată viaţa. Într-o lume tulbure ca a noastră, care tremură de atâta răutate, iubirea adevă¬rată este o lumină purtă¬toare de adevăruri şi spe¬ran¬ţe iar ura, invidia şi lăco¬mia sunt doar minciuni şi false trăiri iluzorii. Atunci când aceste sentimente malefice se înfiripă în fiinţa noastră, ele pot distru¬ge ceea ce Dumnezeu a con¬struit cu iubire pentru noi.  
 
Există iubiri pe care le întâlnim de-a lungul vieţii, dar uneori mulţi dintre noi nu suntem pregătiţi şi facem greşeli care ne vor costa mai târziu. Trebuie să ştim că până şi iubirea, aceea intensă, profundă şi încărcată de emoţii, în care nimic nu este studiat, calcu¬lat, ne poate devora cu timpul. Să fugim şi să ne temem de iubiri imposibile, absurde, care ne pot duce pe marginea vieţii. Ştiu din propria-mi expe¬rienţă că, atunci când pierzi iubirea, îţi trebuie putere şi orgoliu de a suporta durerea, umilinţa. Din păcate încă nu s-a inventat un medicament, care să ne vindece imediat când suferim din iubire, dar putem găsi în noi puterea să înţelegem, că ea a plecat şi totul s-a rupt. Ce rost mai au atunci lamentările, răzbu¬narea şi absurdul? Chiar dacă sufletul ne este îmbrăcat în amintirile trecutului, trebuie să ne trăim prezentul, cu speranţa că iubirea va veni din nou şi ne va salva.  
 
Viaţa mea a fost ca o autostradă cu semne şi restricţii de circulaţie, dar m-am strecurat şi încă supravieţuiesc, datorită iubirii pe care am primit-o de la prieteni şi de la cititorii mei. Mulţi dintre ei, au devenit cu timpul parte din viaţa mea şi sper să rămână până voi ajunge în locul unde autostrada se va termina pentru mine. Atunci am să întorc capul şi am să le mulţumesc, spunându-le:  
 
– Când pierdeţi iubirea şi o să vă fie greu, nu trebuie ca ura să se strecoare în sufletele voastre şi să credeţi că toată lumea vă este potrivnică. Nu, nu este sfârşitul trăirilor voastre. Încercaţi să căutaţi o altă iubire şi să vă bucuraţi de magia ei. Nu aveţi voie să condamnaţi iubirea şi nici să o lăsaţi să moară. Trebuie să ne hrănim cu ea, deoarece este esenţa care uneşte fiinţa noastră cu universul şi ne poartă pe căi de lumină. Avem cu toţii nevoie de iubire!  
 
Am plecat târziu, în noapte, de la prietena mea. În taxiul care mă ducea spre casă încă îi mai simţeam îmbrăţişarea. Plângeam tăcut şi durerea că o voi pierde mă sufoca. Mi-am amintit de cei dragi din fami¬lie, dar şi de prieteni care plecaseră în ultimii ani din această lume şi am spus în gând o rugăciune pen¬¬¬tru sufletele lor. După trei zile, în timp ce mă aflam la locurile copilăriei mele, am primit un tele¬fon de la fata care o îngrijea, că prietena mea a murit noaptea la spital. Totul s-a întâmplat foarte repede. S-a sufocat în somn şi la venirea ambulanţei a intrat în comă. Am mers în ziua înmormântări şi atunci l-am văzut pe Victor. Devenise un bărbat în toată firea şi se schimbase foarte mult. Ne-am îmbrăţişat şi i-am spus condoleanţe. Îmi lipsesc cuvintele să descriu durerea mea şi a lui, în clipa în care prietena mea a intrat în pământ. La poarta cimitirului, mi-am luat la revedere de la el şi de atunci, timp de aproape zece ani, nu l-am mai văzut, până la întâlnirea neaşteptată.............  
 
A doua zi, am avut o lansare foarte frumoasă şi am mulţumit celor prezenţi pentru gestul lor plin de iubire, pe care mi l-au oferit. Am mai stat în ţară încă o săptămână, apoi am plecat spre Israel, împreună cu soţul meu, care nu se simţea prea bine cu sănă¬tatea. Mi-am reluat viaţa, cu problemele şi grijile coti¬diene. A trecut în jur de un an, când într-o seară m-a sunat Victor. A fost o surpriză pentru mine şi m-am bucurat foarte mult. Am vorbit şi cu soţia lui, Cristina, care mi-a spus că îmi va trimite un mail şi mă roagă să-i dau răspuns. Dacă acesta va fi pozitiv se va bucura enorm. S-a scuzat că nu poate să-mi spună prin telefon şi eu am înţeles. Am mai discutat câteva minute, apoi ne-am lua la revedere. A doua zi, spre seară, am primit de la ea un mail în care îmi spunea că s-ar bucura, dacă aş putea să scriu o carte, despre viaţa mamei ei. I-am răspuns imediat, spunându-i că primesc multe astfel de cereri, încât nu ştiu dacă îmi vor ajunge anii să le scriu, dar să-mi trimită, în mare, povestea şi mă voi hotărî. După o săptămână am primit o parte din poveste care m-a impresionat profund. Ştiam că viaţă se joacă cu destinul omului, că suferinţa ca şi dragostea nu are limite, dar întâmplările trăite de Anita, mama Cristinei, mi s-au părut inimaginabile. Am fost de acord să scriu povestea şi am aşteptat cu nerăbdare fiecare mail trimis. După aproape o lună, încercam să-mi adun gândurile ca pot scrie povestea Anitei, dar tocmai atunci s-a întâmplat în România, acel incendiu groaznic de la „Colectiv”. Câteva zile am suferit cumplit şi mă simţeam neputincioasă. Plân¬geam şi mă întrebam de ce lui Dumnezeu îi tre¬buiseră atâţia îngeri şi negăsind răspuns, am plecat la locurile sfinte din Nazaret, ca să mă rog pentru ei şi pentru cei care încă sufereau pe un pat de spital. Aş fi vrut să merg spre Ierusalim, la „Mormântul Sfânt” şi la „Zidul Plângerii” dar drumurile nu erau sigure deoarece unii dintre arabi, atacau oamenii nevinovaţi cu cuţitele. O altă invenţie criminală a lor, după ce în urmă cu câteva luni, intraseră cu maşinile în staţiile de autobuz unde aşteptau oameni. Eu nu sunt o eroină şi mărturisesc că mă tem pentru viaţa mea, dar atunci am găsit în mine, puterea care sfidează moartea şi am riscat. Ştiam că soţul meu nu ar fi fost de acord să plec, aşa că i-am spus că merg, câteva ore, la o prietenă care nu se simţea bine cu sănătatea. Urăsc minciuna, dar atunci nu am avut de ales. M am rugat în mai multe locuri din Nazaret, care în ebraică înseamnă „floare” sau „vlăstar” şi tot timpul gândul meu a fost la tinerii pieriţi în incendiu. Am stat mult timp în biserica Bunei Vestiri, unde am aprins lumânări şi unde lacrimile mele au picurat cu pioşenie în „Izvorul Maicii Domnului”. Când am ieşit din acel loc sfânt, am cuprins cu privirea cerul şi m-am simţit mai liniştită. Cred că Dumnezeu, m-a ocrotit şi m-am întors cu bine acasă. Soţul meu nu s a supărat, dar mi-a spus că au fost alte atentate şi ar fi cazul să stau pe acasă. Au trecut câteva zile şi mă gândeam să încep să scriu cartea, dar atentatele dure¬roase din Franţa m-au cutremurat. Vederea atâtor oameni nevinovaţi împuşcaţi fără milă m-a făcut să cred că am avut dreptate atunci când am scris în cartea mea, „Dreptul la viaţă”, că trăim într o lume murdară şi plină de sânge, unde cei buni îi lasă pe cei răi să crească şi să se înmulţească. Îngri¬jorată, am trimis un mail Cristinei, ca să ştiu dacă sunt bine şi ea mi-a răspuns după câteva ore, că totul este în regulă, dar sunt oripilaţi de ceea ce s-a întâm¬plat. Ea şi Victor au mult de lucru la spital, dar se tem pentru sănătatea Anitei, care plânge mereu şi este agitată. Au fost nevoiţi să apeleze la o bonă pentru copil şi îmi va povesti în curând mai multe. De atunci au trecut două săptămâni şi nu am încă veşti de la ei. Între timp am început să scriu cartea, dar mă concentrez foarte greu. (Cartea se poate comanda in Romania pe www.aius.ro sau la tele.0251596136 iar cei din Israel ma pot contacta pe facebook)  
 
Referinţă Bibliografică:
IUBIRI...ȘI IUBIRI / Silvia Katz : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Katz : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Silvia Katz
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!